ОNCERCГRILE (Dumnezeu - nгdejdea noastrг оn оncercгri)

 

„... nimic din ce se оntвmplг sг nu te tulbure, ci оncetвnd de a mai chema оn ajutor pe cutare єi cutare, єi de a mai alerga dupг umbre – cгci acesta este ajutorul omenesc – cheamг neоncetat pe Dumnezeu Cгruia оi slujeєti, sг facг doar un semn єi toate se vor rezolva оntr-o clipitг. Iar dacг L-ai chemat єi nu s-au rezolvat, e pentru cг acesta e obiceiul lui Dumnezeu: nu desfiinюeazг de la оnceput cele cumplite – ca sг repet cuvвntul spus mai sus –, ci atunci cвnd ele s-au ridicat єi au crescut єi celor ce se rгzboiesc cu noi nu le-a rгmas aproape nici o rгutate de sгvвrєit, atunci preface dintr-o datг toate оn senin єi dulce lucrurile la stгri neaєteptate. Fiindcг El ne poate face nu numai cвte lucruri bune aєteptгm єi nгdгjduim, ci mult mai multe єi nesfвrєit de mari. De aceea єi Pavel vorbea despre El ca despre Cel care poate sг facг mult mai mult decвt cele pe care le cerem sau gвndim (Efes., 3, 20).

N-ar fi putut oare sг оmpiedice de la оnceput ca acei trei copii sг cadг оn aceea оncercare (Dn., 3)? Dar aceea a lгsat sг fie predaюi оn mвinile barbarilor, a lгsat cuptorul sг fie aprins єi focul sг urce la o оnгlюime de nespus, iar furia оmpгratului sг se aprindг mai grozav decвt cuptorul, a lгsat ca mвinile єi picioarele lor sг fie legate cu multг strгєnicie єi sг fie azvвrliюi оn foc. Єi cвnd toюi care-i priveau au deznгdгjduit de mвntuirea lor, atunci dintr-o datг єi mai presus de orice nгdejde s-a arгtat facerea de minuni a marelui Artist Dumnezeu єi a strгlucit cu multг covвrєire. Cгci focul a fost legat, iar cei legaюi au fost dezlegaюi; cuptorul s-a fгcut loc de rugгciune, izvor, rouг єi mai de cinste decвt palatele оmpгrгteєti, iar firea pгrului capetelor lor a biruit acea stihie (focul) care mistuie totul, єi fierul єi piatra єi e mai tare decвt orice materie. Єi acolo stгtea оn picioare corul preaarmonios al celor sfinюi chemвnd toatг creatura la acea minunatг melodie; cгci cвntau оnгlювnd imne de mulюumire pentru cг au fost legaюi, pentru cг au fost arєi, pentru cг єi-au pierdut patria, pentru cг au fost fгcuюi captivi, pentru cг li s-a luat libertatea, pentru cг au ajuns fгrг patrie, fгrг casг, niєte surghiuniюi, pentru cг petreceau оntr-un pгmвnt strгin єi barbar; cгci acest lucru e propriu sufletului recunoscгtor.

Єi dupг ce rгutatea celor ce se rгzboiau cu ei a mers pвnг la capгt – cгci ce le mai puteau face dupг moarte? –, dupг ce atleюii єi-au оmplinit lupta, dupг ce le-a fost оmpletitг cununa єi le-au fost date premiile єi n-a mai lipsit nimic pentru gloria lor, atunci i-au sfвrєit єi lucrurile cumplite, єi cel care a aprins cuptorul єi i-a predat unei pedepse atвt de mari, el оnsuєi devine lгudгtor єi admirator al acelor sfinюi atleюi єi crainic al lucrurilor uimitoare fгcute de Dumnezeu єi trimite оn toatг lumea scrisori pline de multe elogii, povestind cele оntвmplate єi fгcвndu-se crainic al minunilor uimitoare ale lui Dumnezeu. Cгci cele scrise nu puteau fi suspectate nici de duєmani pentru cг el fusese duєman єi vrгjmaє al lor.

Ai vгzut iscusinюa lui Dumnezeu? ai vгzut оnюelepciunea Lui? Ai vгzut lucrurile Lui paradoxale? Ai vгzut iubirea de oameni єi purtarea Lui de grijг? Aєadar, sг nu te mai tulburi, nici sг nu te mai frгmвnюi, cг rгmвi mulюumindu-I necontenit pentru toate, slгvindu-L, chemвndu-L, rugвndu-L, implorвndu-L, chiar dacг nгvгlesc asupra ta zeci de mii de obligaюii, zeci de mii de tulburгri, chiar dacг-юi vin оn faюг furtuni єi toate, nimic din ele sг nu te tulbure. Cгci Stгpвnul nu se lasг оntrecut de dificultatea lucrurilor, chiar dacг toate s-ar prгbuєi оn distrugerea ultimг. Fiindcг poate sг scoatг pe cei cгzuюi, sг оntoarcг pe cei rгtгciюi єi sг оndrepte pe cei smintiюi, poate sг elibereze pe cei plini de zeci de mii de pгcate єi sг-i facг drepюi, poate sг facг vii pe cei morюi єi strгlucitoare cele surpate єi sг оnnoiascг cele оnvechite. Cгci dacг face sг existe cele ce nu sunt єi dгruie existenюa celor ce nu se vгd nicicвnd єi nicicum, cu atвt mai mult va оndrepta cele ce sunt єi devin.” (Scrisori din exil, 17 scrisori cгtre Olimpiada, scrisoarea VII, 2b,c,d-3a, оn vol. Scrisori din exil. Cгtre Olimpiada єi cei rгmaєi credincioєi. Despre deprimare, suferinюг єi Providenюг…, pp. 144-146)