MONAHISMUL (lucrarea monahilor)

 

„S-au despгrюit de toate averile, s-au rгstignit cu totul pentru lume єi merg оncг єi mai departe cг оєi agonisesc, cu lucrul mвinilor lor, hrana cea de trebuinюг. Nu pretind, pentru cг postesc єi privegheazг, sг stea degeaba toatг ziua, ci nopюile єi le petrec оn sfinte cвntгri єi privegheri, iar zilele єi le cheltuiesc оmpletind rugгciunea cu lucrarea mвinilor, urmвnd rвvna apostolului Pavel. Cг оєi spun ei: Dacг Pavel, spre care sunt aюintiюi ochii оntregii lumi, lucra оn atelier єi avea o meserie ca sг hrгneascг pe cei lipsiюi, єi dacг nici nopюile nu da odihnг mвinilor sale, cu mult mai mult este drept ca noi, care am оmbrгюiєat pustia, care n-avem nimic comun cu zgomotul oraєului, sг оntrebuinюгm rгgazul liniєtii оn lucrarea cea duhovniceascг! ”. (Omilii la Matei, omilia VIII, V, оn col. PSB, vol. 23, p. 107)

 

„Semnele prevestitoare ale traiului liniєtit єi tihnit al monahilor le vezi chiar din locurile оn care єi-au gгsit sгlaє. Au fugit de tвrguri, de oraєe, de zgomotul din ele єi s-au dus sг trгiascг оn munюi. Traiul lor n-are nimic comun cu cele din lume; nu suferг nimic din cele omeneєti: scвrbe lumeєti, dureri, griji, primejdii, uneltiri, gelozie, invidie, dragoste trupeascг; nimic din cele de acest fel. Acolo, оn munюi, cugetг de pe acum despre оmpгrгюia cerurilor. Vorbesc cu dumbrгvile, cu munюii, cu izvoarele; dar оnainte de toate acestea, cu Dumnezeu, оnconjuraюi de tгcere єi liniєte adвncг. Оn chiliile lor zgomot nu se aude. Sufletul lor, uєor єi curat, cu mult mai curat decвt aerul cel mai proaspгt, nu-i bвntuit de nici o patimг, de nici o boalг. Lucrarea lor, lucrarea aceea pe care o fгcea Adam la оnceput єi оnainte de pгcat, cвnd era оmbrгcat cu slavг, cвnd vorbea cu оndrгznire cu Dumnezeu, cвnd locuia юinutul acela plin de multг fericire. Оntrucвt sunt mai prejos monahii de Adam cel de dinainte de cгlcarea poruncii, cвnd a fost pus sг lucreze оn paradis? Adam n-avea nici o grijг lumeascг. Nici aceєtia. Adam vorbea cu Dumnezeu cu conєtiinюг curatг. Tot aєa єi aceєtia. Dar, mai bine spus, chiar cu mai multг оndrгznire decвt Adam, cu cвt se bucurг єi de mai mare har prin dгruirea Duhului. Ar trebui sг vedeюi cu proprii voєtri ochi traiul acestor oameni. Dar pentru cг nu vreюi, cг vг place sг trгiюi оn oraє, оn mijlocul zgomotelor, vг voi оnfгюiєa mгcar cu cuvвntul o parte din traiul acelor oameni. Nici nu-i cu putinюг sг vг vorbesc de оntregul lor trai. Aceste stele ale lumii, cвnd rгsare soarele, dar, mai bine spus, cu mult оnainte de Rгsгritul soarelui, se scoalг din pat sгnгtoєi, cu mintea limpede єi treji - cг nu-i necгjeєte supгrarea, grija, durerea de cap, oboseala, roiul de afaceri; nimic din acestea, ci trгiesc ca оngerii оn cer -, se scoalг, aєadar, оndatг din pat, veseli єi voioєi; alcгtuiesc un singur corp, єi cu cugetul plin de bucurie cвntг cu toюii ca єi cum ar avea un singur glas, cвntг imne Dumnezeului universului, lгudоndu-L atвt pentru binefacerile fгcute lor cвt єi pentru binefacerile fгcute оntregii lumi. Оncвt, dacг vreюi, lгsвndu-l pe Adam, sг оntrebгm: оn ce se deosebeєte de оngeri corul acesta care cвntг pe pгmвnt єi spune. Slavг оntru cei de sus lui Dumnezeu єi pe pгmвnt pace, оntre oameni bunгvoire (Luca 2, 14)”. (Omilii la Matei, omilia LXVIII, III, оn col. PSB, vol. 23, p. 786)

 

„Monahii nu cвntг numai єi se roagг, ci єi citesc. Priveliєte оncвntгtoare pentru cei ce-i vгd. Dupг ce se terminг slujba, unul ia оn mвini pe Isaia єi stг de vorbг cu el; altul vorbeєte cu apostolii; altul citeєte cгrюile alcгtuite de alюii, filozofeazг despre Dumnezeu, despre univers, despre cele vгzute, despre cele nevгzute, despre cele materiale, despre cele spirituale, despre nimicnicia vieюii acesteia, despre mгreюia vieюii viitoare.

Se hrгnesc cu o hranг minunatг; nu pun pe masa lor carne de vitг, fiartг sau friptг, ci cuvintele lui Dumnezeu mai dulci decвt mierea єi fagurele (Ps., 18, 11), miere minunatг єi cu mult mai bunг decвt mierea cea veche cu care se hrгnea оn pustie Ioan Botezгtorul. Mierea aceasta n-o adunг din flori niєte albine sгlbatice, nici n-o depun оn stupi dupг ce o fac bunг la gust cu rouг, ci o pregгteєte harul Sfвntului Duh, care оn loc sг o mai depunг оn cгsuюe de cearг, оn faguri єi оn stupi, o depune оn sufletele sfinюilor, ca, acela care voieєte, sг o poatг mвnca necontenit єi оn toatг voia. Monahii, imitвnd єi ei aceste albine, zboarг оn jurul fagurilor cгrюilor sfinte єi culeg din ele multг plгcere. Iar dacг vrei sг cunoєti dulceaюa mвncгrii lor, apropie-te de ei єi vei vedea ce lucruri plгcute єi bune la gust, ce lucruri de mireasmг duhovniceascг ies din gurile lor”. (Omilii la Matei, omilia XLVIII, IV, оn col. PSB, vol. 23, p. 789)

 

„Dacг оngerii se bucurг de un pгcгtos care se pocгieєte (Luca 15, 7), cum nu se vor bucura de atвюia drepюi care trгiesc ca ei? La ei nu-i nici stгpвn, nici rob; toюi sunt robi, toюi sunt stгpвni. Sг nu socoteєti o enigmг cuvintele mele; sunt robi unii altora, stгpвni unii altora. Cu lгsarea serii nu se lasг єi оn sufletul lor tristeюea, aєa cum li se оntвmplг multor oameni care se gвndesc la grijile pricinuite de necazurile zilnice. Dupг cinг nu-i cuprinde teama de tвlhari, nu оncuie uєile, nu trag zгvoarele, nici nu se tem de altele de care se tem oamenii: sг stingг cu grijг luminile єi focurile, ca nu cumva o scвnteie sг le aprindг casa. Convorbirile lor sunt la fel de liniєtite єi de potolite. Nu vorbesc ca noi de lucruri care nu-i privesc. Nu spun: Cutare a ajuns mare dregгtor; cutare єi-a pierdut slujba; cutare a murit; cutare a dobвndit o moєtenire єi altele de acest fel. Nu! Ei vorbesc totdeauna de cele viitoare єi filozofeazг. Єi, ca єi cum ar locui оn altг lume, ca єi cum s-ar fi mutat оn cer, ca єi cum ar trгi acolo, aєa vorbesc despre toate cele de acolo, despre sвnurile lui Avraam, despre cununile sfinюilor, despre vieюuirea оmpreunг cu Hristos; despre cele din lumea aceasta nici pomenire, nici cuvвnt; ci, dupг cum pe noi nu ne intereseazг ce fac furnicile оn muєuroaiele lor, tot aєa nici pe ei nu-i intereseazг ce facem noi, ci-i intereseazг оmpгratul cel de sus, rгzboiul ce-l au de dus, uneltirile diavolului, faptele mari pe care sfinюii le-au sгvвrєit”. (Omilii la Matei, omilia LXIX, IV, оn col. PSB, vol. 23, p. 799)

 

„Monahii (…) cugetг єi trгiesc chiar pe pгmвnt viaюa оngerilor. Nu se оnsoarг, nu dorm mult, nu se оmbuibeazг; puюin le mai lipseєte ca sг fie fгrг de trup. Nimeni nu poate оnvinge aєa de uєor pe duєmanii sгi (duhurile rele – n.n.) ca monahul”. (Omilii la Matei, omilia LXX, IV, оn col. PSB, vol. 23, p. 809)

 

„... care sapг pгmвntul, care udг grгdinile, care sгdeєte legume єi pomi, care оmpleteєte coєuri cu nuiele, care юese pвnzг de sac...” (Omilii la Matei, omilia LXXII, IV, оn col. PSB, vol. 23, p. 826)

 

„Monahul are de jur оmprejurul lui numai pustie; se uitг cum zboarг pгsгrile, cum se clatinг copacii, cum adie vвntul, cum murmurг pвraiele cвnd cad din piatrг оn piatrг.” (Omilii la Matei, omilia LXXII, IV, оn col. PSB, vol. 23, p. 826)

 

„... ei (cгlugгrii – n.n.) se roagг pentru lumea оntreagг: ceea ce este o dovadг destul de mare despre iubirea lor.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia LXXVIII, 4, p. 410)

 

,,Dar sг vedem cum оєi petrece noaptea monahul:

Pe monah оl gгsim cг se оmpodobeєte cu slujirea lui Dumnezeu єi cu rugгciunile. Cвntг cu mult mai de dimineaюг decвt pгsгrile. Trгieєte cu оngerii, vorbeєte cu Dumnezeu, se bucurг de bunгtгюile cereєti.” (Comparaюie оntre оmpгrat єi monah, 1, оn vol. Despre mгrginita putere a diavolului. Despre cгinюг…, p. 247)

 

,,… un monah trгieєte mistuit cu totul de slujba lui Dumnezeu.” (Comparaюie оntre оmpгrat єi monah, 1, оn vol. Despre mгrginita putere a diavolului. Despre cгinюг…, p. 252)

 

„Dacг ai admira pe monah pentru cг stг singur єi pentru cг fuge de legгturile cu lumea, aє mгrturisi єi eu cг оntr-adevгrmonahul prin asta dг dovadг de rгbdare, dar nu dг dovadг оndestulгtoare de bгrbгюia sufletului sгu. Cel care stг la cвrma corгbiei оn port nu ne face dovada cг єtie sг conducг bine corabia; dar nimeni nu poate spune cг nu-i un minunat conducгtor de co­rabie cel care, оn mijlocul furtunii, poate scгpa corabia de оnec.

Deci nici pe monah nu trebuie sг-1 admirгm mult єi peste mгsurг, cг trгind singur nu se tulburг єi nici nu sгvвrєeєte pгcate multe єi mari; cг nici nu are prilejuri de ispite, care sг-i aювюe єi sг-i оmboldeascг sufletul. Dar dacг un monah s-ar pune pe sine оnsuєi оn slujba mulюimii єi ar fi silit sг poarte pгcatele celor mulюi єi ar rгmвne totuєi neclintit єi tare, ocвrmuindu-єi sufletul pe timp de furtunг, ca pe vreme bunг, ei bine, un astfel de monah meritг sг fie lгudat єi admirat de toюi; a dat dovadг оn­destulгtoare de bгrbгюia sa (1 Tim., 3, 2-4).” (Tratatul despre preoюie, cartea a єasea, cap. 6, оn vol. Despre preoюie, p. 141)

 

„Supuєi episcopilor, ajutгtori preoюilor din clerul laic, cгlugгrii, lipsiюi de lucrurile grele єi absorbitoare ale slujirii parohiale, pot cel mai uєor єi cel mai cu folos sг se dea la citiri cereєti ale rugгciunii sau la apostolatul rвvnitor. Privitor la suflete, ele aflг оn viaюa cгlugгreascг, atunci cвnd Dumnezeu le cheamг la o viaюг єi perfecюiune mai оnaltг, ceea ce viaюa lumii n-ar єti sг le dea: singurгtatea, desprinderea, regula, jertfirea comunг, puterea pe care le-o comunicг voturile, minunatele uєurinюe pe care le dau mijloacele multiple de sfinюire.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 229)

 

„Prima lor ocupaюie este lauda divinг. Sufletele lor se umplu de revelaюii cereєti, inima lor se revarsг de sentimente de оnchinare, de iubire, de teamг, ce le varsг pentru ei cuvintele sfinte; єi оn aceste ore canonice gura lor face auzite marile obiecte ale revelaюiei care se desfгєoarг rвnd pe rвnd.

Dupг oficiul celebru al corului, cгlugгrii se retrag оn tгcerea chiliei lor, єi acolo ei continuг cu citirea cгrюilor sfinte zidirea duhovniceascг din cвntecele psalmodice. Оn curвnd ei se vor оntoarce la cor pentru a termina ciclul rugгciunilor canonice.

Nici o orг din zi nu-i aflг fгrг de lucru, dupг rugгciune urmeazг munca; munca diferitг de aptitudini, tradiюiile ordinului, nevoile comunitгюii;

Cгci numai dupг lungi rugгciuni єi lucrurile lor, cгlugгrii se mai gвndesc єi la nevoile lor trupeєti.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 231-232)

 

„Intraюi оn aceastг mгnгstire, studiaюi viaюa asprг, vedeюi la lucru pe aceєti cгlugгri єi cгlugгriюe. Ce predicг puternicг! Ce claritate irezistibilг! Cum Evanghelia ne-apare vie оn cele mai оnalte biruinюe ale sfinюeniei! Mulюi din aceєti cгlugгri au pгrгsit o viaюг оmbelєugatг, poziюii оnalte, soartг оnsemnatг, viitor strгlucit. Iatг-i оn strвmte єi incomode chilii, unde instrumentele pocгinюei agraveazг оncг suferinюele fiecгrei zile.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 340-341)

 

„Singurг rugгciunea lor este abundentг єi continuг.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 341)