MINUNILE (credinюa noastrг юine loc de minuni)

 

„Noi, deci, n-avem nevoie de оnfгюiєare vгzutг, deoarece credinюa noastrг юine loc de minuni. Cг n-au nevoie de minuni credincioєii, ci necredincioєii”. (Omilii la Matei, omilia XII, III, оn col. PSB, vol. 23, p. 149)

 

„Оncetarea minunilor nu este o dovadг cг Dumnezeu nu ne mai cinsteєte, ci, dimpotrivг, o dovadг cг ne cinsteєte. A fгcut asta pentru cг voieєte sг arate credinюa noastrг, sг arate cг noi credem оn El fгrг garanюii, fгrг minuni. Cei de pe vremea Apostolilor, dacг n-ar fi primit mai оntвi semn єi garanюie, n-ar fi crezut оn El despre cele nevгzute. Eu оnsг єi fгrг aceasta оmi arгt credinюa. Aceasta, dar, e pricina cг nu se mai fac acum minuni.” (Omilia I la Rusalii, IV, оn vol. Predici la sгrbгtori оmpгrгteєti єi cuvвntгri de laudг la sfinюi, p. 210)

MINUNILE (minunea singurг nu naєte credinюa)

 

„Minunea singurг nu dг credinюa (…) Israel la aceasta a rгmas rebel: evreii din timpul lui Iisus Hristos єi al apostolilor rгmaserг оnvвrtoєaюi оn revolta lor. Cвюi din zilele noastre, vгd minuni, fгrг ca sг revinг pentru aceea la Dumnezeu?” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 40)

MINUNILE (puterea de a face minuni a fost datг cвteodatг єi pгgвnilor єi creєtinilor nevrednici pentru propovгduirea Evangheliei єi pentru binele altora)

 

„Cвnd aceєti oameni, оn ziua оnfricoєгtoarei judecгюi, vor vedea cг au alt sfвrєit decвt acela la care se aєteptau; cвnd vor vedea cг acolo, pe lumea cealaltг, sunt pedepsiюi, deєi aici pe pгmвnt erau admiraюi de toюi pentru minunile ce le fгceau, atunci se vor adresa Domnului, oarecum miraюi єi uimiюi: Cum, Doamne, nu cu numele Tгu am proorocit? Pentru ce-Юi оntorci acum faюa de la noi? Ce оnseamnг acest sfвrєit strгin єi neaєteptat?

Aceia оntr-adevгr se minuneazг cг sunt pedepsiюi, cu toate cг au fгcut minuni. Tu, оnsг, nu te minuna! Tot harul, pe care l-au avut aceia de a face minuni, a fost оn оntregime darul lui Hristos; de la ei n-au pus nimic; de aceea, pe bunг dreptate, sunt єi pedepsiюi, pentru cг au fost niєte nerecunoscгtori єi niєte nesocotiюi faюг de Dumnezeu, Care i-a cinstit atвt de mult оncвt le-a dat harul facerii de minuni, deєi erau nevrednici.

- Ce? Fгceau minuni cei ce lucrau fгrгdelegi? aє putea fi оntrebat.

- Unii comentatori ai Scripturii spun cг nu fгceau fгrгdelegi оn timpul оn care au sгvвrєit minunile, ci mai tвrziu єi-au schimbat viaюa єi au fгcut fгrгdelegi. Dacг aceasta ar fi tгlmгcirea dreaptг a cuvintelor
Domnului, apoi prin o astfel de tгlmгcire nu s-ar da rгspuns la problema pusг de Hristos. Domnul a vrut sг arate lucrul acesta: cг nici credinюa, nici facerea de minuni n-au putere dacг nu sunt оnsoюite de viaюг curatг; acelaєi lucru оl spune єi Pavel: Dacг aє avea credinюг, оncвt sг mut єi munюii, dacг aє єti toate tainele єi toatг єtiinюa, iar dragoste nu am, nimica nu sunt (I Cor., 13, 2).

- Dar cine sunt aceєtia? mг оntrebi.

- Mulюi credincioєi au primit harisme, de pildг harisma de a scoate demoni, deєi nu erau cu Hristos, cum a fost Iuda. Iuda era rгu, dar avea harisma de a scoate demoni. Єi оn Vechiul Testament gгseєti multe cazuri de oameni nevrednici care au fгcut minuni pentru ca sг facг bine altora.

Pentru cг nu toюi oamenii sunt destoinici оn toate, ci unii au viaюa curatг, dar nu au credinюг la fel, iar alюii, dimpotrivг, Domnul оi оndeamnг pe unii prin alюii, ca aceia cu viaюa curatг sг aibг multг credinюг, iar cei cu credinюг sг aibг єi viaюг curatг, tocmai pentru cг au marele dar al facerii de minuni.

Dumnezeu le dгduse acelora har din belєug, tocmai ca sг ajungг mai buni. Am fгcut multe minuni, vor spune aceia; dar Eu le voi mгrturisi єi atunci: Nu vг єtiu pe voi! Acum, cвnd fac minuni, оi socotesc cг-Mi sunt prieteni; dar atunci, la judecata viitoare, vor cunoaєte cг nu le-am dat, ca prieten, harul facerii de minuni.

De ce te minunezi cг Domnul a dat harisme unor oameni care cred оn El, dar nu au viaюa la fel cu credinюa, cвnd a dat asemenea har chiar unor oameni care nici nu credeau оn El єi nici nu aveau viaюг curatг? Balaam era strгin єi de credinюг єi de viaюг оmbunгtгюitг; cu toate acestea prin el a lucrat harul lui Dumnezeu spre оndreptarea altora. Faraon la fel; cu toate acestea єi prin el Dumnezeu a arгtat cele viitoare. Nabucodonosor apoi, marele cгlcгtor de lege, єi prin el Dumnezeu a descoperit cele ce aveau sг se оntвmple dupг multe generaюii. Baltazar, fiul acestuia, a оntrecut pe tatгl lui оn fгrгdelegi, dar єi prin el Dumnezeu a arгtat cele viitoare, rвnduind lucruri mari єi minunate.

Єi pe vremea lui Hristos, mulюi, chiar dintre cei nevrednici, au primit harul facerii de minuni, pentru cг propovгduirea Evangheliei era la оnceput єi pentru cг era nevoie sг se arate cu toatг tгria puterea ei. Totuєi acei fгcгtori de minuni n-au cвєtigat nimic de pe urma minunilor fгcute de ei, ci au fost єi mai mult pedepsiюi. De aceea le-a єi spus acele оnfricoєгtoare cuvinte: Niciodatг nu v-am cunoscut! Pe mulюi din aceєti fгcгtori de minuni Domnul оi urгєte chiar de aici de pe pгmвnt, єi-Єi оntoarce faюa de la ei оnainte de judecata cea de obєte a lumii”. (Omilii la Matei, omilia XXIV, I, оn col. PSB, vol. 23, pp. 311-312)

 

„Caiafa, fiindcг a fot ridicat prin sorюi la arhierie, cu toate cг era nevrednic, a profeюit fгrг ca sг єtie ce zice. Harul se folosea numai de gura lui, dar el n-a atins nicidecum inima lui necuratг. Mulюi alюii au prezis ceea ce trebuia sг se оntвmple, cu toate cг ei erau nevrednici, ca Nabucodonosor, Faraon, Varlaam; motivul este pentru toюi evident.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LXV, 1, p. 333)

 

,,… se poate ca cineva sг facг єi minuni єi sг fie totodatг єi trupesc. Dumnezeu a lucrat, de pildг, єi prin Valaam, єi lui Faraon i-a descoperit cele viitoare, єi lui Nabuhodonosor; єi Caiafa a prorocit neєtiind ce spune, precum єi alюii scoteau dracii оn numele lui Hristos, deєi nu erau cu dвnsul. Deci fiindcг asemenea minuni nu erau pentru cei ce le fгceau, ci pentru alюii, pentru aceea de multe ori se sгvвrєeau chiar prin cei nevrednici.” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia VIII, p. 81)

MINUNILE (nu trebuie sг devinг obiectul curiozitгюii, ci se cuvine sг fie primite cu credinюг)

 

,,Cвnd Dumnezeu dezvгluie ceva, lucrul dezvгluit nu trebuie sг devinг obiectul curiozitгюii, ci se cuvine sг fie primit cu credinюг. Deoarece, оn privinюa unor asemenea lucruri, numai un suflet tare nesгbuit єi aventuros stг sг le iscodeascг cauzele, sг pretindг descrieri amгnunюite єi sг caute aflarea modului оn care se ivesc.” (Despre necunoaєterea lui Dumnezeu, cuvвntarea II, p. 40)