ОNЮELEPCIUNEA (dobвndirea оnюelepciunii)

 

„Ca sг fii оnюelept, e de ajuns sг te temi de Dumnezeu єi sг ai o judecatг conformг cu adevгrul asupra lucrurilor omeneєti.” (Despre creєterea copiilor, 87, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 427)

ОNЮELEPCIUNEA (lumeascг)

 

,,Sub numele de boieri sau domni ai veacului acestuia el nu numeєte pe draci, dupг cum оєi оnchipuie unii, ci pe cei din dregгtorii, pe cei din stгpвnii, pe cei ce cred lucrul de disputat, pe filosofi, pe ritori, pe logografi, fiindcг aceєtia stгpвneau, єi de multe ori ajungeau demagogi. I-a numit domni ai veacului acestuia fiindcг stгpвnirea lor nu se оntinde mai departe de veacul prezent. Pentru aceea a єi adгogat: care sunt pieritori, defгimвnd prin aceasta filosofia єi оnюelepciunea lumeascг chiar de la cei ce se оndeletnicesc cu ea, adicг de la nimicnicia lor, fiindcг dupг ce este єi mincinoasг, єi nebunг, єi nu poate afla nimic folositor, cгci este slabг, apoi este єi de o scurtг duratг.” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia VII, p. 63)

ОNЮELEPCIUNEA (lumeascг єi cea duhovniceascг)

 

,,Оntunericul pare a fi mai prielnic decвt lumina pentru cei bolnavi de ochi, єi pentru aceea aceєti bolnavi se refugiazг оntr-o camerг оntunecoasг. Tocmai aceasta s-a petrecut єi cu оnюelepciunea cea duhovniceascг. Оnюelepciunea lui Dumnezeu li se pгrea aєa-ziєilor filosofi cг este nebunie, iar cea a lor – care cu adevгrat era nebunie – se credea de dвnєii ca оnюelepciune. Dar s-a оntвmplat cu dвnєii ceea ce s-ar оntвmpla cu acela care, crezвnd cг are оnюelepciune єi cunoєtinюг de corгbier, s-ar hotгrо ca sг treacг pe marea cea nemгrginitг fгrг corabie єi fгrг pвnze, єi оncг ar оncerca sг dovedeascг prin silogisme єi raюionamente cг este cu putinюг – pe cвnd un altul, crezut mai prost decвt toюi oamenii, s-ar lгsa оn voia cгpitanului, a corгbierilor єi a corabiei, єi astfel ar cгlгtori оn toatг siguranюa. Єi iatг cum pгruta prostie a acestuia s-a dovedit mai оnюeleaptг decвt оnюelepciunea aceluia. Bun este meєteєugul de a cвrmui o corabie, оnsг cвnd cгpitanul fгgгduieєte mai mult decвt poate, apoi atunci este o nebunie. La urma urmei, oriєice meєteєug carele nu se mгrgineєte numai оn hotarele sale, nebunie nu s-ar putea numi. Tot aєa єi cu оnюelepciunea lumeascг. Dacг ea ar avea prietenie cu duhul, ar fi оnюelepciune, dar fiindcг totul оєi pune оn seama ei єi crede cг nu are nici o nevoie de ajutorul celeilalte оnюelepciuni, apoi s-a fгcut nebunie, deєi se pгrea a fi оnюelepciune.

Pentru aceea apostolul, оnfruntвnd-o mai оntвi prin fapte, la urmг a numit-o nebunie, precum єi pe оnюelepciunea lui Dumnezeu, numind-o mai оntвi – dupг pгrerea acelora – nebunie, la urmг iarгєi prin fapte o aratг a fi adevгrata оnюelepciune. Deci dupг dovezile date, оi era lui foarte lesne a pune pe fugг pe potrivnici єi a zice: оnюelepciune grгim оntre cei desгvвrєiюi. Cвnd eu, zice, cel crezut nebun, єi cele nebune propovгduind, covвrєesc pe cel оnюelept, apoi nu l-am covвrєit printr-o оnюelepciune nebunг, ci printr-o оnюelepciune mai desгvвrєitг, єi оncг cu atвt mai mare єi mai desгvвrєitг, cu cвt aceea se aratг mai nebunг. Pentru aceea mai оntвi numind-o aєa, dupг cum o credeau atunci aceia, iar mai la urmг din fapte dovedind biruinюa ei, precum єi pe aceia dвndu-i pe faюг ca nebuni, la urmг i-a dat adevгratul sгu nume, zicвnd: Ci grгim оnюelepciunea lui Dumnezeu оntre cei desгvвrєiюi. Оnюelepciune numeєte propovгduirea єi chipul mвntuirii prin cruce, iar оnюelepюi numeєte pe cei ce au crezut. Fiindcг aceia sunt desгvвrєiюi, cari єtiu cг cele omeneєti sunt slabe foarte єi le trec cu vederea, ca cei ce sunt оncredinюaюi cг nimic nu trebuie a se pune оn seama lor, precum erau єi credincioєii. Оnsг оnюelepciune nu a veacului acestuia. La ce este bunг оnюelepciunea lumii, dacг ea se nimiceєte aici, єi mai departe nu merge, ba chiar єi cвt stг aici nu poate sг foloseascг cu nimic pe cei ce o au?” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia VII, pp. 62-63)

 

ОNЮELEPCIUNEA (omeneascг єi cea dumnezeiascг)

 

,, Cг scris este: cel ce prinde pe cei оnюelepюi оntru priceperea [263] lor, adicг cel ce biruieєte pe cei оnюelepюi cu armele lor chiar. Fiindcг ei au folosit оnюelepciunea spre a nu avea nevoie de Dumnezeu, apoi tocmai prin aceasta i-a dovedit cг оncг mai mult au trebuinюг de Dumnezeu. Cum єi оn ce fel? Pentru cг fгcвndu-se nebuni prin aceastг оnюelepciune, cu drept cuvвnt au fost robiюi de ea. Cei ce credeau cг nu au trebuinюг de Dumnezeu au ajuns la atвta nevoie de ajutorul lui, оncвt la urmг dovedindu-se cг erau mai prejos decвt pescarii єi necгrturarii, au avut nevoie chiar єi de ajutorul acestora. Prin aceea a spus apostolul cг Dumnezeu i-a doborвt оn vicleєugul lor, cгci cвnd spune: Pierde-voi оnюelepciunea aratг cг ea nu este bunг de nimic, iar cвnd zice: Cel ce prinde pe cei оnюelepюi оntru vicleєugul lor aratг puterea lui Dumnezeu.

Dupг aceea spune єi felul cum a doborвt-o, adгogвnd o altг mгrturie: Domnul cunoaєte, zice, gвndurile оnюelepюilor, cг sunt deєarte (1 Cor. 3, 20). Cвnd оnюelepciunea cea nesfвrєitг оєi dг o asemenea pгrere despre dвnєii єi-i aratг astfel, apoi care altг dovadг mai cauюi pentru marea lor prostie? Judecгюile oamenilor de multe ori cad ca nedrepte, pe cвnd judecata lui Dumnezeu pretutindeni este fгrг ponos єi nepгrtinitoare. Deci dupг ce le pune оnainte trofeul atвt de strгlucit al judecгюii celei de sus, la urmг оntrebuinюeazг cuvвntul mai cu putere, оntorcвndu-l de astг datг spre cei stгpвniюi єi zicвnd: Drept aceea, nimenea sг se laude оntru oameni, cг toate ale voastre sunt (1 Cor. 3, 21). Iarгєi se оntoarce la ideea de dinainte, arгtвnd cг nici оn cele duhovniceєti nu trebuie a cugeta lucruri mari, ca unii ce nu au nimic printr-оnєii. Cвnd deci оnюelepciunea lumeascг este vгtгmгtoare, iar cele duhovniceєti nu sunt date de voi, zice, ce cuvвnt ai pentru a te lгuda? Cвnd este vorba de оnюelepciunea lumeascг, el zice: Nimenea sг nu se amгgeascг, fiindcг cugetau la lucruri vгtгmгtoare, aici оnsг, fiindcг faptul are оn sine un mare folos, el оntrebuinюeazг cuvвntul mai cu blвndeюe, zicвnd: nimenea sг se laude. ” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia X, pp. 98-99)

 

ОNЮELEPCIUNEA (se оntovгrгєeєte cu trгirea duhovniceascг)

 

,,Iar de zici: Dar oare el n-are minte? – apoi ascultг de la noi, cг nu are, cгci este beat de patimг. Chiar de-ar fi de o mie de ori оnюelept, totuєi nu are minte deєteaptг. Cine era mai оnюelept ca David, cвnd grгia: Cele nearгtate єi cele ascunse ale оnюelepciunii tale ai arгtat mie (Ps. 50, 8)? Dar cвnd a vгzut cu ochi nedrepюi pe femeia ostaєului, atunci zicea ceea ce pгtimesc cei ce plutesc pe mare furtunoasг: Toatг оnюelepciunea lor s-a cufundat (Ps. 106, 27), cгci avea nevoie de alюii cari sг-l оndrepte, єi оncг nici nu simюea оn mijlocul cгror rele se gгsea. Pentru aceea, plвngвndu-єi pгcatele sale, zicea: Ca o sarcinг grea s-a оngreuiat peste mine, оmpuюitu-s-au єi au putrezit ranele mele de cгtre faюa nebuniei mele (Ps. 37, 5-6).

Deci cel ce pгcгtuieєte nu are minte, cгci este beat єi orbit.” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia XLIV, p. 472)