CONЄTIINЮA (mustrarea conєtiinюei)

 

„Gвndeєte-te ce cumplit lucru este sг fii judecat de conєtiinюг! Acuzatorul acesta este mereu оn tine, strigг la tine єi-юi aduce aminte nelegiuirea!” (Omilii la Facere, omilia LXIII, III, оn col. PSB, vol. 22, p. 303)

 

„Niciodatг sг nu punem la uitare greєelile noastre proprii, ci temвndu-ne єi tremurвnd fгrг оncetare, sг ne grгbim ca sг ni le amintim, pentru a nu cгdea sub loviturile dreptгюii divine; cгci nimic nu deєteaptг mai mult оn noi aducerea aminte de greєelile noastre ca pedeapsa єi mustrarea conєtiinюei; fraюii lui Iosif ne sunt ca probг. Trecuserг treisprezece ani de cвnd vвnduserг, dar temвndu-se cг vor fi pedepsiюi pentru aceasta єi tremurвnd pentru viaюa lor, єi-au adus aminte de pгcat єi ziceau оntre ei: Оntr-adevгr, vinovaюi suntem pentru fratele nostru Iosif (Geneza 42, 21). Vedeюi cum temerea le puse greєeala оnaintea ochilor? Оn momentul оn care au sгvвrєit-o, ei nu se gвndeau la ea, dar cвnd se vгzuserг ameninюaюi de pedeapsг, ei єi-o aduserг aminte оndatг.” (Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 68)

 

„Pвrвєul acesta este cel mai amarnic, єi nimeni nu cunoaєte cгlcгrile de lege ale omului mai bine, decвt conєtiinюa sa.” (Cuvвnt la Duminica a dinaintea Оnгlюгrii cinstitei Cruci, оn vol. Predici la duminici єi sгrbгtori…, p. 203)

 

,,Dupг ce un pгrinte a pedepsit de multe ori pe fiul sгu, dar cunoaєte cг acela a rгmas neоndreptat, atunci el public se leapгdг de dвnsul, оl goneєte din casa sa єi-l desparte de familie. Dar conєtiinюa nu urmeazг aєa. Dupг ce a grгit o datг, єi de douг ori, єi de trei ori, єi de zece mii de ori, fгrг ca tu s-o fi ascultat, ea totuєi vorbeєte din nou єi nu оnceteazг pвnг la rгsuflarea cea mai de pe urmг. Acasг, pe uliюг, la masг, la tвrg, pe cale, ba adeseori єi оn visuri, pune оnaintea ochilor noєtri icoanele pгcatelor noastre.

Єi socoteєte оnюelepciunea lui Dumnezeu! Conєtiinюa n-are trebuinюг sг ne pвrascг necontenit, cгci noi n-am putea purta povara cвnd ea ar vorbi contra noastrг neоncetat. Dar Dumnezeu n-a fгcut conєtiinюa aєa de slabг, оncвt sг slгbeascг dupг оntвia єi a doua amintire. Dacг ea оn toate zilele єi оn toate ceasurile ne-ar chinui cu boldul sгu, noi am fi оnгbuєiюi de descurajare. Dacг din contrг, dupг оntвia sau a doua amintire ar оnceta cu pвra sa, foarte puюin folos ne-ar aduce. De aceea Dumnezeu a rвnduit aєa, ca sг ne mustre conєtiinюa de multe ori єi cu sвrguinюг, dar totuєi nu neоncetat; de multe ori, pentru ca sг nu cгdem оn uєurгtatea minюii, ci pвnг la moarte sг rгmвnem treji; nu neоncetat єi fгrг rгgaz, ca sг nu ne descurajгm, ci cвteodatг sг ne liniєtim, sг ne mвngвiem єi sг putem iarгєi rгsufla. Pe cвt de pierzгtor єi aducгtor de grosolanг nesimюire ar fi dacг pгcatele nu ne-ar pricinui nici o durere, tot aєa de vгtгmгtor ar fi dacг ar trebui ca noi sг suferim aceastг muncг de-a pururea єi peste mгsurг. Cгci covвrєirea necazului poate lipsi pe om de minte, copleєindu-i sufletul єi fгcвndu-l incapabil de orice bine. De aceea conєtiinюa ne mustrг numai din timp оn timp, cгci ea este destul de asprг, chinuindu-l pe pгcгtos mai cumplit decвt strгmutarea.

Pe lвngг aceasta, conєtiinюa se deєteaptг єi strigг cu multг putere asupra noastrг, nu numai cвnd noi оnєine pгcгtuim, ci єi cвnd vedem єi pe alюii pгcгtuind. Cвnd desfrвnatul, tвlharul є.a., mгcar cг nu se pвrгєte pe sine, dar aude pвra asupra altora care au sгvвrєit aceleaєi pгcate, se crede pe sine оnsuєi pedepsit, cгci imputвnd altora pгcatele sale, iarгєi se оnfгюiєeazг cu vioiciune єi aceluia aducвndu-i aminte pгcatele sale proprii. Acela se pвrгєte, iar acesta, care a sгvвrєit aceleaєi pгcate, nepвrвt de nimeni simte durerile pedepsei.

Dar tot aєa se оntвmplг єi cu faptele cele mгrite. Cвnd alюii se laudг єi se оncununeazг, se bucurг toюi cei ce au fгcut aceleaєi fapte nobile, ca єi cum lauda aceea iar privi pe dвnєii.” (Cuvвnt la Duminica a treia a Sfвntului єi Marelui Post, оn vol. Omilii la Postul Mare…, pp. 75-76)

 

,,Mustrarea conєtiinюei, iubiюilor, este o ancorг sfвntг a sufletului, care nu ne lasг sг ne cufundгm cu totul оn cursa pгcatului. Cгci nu numai cвnd sгvвrєim pгcatul, ci adeseori mulюi ani dupг aceea, conєtiinюa iarгєi ne aminteєte nelegiuirile noastre cele vechi.

Aєa s-a оntвmplat feciorilor lui Iacov. Cвnd Iosif a zis cгtre dвnєii: Lгsaюi pe unul dintre voi aici, єi aduceюi pe fratele vostru, iarг dacг nu, veюi muri. Ce ziceau ei atunci оntre dвnєii? Noi suntem vinovaюi pentru fratele nostru, cг nu ne-a fost milг, cвnd se ruga de noi (Fac. 42, 16-21). Aєadar, iatг, dupг cвt de multг vreme iarгєi єi-au adus aminte de pгcatul acela. Ei spusese tatгlui lor: O fiarг sгlbaticг a mвncat pe Iosif (Fac. 37, 33), єi acum, cвnd Iosif era de faюг єi-i asculta, se оnfгюiєeazг pгcatul lor. Ce poate fi mai minunat decвt acesta? Aici vedem noi o judecatг fгrг jeluire, o apгrare fгrг pвrг, o dovedire fгrг martori, fiindcг fгptuitorii singuri s-au pвrвt, iar cele fгcute оn tainг le-au vгdit la luminг. Cine i-a convins, cine i-a silit sг atingг iarгєi ceea ce sгvвrєiserг de un timp atвt de оndelungat? Nu este oare limpede cг conєtiinюa, acest judecгtor nemituit єi neamгgit de-a pururea, zguduia sufletele lor, umplвndu-єi inimile lor de neliniєte? Aєa ni se оntвmplг єi nouг adeseori cu pгcatele noastre cele de mai оnainte. Cвnd suntem оn nenorocire, iarгєi ne aducem aminte de vechile noastre cгlcгri de lege.” (Cuvвnt la Duminica a treia a Sfвntului єi Marelui Post, оn vol. Omilii la Postul Mare…, pp. 77-78)

 

,,Cвnd sгvвrєim pгcatul, tulburaюi de plгcere, nu simюim atвt de mult glasul conєtiinюei; dar dupг ce l-am sгvвrєit, dupг ce pгcatul a luat sfвrєit, atunci da, atunci mai cu seamг, cвnd s-a stins toatг plгcerea, atunci intrг boldul amar al cгinюei, o altfel de durere decвt durerile femeilor care nasc. La femei, оnainte de naєtere, durerea e grozavг єi de nesuferit; iar durerile pгtrunzгtoare ale naєterii le sfвєie cu оnюepгturile lor; dupг naєtere оnsг, uєurare, cгci o datг cu pruncul iese єi durerea. Cu pгcatul оnsг nu se petrec lucrurile aєa; atвta vreme cвt zгmislim gвndurile pгcгtoase, suntem veseli єi ne bucurгm; dar cвnd naєtem copilul cel rгu, pгcatul, atunci ne chinuie durerile vгzвnd ruєinea celui nгscut, atunci ne zvвrcolim mai cumplit decвt femeile care nasc.” (Omilii la sгracul Lazгr, cuvвntul IV, оn vol. Omilii la sгracul Lazгr. Despre soartг єi Providenюг…, pp. 101-102)

 

,,Ia seama la оnюelepciunea lui Dumnezeu! A fгcut ca mustrгrile conєtiinюei noastre sг nu fie neоncetate – cг n-am putea оndura povara, de-am fi mereu mustraюi –, dar nici n-a fгcut sг fie atвt de slabг conєtiinюa, оncвt sг se descurajeze de la primul sau de la al doilea оndemn. Dacг ne-ar mustra conєtiinюa оn fiecare zi єi оn fiecare ceas, am cгdea doborвюi de tristeюe; iar dacг ar оnceta de a ne mai mustra, dupг ce ne-ar юine de rгu o datг sau de douг ori, n-am culege mult folos. De aceea a fгcut Dumnezeu ca mustrгrile conєtiinюei sг юinг toatг viaюa noastrг, dar sг nu fie dese; toatг viaюa, ca sг nu ne trвndгvim, ci sг priveghem totdeauna єi pвnг la sfвrєitul nostru, aducвndu-ne aminte mereu de pгcatele sгvвrєite; dar nu dese, nici unele dupг altele, ca sг nu ne descurajгm, ci sг putem rгsufla, avвnd oarecare tihnг єi uєurare. Dupг cum a pieire desгvвrєitг sг nu suferi defel din pricina pгcatelor sгvвrєite єi sг fii cu totul nesimюitor, tot astfel e vгtгmгtor sг te mustre conєtiinюa mereu єi peste mгsurг. Cгci o durere prea mare este оn stare sг scoatг adeseori pe om din minюi, sг-i оnece sufletul єi sг-l facг nefolositor spre orice bine. Pentru aceea єi Dumnezeu a fгcut sг ne mustre conєtiinюa la rгstimpuri, fiindcг mustrгrile conєtiinюei sunt neоndurгtoare єi оnюeapг pe pгcгtos mai puternic decвt boldul. Nu numai cвnd pгcгtuim noi, ci єi cвnd alюii sгvвrєesc pгcate ca єi noi, ni se deєteaptг cu tгrie conєtiinюa єi strigг la noi cu multг putere. Desfrвnatul, bгrbatul adulter, hoюul se socotesc biciuюi nu numai cвnd sunt ei mustraюi, ci єi cвnd aud cг alюii sunt mustraюi pentru aceleaєi pгcate, pentru cг mustrarea altora le aduce aminte de pгcatele lor; este mustrat altul, dar se simte lovit el, cвnd a fгcut aceleaєi pгcate ca єi acela.” (Omilii la sгracul Lazгr, cuvвntul IV, оn vol. Omilii la sгracul Lazгr. Despre soartг єi Providenюг…, pp. 103-104)

 

,,Mustrarea conєtiinюei este o ancorг sfвntг care nu ne lasг sг ne cufundгm desгvвrєit оn adвncul pгcatului. Nu numai atunci, оn timpul sгvвrєirii pгcatelor, ci, adeseori, chiar dupг mulюi ani, conєtiinюa ne aduce aminte de pгcate vechi.” (Omilii la sгracul Lazгr, cuvвntul IV, оn vol. Omilii la sгracul Lazгr. Despre soartг єi Providenюг…, p. 104)

 

,,… conєtiinюa, judecгtorul care nu poate fi оnєelat, care necontenit le zguduia mintea єi le tulbura sufletul.” (Omilii la sгracul Lazгr, cuvвntul IV, оn vol. Omilii la sгracul Lazгr. Despre soartг єi Providenюг…, p. 108)

 

„Nu este un acuzator mai aspru decвt conєtiinюa.” (Tratatul despre preoюie, cartea a treia, cap. 14, оn vol. Despre preoюie, p. 94)

 

„Oricвt de pгcгtos ar fi omul, el nu poate sг оnchidг gura conєtiinюei care оl mustrг. Conєtiinюa este un lucru firesc, pe care Dumnezeu l-a pus оn om оncг de atunci de cвnd l-a creat. Oricвt de mult am оncerca sг nu o ascultгm єi sг luptгm cu ea, conєtiinюa ne apare mereu dinaintea noastrг єi ne strigг, ne osвndeєte єi ne pedepseєte.

Vг aduceюi aminte cвt de rгu era Ahab, regele Samariei? Cu toate acestea, chiar єi el, atunci cвnd a vrut sг rгpeascг via lui Nabot, a avut parte de multг suferinюг. Cu toate cг era stгpвn absolut, cu toate cг nu era nimeni care sг-l mustre pentru ceea ce fгcuse, totuєi conєtiinюa sa оl mustra оntr-atвt, оncвt era zbuciumat, posomorвt єi fгrг nici o tragere de inimг, iar mвhnirea оi era zugrгvitг pe chip (3 Regi 21, 1-29).” (Din vol. Problemele vieюii, p. 228)

 

„Cгci fiul lui Iacob care a spus tatгlui sгu cг o fiarг sгlbaticг rea l-a mвncat pe Iosif (Fc., 37, 32-36), care a jucat ipocrit aceastг cumplitг dramг оncercвnd prin acest rol sг юinг оn umbrг omorul de frate, l-a оnєelat atunci pe tatгl sгu, dar conєtiinюa sa n-a оnєelat-o, nici n-a convins-o sг se liniєteascг, ci a continuat sг se ridice оmpotriva lui strigвnd neоncetat fгrг sг i se fi putut astupa gura. Cгci dupг ce a trecut mult timp, cel care tгgгduise оnaintea tatгlui sгu оndrгzneala aceea, care n-o spusese nici unui om, pe care nimeni nu-l оnvinuia, nimeni nu-l dгdea de gol, nimeni nu-l ataca, nimeni nu-i aducea aminte de оnscenarea aceea, fiind оn primejdie sг-єi piardг libertatea єi оnsгєi viaюa, arгtвnd cг оn tot acest lung timp glasului acuzator al conєtiinюei nu-i fusese astupatг gura, nici nu fusese оngropat, a zis acestea cuvinte: Da, suntem оn pгcate pentru fratele nostru. Cвnd ne ruga, am trecut cu vederea necazul lui єi durerea sufletului sгu. Iar acum se cere de la noi sвngele lui (Fc., 42, 21).” (Scrisori din exil, 17 scrisori cгtre Olimpiada, scrisoarea XIII, 2a, оn vol. Scrisori din exil. Cгtre Olimpiada єi cei rгmaєi credincioєi. Despre deprimare, suferinюг єi Providenюг…, p. 216)

CONЄTIINЮA (оntunecarea ei)

 

,,Dupг cum tвlharii єi spгrgгtorii de ziduri cвnd voiesc a fura ceva de preю, fac aceasta stingвnd lumвnarea, tot aєa face єi cugetul cel stricat cu cei ce pгcгtuiesc, cгci єi оn noi este o luminг care arde veєnic єi care se numeєte cuget sau conєtiinюг. Dacг duhul rгului intrг cu mare grгbire оnlгuntru єi stinge acea flacгrг, de оndatг a оntunecat sufletul єi l-a doborвt, єi оndatг a furat tot ce se gгsea оnlгuntru. Cвnd sufletul a fost cucerit de vreo poftг necuratг, оntocmai ca єi norul sau ceaюa care оntunecг ochii trupului, tot aєa єi el rгmвne оntunecat cu totul, cucerindu-i-se mai dinainte prevederea cugetului, єi nu-l lasг a vedea mai departe, nici prгpastia ce-i stг оn faюг, nici gheena, nici frica, ci la urmг fiind asuprit de voinюa acelei pofte necurate, se face uєor de cucerit de pгcat, єi оntocmai ca un zid fгrг ferestre ridicat оnaintea ochilor, pofta nu mai lasг a strгluci lumina dreptгюii оn cuget, fiindcг toate gвndurile cele necuviincioase ale poftei l-au оmpresurat din toate pгrюile. Atunci femeia curvг i se оnfгюiєeazг veєnic єi оnaintea ochilor, єi оnaintea cugetului, єi оnaintea gвndurilor lui. Єi dupг cum cei orbiюi, chiar de ar sta sub cerul liber єi оntr-o amiazг din cele mai strгlucitoare, totuєi nu se pot bucura de luminг, fiindu-le оnchiєi ochii, оntocmai aєa pгtimesc єi aceєtia, cгci de li s-ar trвmbiюa la ureche mii de vorbe mвntuitoare, ei оєi astupг urechile la toate vorbele acelea, fiind prinєi mai dinainte єi robiюi cu sufletul acelei patimi. Dar toate acestea le єtiu preabine toюi cei ce au cercat asemenea lucruri jalnice. Fie оnsг ca voi sг nu єtiюi niciodatг de asemenea оncercгri.” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia XI, pp. 110-111)