NENOROCIRILE (sг nu privim la nenorocirea prezentг ci la folosul ce-l aduce rгbdarea ei)

 

...........................................................................................................

 

„Nenorocirea produce vigoare єi face a privi оnгuntrul sгu sufletul ocupat a privi mii de lucruri оn afarг. Aєadar, sг nu murmurгm dacг suntem оn nenorocire ci, din contrг, sг mulюumim lui Dumnezeu, cгci din nenorocire vom trage un mare folos. Agricultorul, dupг ce a rгspвndit seminюele pe care le-a adunat cu atвta muncг, doreєte sг vinг ploaia; acela care n-ar avea nici o idee despre agriculturг s-ar mira єi ar zice: ce face acest om? El оmprгєtie seminюele pe care le-a cules! Єi nu numai le оmprгєtie, dar le amestecг atвt de bine cu pгmвntul, cг оi va fi cu neputinюг de a le aduna din nou; mai mult оncг, el doreєte ploaia, care va strica aceste seminюe єi le va schimba оn noroi; acesta se va tulbura vгzвnd rвurile ieєind din pгmвnt єi auzind zgomotul tunetului; agricultorul, din contrг, se va bucura; el va tresгri la vederea acestei furtuni, cгci el nu priveєte prezentul, ci se gвndeєte la viitor; puюin оl neliniєteєte zgomotul tunetului, el socoteєte snopii de grвu; sгmвnюa se va strica, dar el va secera spice оnverzite; ploaia nu e atвt de rea єi va aduce o aerisire plгcutг la arie. De asemenea єi noi, sг nu ne gвndim la nenorocirea prezentг, la aceste furtuni trecгtoare, ci la foloasele ce vom avea din ele, la fructele ce ne vor produce. Sг aєteptгm snopii ce ele trebuie sг-i facг. Cгci, dacг suntem atenюi, vom aduna оn acest timp mult rod єi vom putea sг umplem mintea noastrг de hranг. Dacг suntem atenюi, nu numai cг nu va rezulta pentru noi nici o pagubг din aceastг nenorocire, ci vom trage din ea foloase fгrг numгr. Dacг trгim оn nesimюire, liniєtea оnsuєi ne va pierde. Fericirea єi nenorocirea sunt deopotrivг de triste pentru omul nepгsгtor, dar ele folosesc amвndouг aceluia care se оngrijeєte de sine. Єi, dupг cum aurul pгstreazг strгlucirea sa chiar оn apг, aruncat оn cuptor, el se aratг mai strгlucitor; pгmвntul оnsг cufundat оn apг se topeєte, iarba se veєtejeєte; de cad оn foc, pгmвntul se оntгreєte єi iarba se arde. Tot astfel desigur este dreptul єi pгcгtosul: dreptul chiar fгrг liniєte pгstreazг strгlucirea sa ca єi aurul cufundat оn apг; єi dacг a cгzut оn ispitг, se face mai strгlucitor, ca єi aurul pe care focul l-a curгюit. Dar pгcгtosul se topeєte, se veєtejeєte la sвnul fericirii ca єi noroiul єi iarba aruncate оn apг; оncercarea оl distruge єi-l pierde, dupг cum focul arde pгmвntul єi iarba.

Sг nu ne lгsгm dar doborвюi de nenorocirile de faюг, cгci dacг eєti pгcгtos, focul nenorocirii sг ardг єi sг distrugг pгcatele tale; dacг оnsг eєti virtuos, sг-юi dea mai multг strгlucire єi mгrire. Dacг veghezi єi rгmвi liniєtit, nimic nu va putea sг te vatгme. Cauza atвtor cгderi nu este atвt ispita, cвt uєurinюa acelora care o suferг.” (Primele patru omilii despre statui, omilia a IV-a, pp. 71-72)

...........................................................................................................

„Aceasta ne-a poruncit Iisus Hristos, zicвnd: Fiюi dar оnюelepюi ca єerpii (Mt., 10, 16). Cгci, dupг cum acesta оnfгюiєeazг tot corpul pentru a scгpa capul, de asemenea єi tu, dacг trebuie sг pierzi bogгюii, corpul, toate averile, viaюa chiar, pentru ca sг pгstrezi pietatea, nu te оntrista. Dacг pгrгseєti aceastг lume ducвnd cu tine pietatea, Dumnezeu оюi va rгsplгti cu mai mare dragoste toate. El va reоnvia corpul tгu оmbrгcвndu-l оn mгrire єi, оn locul bogгюiilor tale, vei primi bunuri pe care nici un cuvвnt nu poate sг le exprime. Iov nu єedea cu totul gol pe gunoi, suferind o viaюг mai crudг ca mii de muritori? Dar el pгstra pietatea sa єi tot ceea ce pierduse оi fu оnapoiat cu оmbelєugare: sгnгtate, frumuseюe, copii numeroєi, averi, dar, ce e mai mult decвt toate, coroana strгlucitoare a rгbdгrii. Cгci, dupг cum se оntвmplг cu arborii, dacг cineva le ia fructele єi frunzele, dacг le taie toate ramurile fгrг a atinge оnsг rгdгcina, arborele capгtг din nou mai multг podoabг; tot astfel se petrece єi cu noi dacг ne rгmвne rгdгcina pietгюii. Cвnd averile ne-ar fi luate, cвnd corpul nostru ar fi dat stricгciunii, noi vom dobвndi iarгєi toate cu mai mare cinste.” (Primele patru omilii despre statui, omilia a IV-a, pp. 79-80)