CREDINЮA (- faptг de virtute, dar єi un dar al Duhului)

 

„Pentru ce Pavel numeєte credinюa duh al credinюei (II Cor., 4, 13)?

Pentru cг vrea sг arate cг la оnceput credinюa este o faptг a gвndului nostru celui bun, este o ascultare a unei chemгri; mai tвrziu оnsг, dupг ce credinюa a fost оntemeiatг оn sufletul nostru, avem nevoie de ajutorul Duhului, ca sг rгmвnг credinюa neclintitг єi nestrгmutatг. Nici Dumnezeu, nici harul Duhului n-o ia оnaintea voinюei noastre, ci ne cheamг єi aєteaptг ca noi de bunгvoie єi din propriul nos­tru imbold sг ne apropiem; apoi, dupг ce ne-am apropiat, ne dг єi Dumnezeu tot ajutorul Lui. Єi pentru cг diavolul, dupг ce ne-am apropiat de credinюг, vine оndatг, voind sг smulgг aceastг bunг rгdгcinг єi grгbindu-se sг semene neghinг єi sг pвngгreascг seminюele cele bune єi curate (Matei 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, sг apere cu multг grijг єi dragoste rodul de curвnd sгdit al credinюei. De aceea Pavel spunea, scriind tesalonicenilor: Duhul sг nu-l stingeюi (I Tes., 5, 19). Cu aceste cuvinte a vrut sг arate cг, dupг ce a venit оn aju­torul nostru harul Duhului, nu mai putem fi biruiюi de de­mon єi dejucгm toate vicleniile lui. Cг, dacг nimeni nu poate spune Domn este Iisus, decвt оn Duhul (I Cor., 12, 3), apoi cu mult mai mult nimeni nu poate avea credinюг tare єi оnrг­dгcinatг decвt оn Duhul Sfвnt.” (La cuvвntul apostolic ce spune: <<Dar avвnd acelaєi duh al credinюei, precum este scris>>; єi la <<Crezut-am, pentru aceea am grгit... >>, 5, оn vol. Despre schimbarea numelor. Despre rгbdare. Despre milostenie…, pp. 272-273)

CREDINЮA (- vederea cu ochii minюii a celor ce nu se vгd)

 

„Atunci avem credinюг, cвnd nu ne mгrginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii minюii cele ce nu se vгd. Mai cu seamг pe acelea pe care le vedem cu ochii minюii trebuie sг la socotim mai vrednice de credinюг de cвt pe cele pe care le vedem cu ochii trupului”. (Omilii la Facere, omilia LXIII, V, оn col. PSB, vol. 22, p. 298)

CREDINЮA (- dar adresat de Dumnezeu libertгюii sufletului)

 

„Pavel spune: Sг nu socotiюi cг e un dar al lui Dumnezeu numai apostolia sau predicarea cuvвntului sau оnvгюгtura. Nu! Оnsгєi credinюa mea este un dar al milei lui Dumnezeu revгrsate asupra mea. Am fost оnvrednicit de credinюг, nu pentru cг am fost vrednic, ci numai pentru cг am fost miluit de Dumnezeu. Єi mila este o urmare a harului, єi nu a meritului. Prin urmare, dacг Dumnezeu nu ar fi fost mult milostiv faюг de mine, n-aє fi putut ajunge niciodatг nu numai apostol, dar nici chiar credincios.

Ai vгzut cвt de recunoscгtor este slujitorul lui Dumnezeu, Pavel? Ai vгzut ce inimг zdrobitг are? Nu-єi atribuie nici un merit mai mare decвt al celorlalюi credincioєi. Dimpotrivг, ceea ce le era comun єi lui, єi ucenicilor sгi, credinюa, spune cг nu o are datoritг unor merite personale, ci datoritг milei єi darului lui Dumnezeu.” (Despre Feciorie, 42, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 75)

CREDINЮA (desгvвrєitг)

 

„Sг ne fie atвt de puternicг credinюa noastrг, ca єi cum am єi vedea оnaintea noastrг оmplinite fгgгduinюele.” (Omilii la Facere, omilia XXXIV, V, оn col. PSB, vol. 22, p. 11)

 

„A mers Ilie tot drumul єi a ajuns оn Sarepta Sidonului єi a vгzut o femeie aducвnd lemne. Uitг-te la filosofia єi credinюa lui Ilie. A urmat un alt noian de virtute. N-a spus lui Dumnezeu: La cine mг trimiюi? Mг faci sг оndur atвtea primejdii ca sг mг trimiюi la o vгduvг unde bвntuie foametea cea mai cumplitг? Nu se gгseau oare mulюi oameni mai bogaюi оn stare sг-mi uєureze sгrгcia mea? Am bгtut atвt pгmвnt ca sг vin la o vгduvг, la nenorocirea nenoro­cirilor? Єi nu-i numai vгduvг, ci єi sгracг. Gвndeєte-te cг sluji­torul lui Dumnezeu n-a grгit aєa. Avea оncredere оn Stгpвnul lui, Care face cu putinюг cele cu neputinюг.” (Cuvвnt la Petru Apostolul єi Ilie Proorocul, III, оn vol. Predici la sгrbгtori оmpгrгteєti єi cuvвntгri de laudг la sfinюi, p. 552)