Crearea lumii (cauza єi motivul creaюiei)

 

„Chiar de-ar plesni de necaz pгgвnii de mii єi mii de ori, eu am sг strig cu voce tare cг toate acestea au fost create pentru om, pentru cг Creatorul nu avea nevoie de nici una din ele, cг este desгvвrєit; dar, ca sг-єi arate dragostea Sa faюг de noi, le-a adus pe lume pe toate acestea ca sг arate cвt de mult cinsteєte Dumnezeu neamul omenesc єi ca, povгюuiюi de aceste creaturi, sг-I dгm lui Dumnezeu оnchinгciunea cuvenitг”. (Omilii la Facere, omilia VI, VI, оn col. PSB, vol. 21, p. 85)

 

„Da, Dumnezeu n-a creat pe toate cele de pe lume numai pentru trebuinюa noastrг, ci єi datoritг marii Lui dгrnicii: unele fгpturi au fost aduse pe lume pentru trebuinюa noastrг, altele ca sг predice puterea Creatorului”. (Omilii la Facere, omilia VII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 92)

 

„Dumnezeu n-a creat pe toate numai pentru trebuinюa noastrг, ci єi pentru dгrnicia Lui, pentru ca noi, vгzвnd bogгюia nespusг a fгpturilor Lui, sг ne uimim de puterea Creatorului єi sг putem єti cг toate acestea au fost aduse la fiinюг cu o оnюelepciune єi bunгtate nespusг, spre cinstirea omului ce avea sг fie fгcut”. (Omilii la Facere, omilia VII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 93)

 

„Sг єtim єi sг fim оncredinюaюi cг toate cele din lume au fost aduse la fiinюг prin cuvвntul єi prin iubirea Sa de oameni єi cг nu-i nimic fгcut la оntвmplare єi fгrг rost; ci chiar dacг noi, din pricina neputinюei gвndurilor noastre, nu cunoaєtem trebuinюa celor fгcute, sг fim оncredinюaюi cг El le-a adus la fiinюг pe toate potrivit оnюelepciunii Lui єi potrivit marii Sale iubiri de oameni”. (Omilii la Facere, omilia X, VI, оn col. PSB, vol. 21, p. 123)

CREAREA OMULUI

 

„ – Dar pentru ce, dacг este mai de preю decвt toate, pentru ce a fost fгcut pe urmг?

- Pentru o pricinг foarte dreaptг. Dupг cum atunci are sг vinг un оmpгrat оntr-un oraє este nevoie sг meargг оnainte оnsoюitorii єi toюi ceilalюi, ca sг pregгteascг palatul оmpгrгtesc єi aєa intrг оmpгratul оn palat, оn acelaєi chip єi acum. Vrвnd Dumnezeu sг-l punг pe om peste toate cele de pe pгmвnt ca оmpгrat єi stгpвnitor, i-a zidit mai оntвi aceastг locuinюг frumoasг, lumea. Єi numai dupг ce a fost gata totul l-a adus pe om, ca sг o stгpвneascг. Ne aratг Dumnezeu, chiar prin fapte, cвt de mult preюuieєte aceastг fiinюг.” (Omilii la Facere, omilia VIII, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 100)

 

„Dar sг оntrebгm pe iudeu єi sг vedem ce spune! Cui au fost adresate cuvintele: Sг facem om dupг chipul nostru? Scrierea, оn care se gгsesc cuvintele acestea, este a lui Moise, оn care iudeii spun cг cred, dar nu cred; precum zice єi Hristos: Dacг aюi crede оn Moise, aюi crede єi оn Mine. (Ioan, 5, 46). Da, ei au scrierile lui Moise, dar noi avem оnюelesul lor. Cui au fost adresate cuvintele: Sг facem om? Cu cine se sfгtuieєte Stгpвnul? Nu pentru cг are nevoie de sfat єi de gвnduri – Doamne fereєte! – ci pentru cг vrea, sub оnfгюiєarea cuvintelor, sг arate cinstea covвrєitoare ce o dг omului pe care avea sг-l creeze. Ce spun, dar, iudeii, care au оncг voal pe inimile lor єi nu vor sг оnюeleagг nimic din cele scrise оn Scripturг? Ei spun cг aceste cuvinte au fost adresate оngerului sau arhanghelului. Ce nebunie! Ce mare neruєinare! Cum poюi gвndi, omule, ca Stгpвnul sг se sfгtuiascг cu оngerul, Creatorul cu creatura? Nu le este оngгduit оngerilor sг stea la sfat cu Dumnezeu; datoria lor este sг stea drept оnaintea lui Dumnezeu єi sг-L slujeascг. Єi, ca sг afli asta, ascultг pe marele glгsuitor Isaia, care spune despre cele mai оnalte puteri оngereєti: Am vгzut heruvimii stвnd оn dreapta lui Dumnezeu єi serafimii; єi-єi acopereau feюele lor єi picioarele cu aripile (Isaia, 6, 2). Оєi acopereau feюele, pentru cг nu puteau оndura lumina fulgerгtoare a lui Dumnezeu; єi stгteau оnaintea Lui cu multг fricг єi cu cutremur. Creaturile lucrul acesta trebuie sг-l facг, sг stea drept оnaintea Stгpвnului.

Dar iudeii nu оnюeleg nimic din cuvintele Scripturii єi grгiesc ce le trece prin minte.

Deci dupг ce am spulberat pгlгvrгgeala lor, sг cuvine sг оnvгюгm pe fiii Bisericii adevгrul spuselor Scripturii.

Cine este, dar, Acela, Cгruia Dumnezeu I-a zis: Sг facem om? Cine altul decвt Оngerul de mare sfat, Sfetnicul minunat, Domn puternic, Domnul pгcii, Pгrintele veacului ce va sг fie (Isaia, 9, 6), Unul-Nгscut Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinюг cu Tatгl, prin Care s-au adus toate la fiinюг? Lui I-a spus: Sг facem om dupг chipul nostru єi dupг asemгnare. Cuvintele acestea dau o loviturг de moarte єi celor care gвndesc ca Arie. N-a spus poruncitor: Fг, ca unui inferior, sau ca unuia mai mic dupг fiinюг, ci ca unuia care este de aceeaєi cinste: Sг facem. Єi cuvintele celelalte aratг identitatea de fiinюг: Sг facem, spune Dumnezeu, om dupг chipul Nostru єi dupг asemгnare ”. (Omilii la Facere, omilia VIII, II, оn col. PSB, vol. 21, pp. 100-101)

 

„Spunвnd cuvintele Sг facem om, Creatorul universului ne-a оnfгюiєat un fel de sfгtuire, ca sг spunem aєa, un fel de deliberare, arгtвndu-ne sub aceastг formг cinstea celui ce avea sг fie creat; ne-a оnvгюat, chiar оnainte de a-l crea, mгreюia dregгtoriei ce avea s-o оncredinюeze omului.” (Omilii la Facere, omilia X, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 119)

 

„ Єi a fгcut Dumnezeu pe om; dupг chipul lui Dumnezeu l-a fгcut pe el; bгrbat єi femeie i-a fгcut pe ei. Vezi cвtг precizie оn cuvinte? Vorbeєte de acelaєi lucru de douг ori, ca sг poatг fixa bine оn mintea ascultгtorilor sгi cele ce le spune”. (Omilii la Facere, omilia X, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 119)

 

„A fгcut pe om luвnd югrвnг din pгmвnt?

– Da, ne rгspunde dumnezeiasca Scripturг. Єi n-a spus simplu pгmвnt, ci югrвnг, ca єi cum ai spune partea cea mai proastг єi de mai puюin preю din pгmвnt”. (Omilii la Facere, omilia XII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 143)

 

„ Єi a fгcut Dumnezeu pe om, luвnd югrвnг din pгmвnt. Nu mici sunt gвndurile ce ni le trezesc оn minte cuvintele acestea cu privire la smerenie, dacг suntem cu mintea treazг. Cвnd ne gвndim de unde-єi are оnceput fгptura noastrг, оnvгюгm оndatг sг ne smerim, sг ne umilim, chiar de-am ridica sprвncenele de mii єi mii de ori. De aceea єi Dumnezeu, оngrijindu-se de mвntuirea noastrг, a condus aєa limba acestui fericit profet. La оnceput dumnezeiasca Scripturг spusese: Єi a fгcut Dumnezeu pe om; dupг chipul lui Dumnezeu l-a fгcut pe el (Fac., 1, 27) єi i-a dat stгpвnire peste toate cele vгzute; de aceea, ca nu cumva omul, neєtiind din ce e alcгtuit, sг-єi оnchipuie despre el lucruri mari єi sг depгєeascг hotarele sale, dumnezeiasca Scripturг mai vorbeєte оncг o datг de facerea omului єi ne aratг chipul alcгtuirii lui, оnceputul naєterii sale; ne spune din ce a fost fгcut cel dintвi om єi cum a fost adus pe lumea asta”. (Omilii la Facere, omilia XII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 144)

 

„Gвndeєte-mi-te la rangul creaюiei omului! Gвndeєte-mi-te ce era cel plгsmuit оnainte de a sufla Stгpвnul оn faюa lui, оnainte de a avea оn el suflarea aceea care i-a fost suflare de viaюг єi a ajuns suflet viu! Ce era omul? Un singur corp neоnsufleюit, nelucrгtor єi la nimic folositor. Ceea ce i-a dat totul єi l-a ridicat la o atвt de mare cinste a fost suflarea aceea a lui Dumnezeu. Єi ca sг vezi aceasta nu numai din cele fгcute atunci, ci єi din cele ce se оntвmplг acum оn fiecare zi gвndeєte-mi-te la trupul din care a ieєit sufletul! Cвt de urвt єi de neplгcut! Dar pentru ce spun eu urвt єi neplгcut? Gвndeєte-mi-te cвt de urвt єi de dezgustгtor, plin de miros urвt єi lipsit de orice frumuseюe cel care mai оnainte, cвnd avea sufletul, care-l conducea, era frumos, plгcut, plin de graюie, plin de pricepere єi destoinic spre lucrarea faptelor bune.

Avвnd, dar, оn minte acestea toate єi gвndindu-ne la nobleюea sufletului nostru, sг nu facem nici o faptг nevrednicг de el, sг nu-l coborвm, supunвndu-l trupului! Sг nu ne purtгm fгrг inimг єi fгrг judecatг cu sufletul nostru atвt de nobil єi оnvrednicit cu un rang atвt de mare”. (Omilii la Facere, omilia XII, V, оn col. PSB, vol. 21, p. 145)

 

„ Єi a zis Dumnezeu sг se facг luminг, єi s-a fгcut luminг (Fac., 1,3); Sг se facг tгrie (Fac., 1, 6); Sг se adune apele (Fac., 1,9); Sг se facг luminгtori (Fac., 1, 14); Sг rгsarг pгmвntul iarbг verde (Fac., 1, 11); Sг scoatг apele tвrвtoare cu suflete vii (Fac., 1, 20); Sг scoatг pгmвntul suflet viu (Fac., 1, 24). Ai vгzut cг le-a creat pe toate cu cuvвntul? Dar sг vedem acum ce spune єi de crearea omului. Єi a fгcut Dumnezeu pe om. Vezi cг prin cuvintele acestea de pogorгmвnt, de care se foloseєte Scriptura din pricina slгbiciunii noastre, ne aratг оn acelaєi timp єi felul creгrii omului єi chipul deosebit оn care a fost creat; єi, ca sг vorbesc omeneєte, Scriptura aproape cг ne aratг cг omul a fost fгcut cu mвinile lui Dumnezeu, precum spune єi un alt profet: Mвinile Tale m-au fгcut єi m-au zidit (Iov., 10, 8). Spune-mi, te rog, dacг Dumnezeu ar fi poruncit doar atвt ca omul sг se facг din pгmвnt, oare nu s-ar fi fгcut ce poruncise? Negreєit cг da! Dar pentru ca, prin felul prin care am fost creaюi, sг ne statorniceascг оn suflet оnvгюгtura de a nu ne оnchipui noi lucruri mai mari decвt ne e firea, dea aceea istoriseєte pe toate оn chip precis єi spune: A fгcut Dumnezeu om, luвnd югrвnг din pгmвnt.

Vezi єi оn aceste cuvinte cinstea datг omului. N-a luat pгmвnt, ci югrвnг – ai putea spune cel mai prost pгmвnt – єi оn aceastг югrвnг, luatг din pгmвnt, a prefгcut-o prin porunca Lui оn trup. Dupг cum Dumnezeu adusese pгmвntul din nefiinюг, tot aєa єi acum, cвnd a voit, a prefгcut оn trup югrвna, din pгmвnt. Bine este acum sг strig cu fericitul David: Cine va grгi puterile Domnului, cine va face auzite toate laudele Lui? (Ps., 105, 2). Prin toate оєi aratг Dumnezeu iubirea Sa de oameni! Єi a fгcut din югrвnг o fiinюг ca aceasta єi cг l-a ridicat la atвta cinste єi cг l-a оncгrcat chiar de la оnceput cu atвtea binefaceri!”. (Omilii la Facere, omilia XIII, I-II, оn col. PSB, vol. 21, pp. 148-149)

 

„ A suflat оn faюa lui suflare de viaюг єi s-a fгcut omul cu suflet viu.

– Ce оnseamnг a suflat suflare de viaюг?

– Dumnezeu a voit єi a poruncit ca trupul creat de El sг aibг putere de viaюг, care s-a fгcut оn el оn suflet viu, adicг activ, care poate prin miєcarea mгdularelor sг-єi arate mгiestria sa.

Uitг-te cвtг deosebire este оntre crearea acestei minunate fiinюe raюionale єi crearea animalelor! Cвnd a creat animalele, Dumnezeu a spus: Sг scoatг apele tвrвtoare cu suflete vii (Fac., 1, 20) єi оndatг au ieєit din ape animale оnsufleюite. La fel єi pгmвntului i-a spus: Sг scoatг pгmвntul suflet viu (Fac., 1, 24). Cвnd a fгcut pe om n-a mai grгit aєa, ci mai оntвi i-a creat trupul din югrвnг єi dupг aceasta i-a dat putere de viaюг, adicг sufletul”. (Omilii la Facere, omilia XIII, II-III, оn col. PSB, vol. 21, p. 150)

 

„Uitг-te cвtг cinste i-a dat оndatг omului! L-a creat оn afara raiului; dar оndatг l-a bгgat оn rai, ca sг simtг prin cele fгcute binefacerea єi sг cunoascг prin fapte cinstea ce i-a dat, cвnd l-a adus оn rai. Єi a pus acolo pe omul care l-a fгcut. Cuvвntul l-a pus trebuie sг оnюelegem iarгєi cг a fost spus оn locul cuvвntului: a poruncit sг locuiascг acolo; pentru ca єi vederea raiului єi petrecerea acolo sг-i pricinuiascг multг plгcere єi sг-l оndemne sг-I mulюumeascг lui Dumnezeu єi sг-I fie recunoscгtor, gвndindu-se cвt bine a primit fгrг sг fi fгcut оncг ceva care sг-l merite”. (Omilii la Facere, omilia XIII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 152)

 

„… ca sг afle Adam cг fiinюa ce va fi fгcutг este de aceeaєi cinste cu el, Dumnezeu grгieєte la fel ca єi la crearea lui. Dupг cum atunci spusese: Sг facem, tot aєa єi acum spune: Sг-i facem lui ajutor asemenea lui. Amвndouг cuvintele au multг greutate; єi cuvвntul ajutor, єi cuvвntul asemenea lui. Nu vreau ca omul sг fie singur, spune Dumnezeu, ci vreau sг aibг oarecare mвngвiere din aceastг оmpreunг vieюuire; єi nu vreau numai atвta, ci trebuie sг-i dau єi ajutor asemenea lui, vorbind de femeie. De aceea a spus: Sг-i facem lui ajutor єi a adгugat: asemenea lui, ca nu cumva cвnd vezi cг sunt aduse оndatг la existenюг fiarele єi toate pгsгrile cerului (Fac., 2, 19), sг socoteєti cг e vorba de una din acestea. Chiar dacг multe din animalele necuvвntгtoare оl ajutг pe om la muncile lui, dar nici una la fel cu femeia, оnzestratг cu raюiune”. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 162)

 

„Ceea ce a adus asupra lui Adam n-a fost nici numai somn adвnc, nici somn obiєnuit. Dar pentru cг оnюeleptul єi meєterul Creator al firii noastre avea sг-i scoatг una din coastele lui Adam, de aceea, ca sг-l facг pe Adam sг nu simtг durere, ca nu cumva, aducвndu-єi aminte de fiinюa aceea care i-a produs durere, sг se uite cu duєmгnie la cea plгsmuitг din coasta lui єi sг o urascг, Dumnezeu a adus peste Adam atвta somn, un somn adвnc, poruncind sг fie cuprins ca de un fel de amorюire, ca sг nu simtг deloc ce se оntвmplг cu el. Єi astfel Dumnezeu, ca un meєter prea minunat, a luat ce-a hotгrвt sг ia, a completat lipsa єi din ce a luat a fгcut femeia, potrivit propriei Sale iubiri de oameni.

A adus, spune Scriptura, asupra lui Adam somn adвnc єi a adormit. Єi a luat una din coastele lui єi a оmplinit cu carne locul ei, ca sг nu cumva Adam, dupг scularea din somn, sг simtг din ceea ce-i lipseєte ce s-a оntвmplat cu el. Avea negreєit sг afle mai tвrziu, deєi n-a єtiut nimic оn timpul luгrii coastei. Deci, ca sг nu simtг Adam nici durere оn timpul ce i se lua coasta єi nici mai pe urmг sг nu-l оntristeze lipsa, Dumnezeu a rвnduit bine pe amвndouг; i-a luat coasta fгrг durere єi a plinit lipsa; cu asta Adam nici n-a simюit ce s-a оntвmplat cu el”. (Omilii la Facere, omilia XV, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 169)

 

„ Єi luвnd aceastг coastг, spune Scriptura, Domnul Dumnezeu a fгcut pe femeie.

Minunate sunt cuvintele acestea єi biruie cu multг covвrєire mintea noastrг! Aєa sunt toate cele fгcute de Stгpвnul! Nu e mai puюin minunatг facerea femeii ca facerea omului din югrвnг. Єi uite-te la pogorгmвntul dumnezeieєtii Scripturi, de ce cuvinte se slujeєte pentru slгbiciunea noastrг. Єi a luat, spune Scriptura, una din coastele lui. Sг nu judeci оn chip omenesc cuvintele acestea. Grosolгnia cuvintelor pune-o pe seama slгbiciunii de оnюelegere a minюii noastre. Dacг Scriptura nu s-ar fi folosit de aceste cuvinte, cum am fi putut afla aceste taine nespuse? Sг nu ne oprim, dar, la cuvinte, ci toate cuvintele acestea sг le оnюelegem dumnezeieєte, aєa cum se potriveєte cu Dumnezeu. Cuvвntul a luat єi toate cele asemenea, au fost spuse din pricina slгbiciunii noastre de оnюelegere”. (Omilii la Facere, omilia XV, II, оn col. PSB, vol. 21, pp. 169-170)

 

„Dupг crearea universului, dupг aducerea pe lume a animalelor, unele bune de mвncare, altele bune de muncг, omul avea nevoie de cineva cu care sг vorbeascг, de cineva de aceeaєi fiinюг cu el, care sг-i poatг aduce multг mвngвiere. De aceea Dumnezeu a creat din coasta lui Adam aceastг fiinюг cugetгtoare; єi, cu marea Lui оnюelepciune, a fгcut-o desгvвrєitг єi оntreagг, оntru totul asemenea omului, adicг raюionalг, оn care sг-i dea omului ajutor оn оmprejurгri grele, оn nevoi єi оn cele ce menюin viaюa. Cг era Dumnezeu, Cel care a rвnduit pe toate cu оnюelepciune! Chiar dacг noi nu putem оnюelege felul оn care au fost fгcute cele de pe lume, din pricina slгbiciunii gвndirii noastre, totuєi credem cг toate se pleacг voii Lui єi vine pe lume tot ce porunceєte El”. (Omilii la Facere, omilia XV, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 171)

 

„ Єi a zis Adam: Iatг acum os din oasele mele єi trup din trupul meu (Fac., 2, 23).

Catг la aceste cuvinte, iubite! Iatг cг Adam a fost оnvrednicit єi cu darul profeюiei оn afarг de оnюelepciunea aceea nespusг datг lui de Dumnezeu, de care a dat dovadг cвnd a pus nume atвtor neamuri de animale necuvвntгtoare! Dar, pentru aceea Moise, acest fericit profet, ne-a spus оn cele de mai sus cг a luat o coastг din Adam dupг ce Adam a adormit єi a cгzut оntr-un somn adвnc єi cг n-a єtiut de loc ce s-a petrecut cu el, pentru ca acum, cвnd afli cг Adam, dupг ce a vгzut pe femeie, vesteєte cu precizie tot ce s-a оntвmplat, sг fii оncredinюat pe deplin cг rosteєte aceste cuvinte printr-un har profetic, fiind inspirat de оnvгюгtura Sfвntului Duh. Fгrг sг єtie ceva de cele оntвmplate, Adam spune cг i-a fost adusг femeia: Iatг acum os din oasele mele єi trup din trupul meu. Un alt traducгtor al Sfintei Scripturi оn loc de acum zice: iatг o datг [174], pentru a arгta cг lucrul acesta s-a petrecut numai o singurг datг, cг pe viitor nu se va mai face aєa femeia. Acum, spune el, femeia s-a fгcut din bгrbat; dar mai tвrziu nu va mai fi aєa, ci din femeie bгrbatul; dar mai bine spus, nu din femeie, ci din оmpreunг-lucrarea amвndurora...

Єi ca sг vezi cвt de precisг e profeюia єi cг spusele lui Adam au putere pвnг acum єi vor avea putere pвnг la sfвrєitul lumii, ascultг cele spuse mai departe de Scripturг:

Aceasta se va numi femeie, cг din bгrbatul ei s-a luat ea. Pentru aceasta va lгsa omul pe tatгl sгu єi pe mama sa єi se va lipi de femeia lui єi vor fi cei doi un trup (Fac., 2, 23-24)”. (Omilii la Facere, omilia XV, III-IV, оn col. PSB, vol. 21, pp. 171-172)

 

„ Єi a zis Dumnezeu: Sг facem om dupг chipul єi asemгnarea Noastrг. Primul lucru ce se cuvine tвlcuit aici este de ce atunci cвnd a luat fiinюг cerul nu se spune nicгieri: Sг facem, ci: Sг fie cer, Sг fie luminг, єi tot aєa pentru fiecare din pгrюile zidirii; iar aici nu este folositг decвt spusa: Sг facem, care aratг o sfгtuire cu cineva de aceeaєi cinste. Deci, cine este cel ce urma sг fie fгcut єi care se bucurг de atвta cinste? Omul, vieюuitoarea cea mare єi minunatг єi mai scumpг оnaintea lui Dumnezeu decвt toatг zidirea, pentru care sunt cerul єi pгmвntul єi marea єi tot restul trupului[175] zidirii, omul, de a cгrui mвntuire Dumnezeu S-a оndrгgostit pвnг-ntr-atвt cг nici pe Cel Unul-Nгscut nu L-a cruюat pentru el: cг nu a contenit, toate fгcвndu-le єi lucrвndu-le, pвnг ce, оnгlювndu-l, nu l-a aєezat de-a dreapta Sa. Єi strigг Pavel zicвnd: Єi оmpreunг cu Dвnsul ne-a sculat єi ne-a aєezat de-a dreapta Sa оntru cele cereєti оntru Hristos Iisus (Ef., 2, 6).

Sfгtuirea este nu fiindcг Dumnezeu ar avea nevoie sг Se sfгtuiascг - sг nu fie! - ci pentru a se arгta prin felul vorbirii cinstea ce ni s-a dat. Єi de ce, оntreabг unii, dacг e mai de preю decвt toatг lumea, a fost adus la fiinюг оn urma lumii? Tocmai de asta, cг este mai de preю decвt toatг lumea: cг precum, avвnd оmpгratul a merge оntr-o cetate oarecare, cгpeteniile de oaste єi dregгtorii єi pгzitorii єi robii toюi merg оnainte ca, pregгtind locuinюa оmpгrгteascг єi toatг slujirea cea de trebuinюг, sг primeascг pe оmpгrat cu multг cinste: оntocmai la fel єi aici. Оnaintea omului, ca оnaintea unui оmpгrat, a mers soarele, a mers cerul, a mers lumina, toate s-au fгcut єi s-au оmpodobit: єi apoi a fost adus el, cu multг cinste. Sг facem om dupг chipul. Sг audг iudeul. Cгtre cine grгieєte Dumnezeu: Sг facem om? Moisi a scris asta - Moisi, pe care spun, minюind, cг оl cred. Єi ca sг te оncredinюezi cг mint єi nu cred, ascultг cum оi mustrг Hristos єi zice: De aюi fi crezut lui Moisi, aюi fi crezut єi Mie (In., 5, 46).” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al doilea, pp. 27-29)

 

„Cгtre cine, spune-mi, a zis: Sг facem om?

Cгtre un оnger sau cгtre un arhanghel, zice iudeul. Precum robii vrednici de bice care sunt traєi la socotealг de stгpвn єi, neavвnd nici o оndreptгюire adevгratг de rгspuns, toarnг tot ce le trгsneєte prin cap, aєa єi voi grгiюi: Cгtre оnger єi arhanghel a zis. Care оnger? Care arhanghel? Cг nu este al оngerilor sг zideascг, nici al arhanghelilor sг cugete acestea. Dar pentru ce, atunci cвnd a fгcut cerul n-a poruncit оngerului єi arhanghelului, ci оnsuєi l-a adus la fiinюг, iar atunci cвnd a adus la fiinюг vieюuitoarea mai de cinste decвt cerul єi decвt toatг lumea - omul - оi ia pe robi ca pгrtaєi ai facerii?

Nu este aєa, nu: cг оngerilor li se cuvine a sta de faюг, nu a zidi; arhanghelilor se cuvine sг slujeascг, nu sг ia parte la cugetul єi sfatul Dumnezeirii. Ascultг ce zice Isaia despre puterile serafimilor, care sunt mai presus decвt arhanghelii: Vгzut-am pe Domnul pe scaun оnalt єi preaоnгlюat (…) єi serafimi stгteau оmprejurul Lui, єase aripi la unul єi єase aripi la altul: єi cu douг оєi acopereau feюele - adicг оєi acopereau vederile pentru cг nu puteau оndura strгlucirea care pornea din tronul Lui. Ce spui? Serafimii stгteau оmprejurul Lui cu atвta minunare єi mirare, єi asta vгzвnd un pogorгmвnt al lui Dumnezeu, iar niєte оngeri sunt pгrtaєi єi la cugetul, єi la sfгtuirea Lui? Dar ce noimг ar avea aceasta?

Єi atunci, cine este cel cгtre care spune: Sг facem om? Sfetnicul minunat, Stгpвnitor, Dumnezeul Cel Tare, Domnul pгcii, Pгrintele veacului ce va sг vinг: Оnsuєi Fiul lui Dumnezeu Cel Unul-Nгscut. Deci, cгtre Acesta zice: Sг facem om dupг chipul єi asemгnarea Noastrг - cг nu a zis: dupг chipul Meu єi al Tгu, sau: al Tгu єi al Nostru, ci: dupг chipul Nostru, arгtвnd prin aceasta cг este vorba de acelaєi chip єi de aceeaєi asemгnare: iar Dumnezeu єi оngerii nu au acelaєi chip, nici aceeaєi asemгnare. Cгci cum ar putea Stгpвnul єi slujitorii sг aibг acelaєi chip єi aceeaєi asemгnare? Aєadar, oricum o luгm se fac de ruєine spusele voastre. Єi aici, de altfel, se are оn vedere chipul stгpвnirii, precum ne aratг urmarea stihului - cгci zicвnd: dupг chipul єi asemгnarea, adaugг: єi sг stгpвneascг peєtii mгrii; iar stгpвnirea lui Dumnezeu nu este una cu stгpвnirea оngerilor: оntrucвt cum ar putea avea aceeaєi stгpвnire robii єi Stгpвnul, slujitorii єi Cel Care porunceєte?” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al doilea, pp. 29-31)

 

„Dumnezeu, iubiюilor, neavвnd nevoie de nimic din partea noastrг, ne-a fгcut pe noi. Cum cг n-a avut nevoie de nimic, a dovedit-o din aceea cг dupг aceasta ne-a fгcut pe noi, iar dacг ar fi avut nevoie, desigur cг ne-ar fi fгcut din toatг veєnicia. Dar dacг єi fгrг noi El a fost, єi noi am fost fгcuюi оn timpurile de dupг aceasta, nu doar avвnd nevoie de noi ne-a fгcut.” (Comentariile sau explicarea Epistolei cгtre Filimon, omilia III, оn vol. Comentariile sau explicarea Epistolei a doua cгtre Timotei…, p. 224)

 

„Voind Dumnezeu sг-l plгsmuiascг pe om, a zis: Sг facem om dupг chipul єi asemгnarea Noastrг (Fac., 1, 26). Cu cine vorbea? Negreєit, cu Cel Unul-Nгscut al Lui. N-a spus: Fг, ca sг nu socoюi aceastг poruncг drept una datг unui rob, ci: Sг facem, ca sг vгdeascг prin chipul sfгtuirii cг este de aceeaєi cinste cu El. Uneori se spune оn Scriputurг cг Dumnezeu are sfгtuitor, alteori cг nu are; nu pentru cг e luptг оntre cuvintele Scripturii, ci pentru cг, prin aceste douг feluri de vorbire, Scriptura ne descoperг dogme tainice. Cвnd vrea sг ne arate cг Dumnezeu nu are nevoie de nimic, spune cг nu are sfгtuitor; dar cвnd vrea sг ne arate cг Cel Unul-Nгscut este de aceeaєi cinste cu El, Оl numeєte sfгtuitor pe Fiul lui Dumnezeu.

Єi ca sг afli єi una, єi alta, cг adicг profeюii Оl numesc sfetnic pe Fiu nu pentru cг Tatгl are nevoie de sfat, ci ca sг aflгm cinstea Celui Unul-Nгscut, єi cг nu are nevoie de sfat, auzi-l pe Pavel, care spune: O, adвncul bogгюiei єi al оnюelepciunii єi al єtiinюei lui Dumnezeu! Cвt sunt de necercetate judecгюile Lui єi cвt de negгsit urma cгilor Lui! Cгci cine a cunoscut gвndul Domnului sau cine I-a fost Lui sfetnic? (Rom., 11, 33-34). Pavel, dar, a arгtat cг Dumnezeu nu are lipsг de nimic. Isaia, la rвndul lui, vorbind despre Cel Unul-Nгscut al lui Dumnezeu, grгieєte aєa: Єi ar fi voit, chiar de ar fi fost arєi оn foc. Cгci Prunc S-a nгscut nouг, Fiul, єi S-a dat nouг... єi se cheamг numele Lui Оnger de mare sfat, Sfetnic minunat (Is., 9, 5-6).

-Dar dacг este Sfetnic minunat, pentru ce spune Pavel: Cine a cunoscut gвndul Domnului sau cine I-a fost Lui sfetnic?

-Pentru cг, dupг cum am spus оnainte, Pavel vrea sг arate cг Dumnezeu nu are lipsг de nimic, pe cвnd profetul vrea sг arate cг Cel Unul-Nгscut este de aceeaєi cinste cu Tatгl”. (Cuvвntгri оmpotriva anomeilor, cuv. XI, оn vol. Cuvвntгri оmpotriva anomeilor. Cгtre iudei, pp. 172-173)

 

„Cгci Dumnezeu nu l-a fгcutnemuritor, ci a оngгduitsг fie nemuritor, dar l-a fгcut (pe suflet supus uitгrii, neєtiinюei, mвhnirii єi griji­lor: єi a fгcut acest lucru, ca nu cumva su­fletul, privind la propria sa nobleюe, sг-єi facг despre sine o pгrere mai mвndrг decвt se cu­vine. Cгci dacг, lucrurile fiind astfel, unii au cutezat sг spunг cг el - sufletul - e o parte din fiinюa lui Dumnezeu, la ce grad de nebunie n-ar fi ajuns aceєtia dacг sufletul ar fi fost slobod de patimi? Decвt, ceea ce spuneam despre facerea lumii, acelaєi lucru spun єi des­pre trup, cг eu, adicг, admir deopotrivг pe Dumnezeu єi pentru una єi pentru cealaltг, anume cг a fгcut trupul supus stricгciunii єi cг оn aceastг stricгciune єi-a dovedit оnюelep­ciunea єi virtutea Lui. Cг putea sг-i facг dintr-o materie mai bunг, a dovedit-o prin facerea corpurilor cereєti єi a soarelui. Cгci cel care le-a fгcut aєa cum sunt, putea sг facг єi tru­pul omului la fel, dacг ar fi vrut; оnsг pricina stricгciunii e aceea arгtatг mai sus. Deci acest lucru, nu numai cг nu єtirbeєte minunata putere a Ziditorului, ci o єi sporeєte. Оntr-adevгr reaua calitate a materialului ne aratг єi mai mult оndemвnarea єi isteюimea meєteєugului, pentru cг оntr-o fгpturг din lut єi cenuєг Crea­torul a єtiut sг punг atвta rвnduialг, єi niєte simюiri atвt de felurite єi totuєi destoinice sг priceapг astfel de lucruri.

Astfel, cu cвt оnvinueєti єubrezenia ma­teriei, cu atвt mai mult minuneazг-te de mг­reюia meєteєugului. Nu mг mir atвt de sculp­torul ce face o statuie frumoasг din aur, cвt de cel care din lutul sfгrвmicios poate, prin bo­gгюia meєteєugului sгu, sг ne arate frumuseюea minunatг єi neоnchipuitг a plгsmuirii sale. Pe cel dintвi оl ajutг єi materialul; la cel de-al doilea e vorba de dovedirea meєteєugului sгu curat.

Tu оnsг, dacг vrei sг-юi dai seama de оnюelepciunea Aceluia Care ne-a zidit, gвndeєte-te ce se face din lut: ce altceva decвt cгrгmizi єi oale? Єi totuєi marele acesta meєter, Dum­nezeu, din materia aceasta din care se fac numai oale єi cгrгmizi, a putut sг facг ochiul tгu frumos, ca sг se minuneze toюi cei ce-l vгd; a putut apoi sг-i dea atвta putere ca sг vadг оnгlюimea nesfвrєitг a vгzduhului, єi, cu ajutorul acestei mici luminiюe (a pupilei) sг cu­prindг atвtea trupuri, єi munюi єi pгduri єi co­line єi mгri єi cerul оnsuєi. Sг nu-mi vorbeєti de lacrimi єi de urdori, cгci acestea s-au ivit din pricina pгcatului tгu, ci gвndeєte-te mai de grabг la frumuseюea lui єi la puterea lui de a vedea, єi оn ce chip, strгbгtвnd o atвt de mare lungime a vгzduhului, nu se oboseєte єi nu suferг; cгci picioarele, dupг ce au fгcut o bucatг de drum, se obosesc istovindu-se, iar ochiul, dupг ce strгbate atвta оnгlюime єi lг­юime, nu suferг nici o slгbire. Cгci, deoarece mгdularul acesta ne este nouг cel mai trebuincios din toate, n-a оngгduit ca el sг sufere de obosealг, ca sг-єi poatг face slujba lesne єi sг ne fie totdeauna la оndemвnг. Dar cine ar putea povesti cu vorbe toatг puterea acestui mгdular? Єi ce vorbesc eu de lumina ochiu­lui єi de puterea de a vedea? Dacг ai cerceta numai genele, - єi ce parte a trupului pare a fi mai neоnsemnatг ca aceasta? - єi оntr-acestea vei vedea marea оnюelepciune a lui Dum­nezeu. Cгci precum la spice, firiєoarele acelea (barba spicului) ca niєte suliюi оntinse оnainte оndepгrteazг pгsгrile, nelгsвndu-le sг se aєeze pe rod єi sг frвngг paiul care e destul de єu­bred, tot astfel єi la ochi periєorii genelor, оn­tinєi оnainte ca firiєoarele spicelor sau ca niєte suliюi, оndepгrteazг de la ochi pulberea єi gunoaiele, nelгsвnd genele sг fie bвntuite (de necurгюenii). Vei vedea apoi altг оnюelepciune nu mai prejos decвt acestea, dacг cercetezi єi sprвncenele. Cine nu s-ar minuna de aєeza­rea lor? Ele nu ies nici оn afarг peste mг­surг, ca sг оntunece ochii, nici nu-s aєezate mai оnгuntru decвt trebuie, ci ies оn afarг ca o streaєinг a casei, oprind sudoarea ce se scurge de pe frunte, єi оmpiedicвnd-o de a vгtгma ochii. Cгci, vг оntreb, din ce pricinг perii ca­pului cresc єi sunt tunєi, iar ai sprincenelor nicidecum? Єi lucrul acesta nu s-a fгcut la оntвmplare єi fгrг rost, ci pentru ca nu cumva cгzвnd sг оntunece ochii, cum se оntвmplг cu cei bгtrвni de tot. Єi cine ar putea slгvi cum trebue оnюelepciunea pusг оn creierul omului?” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 11-14)

 

„Minuneazг-te de оnюelepciunea єi de preve­derea Sa; de оnюelepciunea Sa, pentrucг оntr-un trup atвt de supus stricгciunii a putut pune atвta rвnduialг; єi de prevederea Lui, pentru cг l-a fгcut supus stricгciunii spre folosul sufletului ca sг-i domoleascг оngвmfarea єi sг-i mustreze semeюia.” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, p. 19)

 

„Unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a fгcut pe om din trup єi suflet, adicг dintr-un element material єi unul duhovnicesc, este acesta: atunci cвnd este stгpвnit de mвndrie, omul sг se smereascг prin neputinюa єi lipsa de valoare a trupului sгu, iar atunci cвnd оi vin оn minte gвnduri de оnjosire a firii sale omeneєti, sг prindг curaj, gвndindu-se la valoarea sufletului sгu nemuritor. De aceea, este bine sг cugetгm la originea noastrг, sг ne amintim din ce suntem fгcuюi єi de ce Dumnezeu a pus оn noi multe puteri, dar єi multe neputinюe. Prin puterile care ni s-au dat se slгveєte оnюelepciunea Creatorului, iar prin neputinюe se pune stгvilar mвndriei noastre. Ne-a dat, spre exemplu, limbг ca sг vorbim єi sг-L slгvim pe Dumnezeul Universului, sг grгim despre frumuseюile zidirii, sг discutгm despre cele cereєti єi cele pгmвnteєti, despre cele veєnice єi cele vremelnice. Єi toate acestea le оnfгptuieєte o bucгюicг de carne, care nu mгsoarг nici douг degete. Dar ca sг nu creadг cг este ceva important єi sг se mвndreascг, cu voia lui Dumnezeu, uneori limba se rгneєte sau se umflг, оn felul acesta, aflг cг deєi poate vorbi despre lucruri veєnice, ea оnsгєi este stricгcioasг; cг Dumnezeu, despre Care vorbeєte, este atotputernic, iar ea este slabг.

Asemenea, Creatorul nostru ne-a dгruit ochiul, acest glob mic, cu care putem sг privim оntreaga zidire. Dar ca sг nu se mвndreascг pentru faptul cг vede atвtea frumuseюi, de multe ori, ochiul este vгtгmat de diferite boli, care scad sau duc la pierderea vederii, оn felul acesta, ochiul aflг ce este cu adevгrat єi cг se cade sг-L slгveascг pe Ziditor prin zidirea cea vгzutг.

Gвndeєte-te puюin, dacг omul, cu toate cг poartг cu sine atвtea neputinюe, adesea uitг de starea jalnicг оn care se aflг єi se rгscoalг cu neruєinare оmpotriva Binefгcгtorului sгu, pвnг unde ar ajunge trufia sa dacг ar fi cu totul izbгvit de aceste neputinюe...” (Din vol. Problemele vieюii, pp. 209-210)

 

„Єi trebuie sг fie admirat єi оnchinat nu numai pentru cг ne-a fгcut, nu pentru cг ne-a dat un suflet netrupesc єi raюional, nu pentru cг ne-a fгcut mai buni decвt toate celelalte, nu pentru cг ne-a dгruit оmpгrгюia peste cele vгzute єi ne-a оngгduit stгpвnirea ei, ci pentru cг N-are nevoie de nimic din ale noastre. Fiindcг lucrul minunat al bunгtгюii Lui e cг ne-a adus la existenюг fгrг sг aibг cu nimic nevoie de slujirea noastrг. Cгci El Оєi avea slava єi fericirea Sa оnainte de a fi fost fгcuюi noi, оngerii єi puterile de sus; numai din iubire de oameni ne-a adus la existenюг єi pentru noi a fгcut toate acestea єi оncг mult mai multe decвt acestea.” (Scrisori din exil, Cгtre cei ce se scandalizeazг de fгrгdelegile єi persecuюiile comise єi despre Pronia lui Dumnezeu, VII, 39, оn vol. Scrisori din exil. Cгtre Olimpiada єi cei rгmaєi credincioєi. Despre deprimare, suferinюг єi Providenюг…, p. 286)

...........................................................................................................

„Єi Adam cel dintвi zidit, cвnd l-a zidit Dumnezeu, el n-a cunoscut cг s-a zidit din pгmвnt, de vreme ce a fгcut Dumnezeu sufletul mai pe urmг dupг ce a fгcut trupul, ca sг nu vadг Adam fapta lui Dumnezeu.” (Din vol. Mгrgгritarele Sfвntului Ioan Gurг de Aur, p. 115)

 

„Pentru aceea ne-a fгcut Dumnezeu din douг firi, adicг din trup єi din duh, ca atunci cвnd va cгdea omul оn mвndrie єi se va оnгlюa cu mintea, sг se smereascг pentru micєorarea trupului, atunci sг zicг оmpreunг cu proorocul: Ce este omul? Cu deєertгciunea s-a asemгnat. Iar cвnd vei gвndi ceva nevrednic cinstei ce юi s-a dat юie de la Dumnezeu, mutг-te cгtre rвvna cereєtilor puteri.” (Din vol. Mгrgгritarele Sfвntului Ioan Gurг de Aur, p. 120)

 

„Dumnezeu fгcвnd pe om єi puteri mari єi smeriri multe a pus la zidirea sa, pentru ca prin puterea ce are sг se laude darul meєterului Dumnezeu, iar prin smerenie socoteala omeneascг sг se vestejeascг.” (Din vol. Mгrgгritarele Sfвntului Ioan Gurг de Aur, p. 120)

 

„Dumnezeu a creat omul. Єi aceastг creaюiune era un act al bunгtгюii absolut gratuite. Оn ce avea Dumnezeu nevoie de om? Ce fericire vom putea noi adгuga la fericirea infinitг pe care o aflг cele Trei Persoane оn ele Оnsele, оn viaюa lor intimг? Ce slavг оi revenea lui Dumnezeu din micimea noastrг єi din neantul nostru? Єi iatг cг acest Dumnezeu care aflг оn Sine оnsuєi propria Sa fericire, ne trateazг ca єi cum noi Lui i-am fi necesari єi utili!

Оmprejurгrile creгrii noastre Оi aratг оncг preюul. Precum mama pregгteєte mai оnainte de naєterea copilului sгu, patul moale, locuinюa bogatг, scutecele care trebuie sг-l primeascг, aєa a construit Dumnezeu pentru om un univers splendid. Оn acest univers totul se uneєte pentru mine, totul se armonizeazг cu nevoile mele. Оmi trebuie odihnг? Dumnezeu оnchide toatг natura оn noaptea tгcutг, liniєtitг. Este timpul lucrului meu? Soarele se ridicг єi totul se trezeєte la strгlucirea sa. Hrana оmi este necesarг. Iatг cг pe pгmвnt se оntinde o masг bogatг єi delicat servitг. Oceanul se va pune оn serviciul meu pentru a face sг-mi vinг produsele din cele mai оndepгrtate regiuni. Privitor la palatul pe care mi l-a construit Dumnezeu, nu este el splendid cu domul sгu de azur, cu aєtrii sгi care strгlucesc aici, cu florile, cu podoabele de tot felul, cu minunile sale nenumгrate?” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 15)

CREAREA OMULUI (Dumnezeu a suflat оn faюa lui suflare de viaюг)

 

„Iubirea de oameni a lui Dumnezeu a voit ca omul acesta fгcut din pгmвnt sг aibг suflet raюional, ca sг fie astfel o fiinюг оntreagг єi desгvвrєitг. Єi a suflat, spune Scriptura, оn faюa lui suflare de viaюг. Prin aceastг suflare a dгruit celui fгcut din pгmвnt putere de viaюг; suflarea aceasta constituie fiinюa sufletului. Єi Scriptura a adгugat: Єi s-a fгcut omul cu suflet viu. Cel care a fost fгcut, cel din югrвnг, odatг ce a primit prin suflarea lui Dumnezeu suflare de viaюг, s-a fгcut cu suflet viu.

­­– Ce оnseamnг cu suflet viu?

– Оnseamnг lucrгtor, care are, prin lucrгrile lui, оn slujba sa mгdularele trupului, care urmeazг voinюei lui”. (Omilii la Facere, omilia XII, V, оn col. PSB, vol. 21, p. 145)

CREAЮIA

 

„Unii, de pildг, au admirat lumea mai mult decвt era vrednicг, оncвt o cre­deau a fi Dumnezeu, iar alюii atвt de mult i-au nesocotit frumuseюea, оncвt o credeau nevrednicг de fгurirea de cгtre Dumnezeu, єi deci puneau totul оn seama unei materii viclene. Deєi Dumnezeu a fгcut atвt cerul cвt єi soarele frumoase єi mari, ca astfel sг nu se creadг a fi vreunul din ele strгine de оnюelepciunea lui Dumnezeu, a fi lipsiюi єi nedestoinici prin sine оnsuєi, ca nu cum­va omul sг le creadг a fi Dumnezeu; dar cu toate acestea, cei betegiюi din pricina propriilor silogisme єi cugetгri au cгzut оn cea potrivnicг: unii pe alюii оnfruntвndu-se єi acuzвndu-se, s-au rгtгcit оn cugetгrile prin care tocmai cгutau a оndreptгюi оnюelepciunea lui Dumnezeu.” (Tвlcuiri la Epistola a doua cгtre Corinteni, omilia XXI, pp. 192-193)

 

„… єi оn diferite feluri de viaюг ori оn animale, єi la arbori, se poate vedea aceastг felurime, єi adesea poюi bгga de seamг cum cel mai de nimic оntrece pe cel mai de soi, єi cг nu toate оnsuєirile sunt оn fiecare, tocmai pentru ca sг avem nevoie de toate aceste soiuri єi sг cunoaєtem puterea feluritг a Domnului.” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, p. 19)

 

„Admirг pe Stгpвnul tгu de la fгpturile Lui. Dacг vreunul din lucrurile vгzute оntrece mintea ta єi nu-i poюi gгsi rostul, slгveєte pentru aceea pe Ziditor, pentru cг оn­юelepciunea lucrгrilor Sale biruie cugetul tгu. Nu zice: De ce acest lucru? La ce bun ce­lгlalt? cгci toate sunt folositoare, chiar dacг noi nu le cunoaєtem rostul. Precum, dacг intri оn casa unui doctor, єi vezi puse la ivealг o mulюime de instrumente, te miri de felurimea lor, mгcar cг nu le єtii оntrebuinюarea, tot aєa fг єi faюг de zidirea lui Dumnezeu: chiar dacг vezi multe lighioane, ierburi, buruieni єi alte lucruri al cгror folos nu-l єtii, minuneazг-te de felurimea lor єi slгveєte pe Dumnezeu, Fгcгtorul єi prea Оndemвnatecul lor Fгuritor, єi pentru aceea cг nu le-a fгcut nici pe toate cunoscute de tine, nici pe toate necunoscute. Anume nu le-a fгcut pe toate necunoscute de tine, ca sг nu zici cг оn lume nu e o pronie; pe de altг parte nici n-a оngгduit sг-юi fie юie toate cunoscute, ca nu cumva mulюimea єtiin­юei tale sг te ducг la sminteala semeюiei. Cгci єi pe cel dintвi om, demonul cel rгu l-a doborвt, momindu-l prin nгdejdea unei єtiinюe mai mari, єi sгrгcindu-l de aceea pe care o avea mai оnainte.” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XII-a, p. 30)

 

,,… a fгcut zidirea єi bunг єi mare єi minunatг, iar apoi, єi cг, prin multe dovediri, a arгtat celor ce o privesc slгbiciunea ei. Una [minunгюia ei] este pentru ca sг fie admiratг pentru оnюelepciunea [Celui ce a fгcut-o] єi sг-i atragг pe cei ce o privesc cгtre оnchinarea Lui, iar alta [slгbiciunea ei] pentru ca nu cumva cei ce o contemplг sг-L lase deoparte pe Fгcгtor, pentru frumuseюea єi mгreюia ei єi оn locul Aceluia sг se оnchine celor vгzute. Cгci slгbiciunea [zidirii] poate sг vindece o astfel de оnєelare.” (Cinci cuvвntгri despre Ana єi Samuel, cuvвntul I, оn vol. Omilii єi cuvвntгri despre educaюia copiilor…, p. 9)

 

„Nu iscodi deci cu indiscreюie єi gвnduri de curiozitate cele create cвnd ai o asemenea mгrturie a bunгtгюii lor. Cгci dacг nu te vei mulюumi cu acest cuvвnt, ci vei voi sг vii la cercetarea celor create aruncвndu-te singur оn vвltoarea gвndurilor єi оn valurile care nasc o mare furtunг, оюi vei produce un cumplit naufragiu юie оnsuюi. Deoarece nu numai cг nu vei putea gгsi toate raюiunile fiecгrei creaturi, dar dacг te foloseєti de o gвndire nechibzuitг vei defгima єi multe din cele care acum юi se par bune.

Fiindcг raюiunea oamenilor e atвt de slabг оncвt de multe ori se lasг tвrвtг spre lucruri contrare єi оn opinia lor despre creaюie mulюi se aflг оntre ei pe poziюii diametral opuse; admirвnd-o spre cuviinюг єi оntrecвnd mгsura ucenicii elinilor au socotit cг e un zeu, maniheii єi alюi eretici au spus unii cг nu e opera unui Dumnezeu bun, iar alюii tгind din ea o parte au atribuit-o unei materii care se miєcг de la sine єi au judecat cг e nedemnг de acюiunea creatoare a lui Dumnezeu. Astfel, cum spuneam, dacг cineva s-ar folosi de raюionamente єi de o gвndire nechibzuitг, defaimг multe din cele ce par a fi bune.

Cгci nu юi se pare a fi mai frumos decвt soarele? Єi totuєi acest astru strгlucitor єi dulce vatгmг ochii bolnavi єi aruncвndu-єi razele mai fierbinюi arde pгmвntul, naєte incendii, usucг de multe ori recolta єi o face inutilг, face ca pomii sг fie lipsiюi de rod єi o parte a lumii nelocuitг pentru noi. Ce deci?, spune-mi! V-om defгima oare pentru aceasta soarele? Sг nu fie! Ci lгsвnd gвndurile єi tulburarea lor sг se liniєteascг, sг ne lipsim de piatra acea care e cuvвntul care spune: Єi a vгzut Dumnezeu cвte a fгcut, єi iatг erau bune foarte (Fc., 1, 31), fiindcг єi cele pe care le-am enumerat acum sunt foarte bune єi folositoare. Dar, cum spuneam mai sus, trebuie sг revenim mereu la acest cuvвnt єi sг spunem: Iatг toate cвte a fгcut Dumnezeu sunt foarte bune. ” (Scrisori din exil, Cгtre cei ce se scandalizeazг de fгrгdelegile єi persecuюiile comise єi despre Pronia lui Dumnezeu, IV, 10-14, оn vol. Scrisori din exil. Cгtre Olimpiada єi cei rгmaєi credincioєi. Despre deprimare, suferinюг єi Providenюг…, pp. 272-273)

 

„Cгci aceastг minunatг єi preaarmonioasг creaюie n-a fгcut-o pentru nimeni altul decвt pentru tine; pentru tine a fгcut-o aєa de frumoasг, aєa de mare, feluritг, bogatг, suficientг, utilг єi un cвєtig оn toate privinюele оn stare atвt de hrгnire a trupului, cвt єi de a оntreюine iubirea de оnюelepciune a sufletului єi de a fi o cale spre cunoaєterea lui Dumnezeu.

Fiindcг оngerii nu aveau nevoie de ea; єi cum ar fi avut nevoie ei care erau оnainte de a fi fгcutг ea? Cг erau mult mai bгtrвni decвt ea, ascultг ce spune Dumnezeu vorbind cu Iov: Cвnd am fгcut stelele, lгudatu-M-au toюi оngerii Mei єi Mi-au cвntat imne cu glas mare (Iov, 38, 7), uimiюi fiind de mulюimea, frumuseюea, poziюia, utilitatea, strгlucirea, claritatea, armonia єi toate celelalte pe care aceea le vedeau mai exact decвt noi.

Dar el n-a оnfrumuseюat cerul numai cu stele, ci l-a оmpodobit cu soare єi lunг, oferindu-юi оn orice timp multг plгcere єi mult folos. Cгci ce e mai frumos decвt cerul fie cвnd e luminat de razele soarelui, fie cвnd scвnteiazг pгmвntul cu mulюimea nesfвrєitг a stelelor ca prin privirile unor ochi єi dг astfel marinarilor єi cгlгtorilor niєte cгlгuze care-i iau єi duc ca de mвnг?” (Scrisori din exil, Cгtre cei ce se scandalizeazг de fгrгdelegile єi persecuюiile comise єi despre Pronia lui Dumnezeu, VII, 2-4, оn vol. Scrisori din exil. Cгtre Olimpiada єi cei rгmaєi credincioєi. Despre deprimare, suferinюг єi Providenюг…, p. 279)

 

„Єi cum sг enumeri minunile de pe acest pгmвnt, cвnd descrierea єi studiul unei singure graminee epuizeazг timpul єi forюa savantului care vrea s-o facг cunoscutг?” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 8)

 

„Dumnezeu este mare fie cг El transformг. A crea este prima manifestare a mгreюiei lui Dumnezeu: a transforma este a doua. Nimic nu aratг atвt aceastг acюiune divinг pe cвt aceastг putere de a schimba, de a transforma la rвndul sгu toate substanюele. Omul acceptг, fгrг a putea sг se abatг niciodatг de la marile legi care оmpгrгюesc asupra creaюiei; Dumnezeu singur se abate cu aceeaєi mare uєurinюг єi chiar cu aceeaєi putere cu care El le-a fгcut sг fie stabilite.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 9)

 

„Mai оntвi ceea ce ne izbeєte оn opera divinг, acestea sunt mгreюia sa, frumuseюea sa, durata sa neschimbatг. Apoi, cвnd ne apropiem mai de-aproape de mulюimea fiinюelor create, noi rгmвnem оntr-o stupefacюie profundг vгzвnd varietatea lor inepuizabilг єi infinitг.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 23)

 

„Noi am putea crede cг Dumnezeu a limitat mгreюia Sa єi perfecюiunea Sa la fiinюele superioare, la scenele mгreюe ale naturii. Sг ne deschidem ochii. Minunгюiile puterii Sale strгlucesc mai mult poate оn cele mai infime єi mai urвte dintre creaturi. Ce este o imperceptibilг insectг? Ce este aripa unei musculiюe? Ce este iarba cвmpurilor? Ce este crinul care se taie єi se aruncг оn cuptor? Оnsг Dumnezeu a tratat aceste fiinюe mici cu cea mai regeascг mгreюie. El a оmbrгcat crinul cum niciodatг nu s-a оmbrгcat Solomon оn slava sa.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 26)

 

„Universul a fost єi rгmвne totdeauna marea carte deschisг оn care omul trebuie sг citeascг єi sг оnveюe sг se оnchine єi sг-L slгveascг pe Creatorul sгu.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 28)

 

„Оn aceastг оmpгrгюie a lui Dumnezeu asupra creaюiei vom descoperi trei caractere: o forюг irezistibilг, taine adвnci єi de nepгtruns, o binefacere inepuizabilг.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 10-11)

CREAЮIA („Toate sunt de la El, prin El єi оn El”)

 

„Ai vгzut pe fii diavolului cum rostesc cuvinte din izvorul tatгlui lor, diavolul, susюinвnd cг toatг creaюia nu este opera lui Dumnezeu, cu toate cг Ioan strigг cг Hristos оntru ale Sale a venit (Ioan 1, 11) єi cг lumea prin El s-a fгcut (Ioan 1, 10)?” (Omilii la Matei, omilia XVI, VI, оn col. PSB, vol. 23, p. 206)