MOARTEA (- ieєirea sufletului din trup)

 

„Nu єtiюi cum pгcatele chinuie sufletul оn ultima zi a vieюii, cum frгmвntг inima? Atunci deci, cвnd se оntвmplг asta, venind amintirea faptelor bune, mвngвie sufletul tulburat, ca seninul оn mijlocul furtunii. Dacг suntem cu mintea treazг, frica de pгcat va fi lвngг noi tot timpul vieюii noastre; dar dacг trгim nepгsгtori va veni negreєit peste noi frica aceasta, cвnd vom fi scoєi din lumea aceasta. Cг єi оntemniюatul suferг mai mult cвnd este scos din оnchisoare єi dus оnaintea judecгюii; atunci mai cu seamг tremurг, cвnd este aproape de scaunul de judecatг, cвnd trebuie sг dea socotealг de faptele sale. Aceasta e pricina poюi auzi pe mulюi spunвnd cг oamenii pe patul de moarte sunt cuprinєi de fricг єi au vedenii groaznice, a cгror vedere n-o pot suferi; cг se frгmвntг multг furie оn patul оn care zac єi se uitг cu ochi оngroziюi la cei de faюг, deoarece sufletul lor, оngrгmгdindu-se оnгuntru, amвnг despгrюirea de trup, neputвnd suferi vederea оngerilor care se apropie. Dacг ne speriem la vederea unor oameni оnfricoєгtori, ce spaimг nu ne va cuprinde la vederea оngerilor ameninюгtori єi a puterilor cereєti neоndurгtoare, care se apropie оn clipa cвnd sufletul este scos din trupul nostru, cвnd este dus departe єi plвnge cu amar, dar оn zadar єi de pomanг? Cг єi bogatul nemilostiv, dupг ce a plecat de pe lumea aceasta, a plвns mult, dar plвnsul nu i-a folosit la nimic”. (Omilii la Matei, omilia LIII, V, оn col. PSB, vol. 23, pp. 619-620)

 

,,Єi dupг cum la luptele dintr-un stadion spectatorii care urmгresc оntrecerile primesc cu multe urale єi-l duc acasг оn aplauze, lгudвndu-l єi admirвndu-l, pe un atlet care a cгpгtat оn lupte multe rгni єi e plin de sвnge, dar are оn jurul capului cununa de biruinюг, tot aєa l-au dus atunci єi pe Lazгr оngerii. Sufletul bogatului din cealaltг parabolг a fost cerut, оnsг, de niєte puteri оnfricoєгtoare, poate оn acest scop trimise; sufletul lui n-a plecat de la sine оn viaюa cealaltг, pentru cг nici nu era cu putinюг. Dacг avem nevoie de conducгtori cвnd mergem dintr-un oraє оn altul, cu mult mai mult are nevoie sufletul de conducгtori cвnd este smuls din trup єi mutat оn viaюa viitoare. De aceea, cвnd sufletul are sг plece din trup, adeseori iese afarг, se coboarг оn adвnc, se teme, tremurг. Totdeauna ne mustrг conєtiinюa pentru pгcatele sгvвrєite, dar ne mustrг mai cu seamг atunci, оn ceasul acela, cвnd avem sг fim duєi de aici la judecata de dincolo єi la оnfricoєatul judeю. Atunci, de-ai rгpit, de-ai fost zgвrcit єi-ai luat dreptul altuia, de-ai supгrat, de-ai duєmгnit pe cineva pe nedrept, de-ai fгcut orice alt pгcat, atunci tot roiul pгcatelor vine din nou оn amintire, stг оnaintea ochilor єi chinuie sufletul. Єi dupг cum cei care sunt оnchiєi оn temniюг se aflг totdeauna triєti єi оndureraюi, dar mai cu seamг оn ziua aceea cвnd sunt scoєi din оnchisoare ca sг fie duєi оnaintea judecгtorului, cвnd stau оn spatele gratiilor єi cвnd aud dinгuntru vocea judecгtorului, mai cu seamг atunci оєi pierd rгsuflarea de fricг єi nu se deosebesc оntru nimic de morюi; tot aєa єi sufletul suferг єi se zbuciumг єi оn timpul sгvвrєirii pгcatului, dar cu mult mai mult cвnd are sг fie smuls din trup єi dus pe lumea cealaltг.” (Omilii la sгracul Lazгr, cuvвntul II, оn vol. Omilii la sгracul Lazгr. Despre soartг єi Providenюг…, p. 57)

 

„Fгrг veste vin asupra noastrг оngeri nemilostivi de la Dumnezeu trimiєi. Atunci noi, dacг ne vom afla negrijiюi, cum nu ne vom cutremura єi vom оncerca sг fugim din pat, iar neputвnd, numai ce cгutгm cu ochi оngroziюi єi bгtвndu-ne obrazul nostru, ne rugгm, ne cucerim zicвnd: Milostiviюi-vг asupra mea! Nu mг duceюi necurat єi fгrг de rod la judecatг, nu mг despгrюiюi de trup pгcгtos fiind, lгsaюi-mг puюinг vreme sг mг pocгiesc, sг suspin, sг plвng, sг fac milostenie, de vreme ce viaюa mea rгu am cheluit-o єi am petrecut-o. Acestea auzind оngerii de la noi, zic cгtre noi: O! Suflete proaste! O! Suflete ticгloase! Toate zilele tale le-ai trecut cu lenevire єi de acum оnainte vrei sг te pocгieєti? Soarele tгu a apus, sfвrєitul юi-a venit, Dumnezeu te cheamг, sгrace suflete! Ieєi єi te desparte єi te osвndeєte оn focul cel veєnic dupг faptele tale. Nu-юi va mai fi юie mвntuire, nu-юi va mai fi de acum nгdejde ci veєnicг muncг єi acestea de la mine auzind, care nu-s basme, ci adevгrate, sг ne nevoim mai оnainte de ceasul acela єi sг nгvгlim spre pocгinюг.” (Din vol. Mгrgгritarele Sfвntului Ioan Gurг de Aur, pp. 127-128)