PREOЮIA (intrarea оn preoюie)

 

„Nimic nu supгrг pe Dumnezeu ca a fi preot fгrг sг meriюi”. (Omilii la Matei, omilia XL, IV, оn col. PSB, vol. 23, p. 489)

 

„Ascultг cum оn vremea apostolilor оn multe оmprejurгri credincioєii cu toюii era luaюi ca pгrtaєi la pгrerea єi hotгrвrea adunгrii, cгci cвnd, de pildг, au hirotonisit sau au ales pe cei єapte diaconi, mai оntвi au оmpгrtгєit aceasta obєtii оntregi; єi cвnd Petru a adus оn ceata sfinюilor apostoli pe Matia, a vestit mai оntвi tuturor celor de faюг, atвt bгrbaюi, cвt єi femei. Cг aici nu este nici trufia stгpвnilor, єi nici robia celor stгpвniюi, ci stгpвnie duhovniceascг, prisosind mai cu seamг оn aceea cг оєi ia pe spatele sгu ceva mai mult decвt toatг osteneala, оєi ia оngrijirea de voi, iar nicidecum nu cautг cinstiri multe.” (Tвlcuiri la Epistola a doua cгtre Corinteni, omilia XVIII, p. 172)

 

„Trebuie, dar, sг te uiюi cu grijг оn toate pгrюile, sг cercetezi cu de-amгnuntul, ca nu cumva sг se aprindг pe ascuns оn sufletul tгu vreo scвnteie a dorinюei de stгpвnire єi putere. Ar fi de dorit ca, chiar cei care de la оnceput au fost stгpвniюi de aceastг patimг, sг poatг scгpa de ea, cвnd ajung preoюi. Dar de creєti оn sufletul tгu, chiar оnainte de a ajunge preot, aceastг fiarг cumplitг єi nemiloasг, atunci nu-юi pot spune оn ce vвlvгtaie te aruncг dorinюa asta, dupг ce ai ajuns preot.” (Tratatul despre preoюie, cartea a treia, cap. 10, оn vol. Despre preoюie, pp. 74-75)

 

„Dacг tu оnsuюi ai fi umblat sг dobвndeєti aceastг оnaltг dregгtorie, atunci teama ta ar fi fost оndreptгюitг. Оntr-adevгr, cel ce umblг pe toate cгile sг o dobвndeascг, mгrturiseєte prin asta cг e оn stare sг o єi оndeplineascг; iar dacг face greєeli dupг ce i s-a оncredinюat, nu mai poate spune cг a fгcut aceste greєeli din nepricepere. Єi-a tгiat mai dinainte orice cuvвnt de apгrare, cг singur a alergat єi a rгpit pentru el slujirea aceasta. Cel care de bunг voie єi nesilit de nimeni a venit la aceastг slujire nu mai poate spune: Fгrг sг vreau am greєit cutare lucru! Fгrг sг vreau am dus pe cutare pe calea pierzгrii! Domnul, Care va judeca viaюa lui, оl va оntreba: Pentru ce ai umblat dupг aceastг оnaltг dregгtorie, pentru ce ai оndrгznit sг-юi iei asupra-юi оndatoriri mai mari decвt puterile tale, dacг єtiai cг eєti nepriceput єi n-ai destulг minte ca sг оntrebuinюezi fгrг greєealг arta aceasta? Cine te-a silit? Cine te-a tras cu forюa, cвnd tu te zbгteai єi fugeai? ” (Tratatul despre preoюie, cartea a patra, cap. 1, оn vol. Despre preoюie, p. 96)

 

„Sunt deci vrednici de cea mai mare pedeapsг oamenii care, dupг ce au dobвndit preoюia prin stгruinюa lor, au оntrebuinюat rгu preoюia, fie din trвndгvia lor, fie din viclenia lor, fie din nepriceperea lor. Asta nu оnseamnг cг sunt iertaюi de pгcate cei care s-au fгcut preoюi fгrг ca ei sг fi umblat dupг preoюie! Nu! Ci єi aceєtia sunt lipsiюi de orice apгrare. Dupг pгrerea mea, aceєtia nu trebuia sг se uite la cei care-i chemau єi-i sileau, de-ar fi fost mii єi mii, ci mai оntвi sг-єi fi cercat sufletul lor, sг fi cercetat cu de-amгnuntul toate єi numai dupг aceea sг fi dat ascultare celor care-i sileau. Cг nimeni nu оndrгzneєte sг spunг cг va zidi o casг, dacг nu-i arhitect; nimeni nu оncearcг sг se apropie de un bolnav, dacг nu cunoaєte medicina; chiar de i-ar оmpinge mulюi cu sila, vor refuza єi nu se vor ruєina sг-єi mгrturiseascг neєtiinюa lor. Dar cel cгruia are a i se оncredinюa purtarea de grijг a atвtor suflete, nu se va cerceta, oare, mai оntвi pe sine оnsuєi? Va primi, oare, slujirea aceasta chiar dacг-i cel mai nepriceput om, numai pentru cг-i porunceєte cutare, pentru cг-l sileєte cutare, pentru ca sг nu supere pe cutare? Nu se aruncг, oare, оmpreunг cu cei ce l-au silit оntr-o mare primejdie? Оnainte ar fi putut sг se mвntuie pe sine оnsuєi; dar aєa pierde єi pe alюii оmpreunг cu el. De unde mai poate nгdгjdui mвntuirea? De unde mai poate dobвndi iertare.

Deci, cine va mijloci pentru mine la dreapta judecatг? Poate cei ce mг silesc acum єi care mг trag cu sila? Dar pe aceєtia cine-i va mвntui оn timpul оnfricoєгtoarei judecгюi? Cг єi ei au nevoie de alюi mijlocitori ca sг scape de focul cel veєnic.” (Tratatul despre preoюie, cartea a patra, cap. 1, оn vol. Despre preoюie, pp. 101-102)

 

„Saul, fiul lui Chiє, n-a ajuns оmpгrat umblвnd el singur dupг оmpгrгюie, ci a plecat sг-єi caute asinii. S-a dus sг оntrebe pe proorocul Samuel despre ei, iar proorocul i-a vorbit de оmpгrг­юie (1 Regi 9, 1-10, 16). Єi nici aєa n-a alergat dupг tronul оmpг­rгtesc, deєi auzise asta de la un prooroc, ci pregeta єi refuza zicвnd: Cine sunt eu єi ce este casa tatгlui meu? (1 Regi 9, 21). Єi ce? Au putut aceste cuvinte sг-1 scape de mвnia Celui ce l-a fгcut оmpгrat, odatг ce a оntrebuinюat rгu cinstea datг lui de Dumnezeu? Єi totuєi Saul ar fi putut sг-i spunг lui Samuel, cвnd оl mustra: Am alergat, oare, eu dupг оmpгrгюie? N-am refuzat eu aceastг putere? Eu voiam sг duc o viaюг de om simplu, lipsitг de griji єi liniєtitг, dar tu m-ai tras spre aceastг dregгtorie! De-aє fi rгmas acolo jos, оn smerenia mea, aє fi evitat cu uєurinюг aceste greєeli. De-aє fi fost un om din mulюime, un om de rвnd, nu mi s-ar fi dat aceastг оnsгrcinare єi Dumnezeu nu m-ar fi pus sг lupt cu amaleciюii (1 Regi 15, 1 -35). Iar dacг nu m-ar fi pus sг lupt, n-aє fi sгvвrєit acest pгcat. Dar toate aceste cuvinte ale lui Saul ar fi fost neputincioase pentru apгrare; єi n-ar fi fost numai neputincioase, ci chiar pri­mejdioase, cг ar fi aprins єi mai mult mвnia lui Dumnezeu. Cг omul care a fost cinstit cu o funcюie оnaltг, nu trebuie sг se ser­veascг de оnгlюimea funcюiei sale pentru a-єi scuza pгcatele sгvвrєite оn оndeplinirea acestei slujbe, ci trebuie sг foloseascг dragostea mare a lui Dumnezeu faюг de el ca sг-єi оmbunгtг­юeascг din ce оn ce mai mult viaюa. Iar omul care socoteєte cг-i este оngгduit sг pгcгtuiascг tocmai pentru cг a avut parte de o funcюie mai mare, nu face altceva decвt sг arate cг iubirea pe care i-a arгtat-o Dumnezeu e de vinг cг pгcгtuieєte. Єi aєa au obiceiul sг grгiascг totdeauna oamenii necredincioєi єi cei care-єi duc viaюa cu nepгsare. Noi, оnsг, nu trebuie sг ne purtгm aєa, nici sг cгdem оn aceeaєi nebunie ca єi ei, ci sг ne strгduim sг muncim cвt ne stг оn putere єi sг avem pe limba єi оn mintea noastrг numai cuvinte de laudг pentru Dumnezeu.

Nici Eli preotul (1 Regi 4, 13-19) - ca sг las demnitatea de оmpгrat єi sг vin acum la preoюie, despre care ne este cuvвntul -, nici Eli preotul n-a umblat dupг preoюie. Le ce i-a folosit asta cвnd a pгcгtuit? Dar pentru ce spun cг n-a umblat dupг preo­юie? Chiar dacг ar fi vrut sг scape de ea, n-ar fi putut, pentru cг Legea оl silea sг se facг preot; era din seminюia lui Levi, iar preoюia se moєtenea din tatг оn fiu. Cu toate acestea, єi el a fost pedepsit cumplit pentru nelegiuirea fiilor lui.

Ce sг spunem apoi de Aaron, cel dintвi preot al iudeilor, de­spre care Dumnezeu a vorbit atвta lui Moise? Nu era aproape sг piarг, pentru cг nu fusese оn stare sг se оmpotriveascг nebuniei poporului iudeu, dacг mijlocirea fratelui sгu n-ar fi potolit mв­nia lui Dumnezeu? (Ieє., 32, 1-14).

Dar pentru cг am pomenit de Moise, gгsesc cu cale sг arгt adevгrul spuselor mele єi cu fapte din viaюa lui. Atвt de departe era de acest mare єi fericit bгrbat gвndul de a lua asuprг-єi con­ducerea poporului iudeu, оncвt, atunci cвnd i s-a dat, a fugit (Ieє., 4, 10-13); cвnd Dumnezeu i-a poruncit, nu s-a plecat єi a mвniat pe Cel ce-i poruncea (Num., 11, 11-15). Nu numai atвt; ci єi dupг ce a ajuns conducгtorul iudeilor, Moise єi-ar fi dat cu plг­cere viaюa numai sг scape de aceastг dregгtorie: Omoarг-mг, spune Moise, dacг vrei sг-mi faci mie asta! (Num., 11, 15). Єi ce? Au putut oare neоncetatele lui refuzuri sг-1 apere cвnd a pг­cгtuit la apa pricirii? Au putut ele sг-L оnduplece pe Dum­nezeu sг-1 ierte? Pentru care pricinг Moise n-a intrat оn pгmвn­tul fгgгduinюei? Nu pentru altг pricinг, dupг cum toюi o єtim, ci numai din pricina acestui pгcat (Num., 20, 12; Deut., 32, 48-52). Din pricina acestui pгcat, acel minunat bгrbat n-a putut sг aibг parte de bunгtгюile de care au avut parte cei de sub conducerea sa; єi dupг multe dureri, dupг multe suferinюe, dupг rгtгcirea aceea negrгitг din pustie, dupг atвtea rгzboaie єi biruinюe, a murit оn afara pгmвntului pentru care s-a ostenit atвta (Deut., 34, 1-6). A оndurat valurile єi furtunile mгrii єi n-a putut sг se bu­cure de bunгtгюile portului.

Vezi, deci, cг sunt lipsiюi de apгrare, dacг greєesc, nu numai cei care umblг pe toate cгile sг ajungг preoюi, ci єi cei care ajung preoюi prin strгduinюele altora. Dacг oamenii care au fugit de preoюie, deєi i-a hirotonit Dumnezeu, au fost pedepsiюi atвt de mult єi nimic nu i-a putut scгpa de primejdia asta, nici pe Aaron, nici pe Eli, nici pe Moise, fericitul acela bгrbat, sfвntul, proorocul, minunatul, omul cel mai bun dintre toюi oamenii de pe pгmвnt (Num., 12, 3), omul care vorbea cu Dumnezeu ca єi cu un prieten (Ieє., 33, 11), deci, dacг astfel de oameni n-au scгpat de pedeapsг, cu atвt mai puюin noi, care suntem departe de virtutea lui Moise, nu vom putea avea оndestulгtoare apгrare conєtiinюa cг n-am umblat noi dupг preoюie, mai cu seamг cвnd multe din aceste hirotonii nu se fac cu harul lui Dumnezeu, ci cu sвrguinюa oamenilor.” (Tratatul despre preoюie, cartea a patra, cap. 1, оn vol. Despre preoюie, pp. 97-100)

 

„Spune-mi, pentru care pricinг, cвnd este vorba de oєtire, de negustorie, de plugгrie sau de altг оndeletnicire omeneascг, plu­garul nu vrea sг conducг corabia, ostaєul nu vrea sг facг plu­gгrie, iar cгpitanul unei corгbii nu vrea sг fie ostaє, chiar de i-ai ameninюa de mii de ori cu moartea? Nu, oare, pentru cг fiecare vede mai dinainte primejdia ce-l aєteaptг dacг se apucг de o treabг pe care n-o cunoaєte?

Prin urmare, dacг ne folosim de o atвt de mare purtare de grijг оn treburile оn care paguba este micг єi nu dгm ascultare celor ce ne silesc sг facem o treabг pe care n-o cunoaєtem, pen­tru ce primim, la оntвmplare єi fгrг sг ne cercetгm, sг facem o treabг plinг de atвtea primejdii, cum e preoюia, unde e pedeapsг veєnicг pentru cei ce nu єtiu sг оntrebuinюeze cum trebuie preo­юia? Pentru ce cгutгm sг ne scuzгm pгcatele spunвnd cг ne-au silit alюii? Hristos, Care ne va judeca оn ziua cea mare a jude­cгюii, nu ne va primi o astfel de apгrare. Ar trebui sг arгtгm mai multг grijг de cele duhovniceєti decвt de cele trupeєti. Aєa, оnsг, vedem cг nu arгtгm nici mгcar aceeaєi purtare de grijг.

Spune-mi, dacг am chema pe un om sг ne facг o casг, cre­zвnd cг-i arhitect, fгrг sг fie, єi el ar veni; єi dacг, punвnd mвna pe materialul pregгtit pentru construcюie, ar strica lemnele, ar strica єi pietrele єi ar zidi оn aєa fel casa оncвt sг se dгrвme оn­datг, spune-mi, ar putea un astfel de om sг se apere spunвnd cг a fost silit de alюii єi cг n-a venit el de capul lui? Deloc! Єi pe foarte bunг dreptate, cг ar fi trebuit sг refuze cвnd a fost che­mat. Dacг cel care stricг lemnele єi pietrele nu are unde fugi ca sг scape de pedeapsг, cum crede cг poate folosi drept scuzг sil­nicia altora spre a scгpa de pedeapsг cel care a pierdut suflete, cel care zideєte de mвntuialг? Ar trebui sг fie prea prost sг creadг aєa ceva.

Nu mai spun cг nimeni nu poate sili pe cine nu vrea. Dar sг ne оnchipuim cг i se face cuiva atвt de mare silnicie єi se оn­trebuinюeazг оmpotriva lui atвtea feluri de viclenii, оncвt este hi­rotonit. Aceastг mare silnicie оl va scгpa oare de pedeapsг? Nu! Vг rog sг nu ne оnєelгm atвt de mult, nici sг ne facem cг nu cunoaєtem lucruri pe care le cunoaєte toatг lumea! Aceastг pre­tinsг neєtiinюг nu ne va putea fi de nici un folos оn ziua cвnd vom da socotealг de faptele noastre.

Cauюi sг te aperi spunвnd cг n-ai umblat tu singur dupг preo­юie, pentru cг-юi єtiai slгbiciunea? Bine ai fгcut! Dar ar fi trebuit sг fugi, mвnat de acelaєi gвnd, єi cвnd alюii te-au chemat sг te preoюeascг. Sau poate cг te credeai slab єi nepotrivit pentru pre­oюie cвnd nu te chema nimeni, dar cвnd s-au gгsit cei care sг-юi dea aceastг cinste ai ajuns deodatг vrednic? Nu mai spune! Te faci de rвs єi de basm cu astfel de cuvinte єi-s vrednice de cea mai cumplitг pedeapsг.” (Tratatul despre preoюie, cartea a patra, cap. 2, оn vol. Despre preoюie, pp. 104-105)

 

„Din ziua aceea оn care mi-ai оmpгrtгєit bгnuiala cг e vorba sa fiu hirotonit, am fost adeseori оn primejdia de a-mi amorюi de­sгvвrєit trupul; atвta fricг єi atвta tristeюe mi-a cuprins sufletul. Cвnd mг gвndeam la slava, la sfinюenia, la frumuseюea aceea du­hovniceascг, la оnюelepciunea єi bunг-cuviinюa Miresei lui Hristos єi mг gвndeam єi la pгcatele mele, nu conteneam sг o plвng pe ea, iar pe mine sг mг nefericesc, sг suspin neоncetat єi sг-mi spun plin de nedumerire aєa: Al cui a fost, oare, gвndul sг mг hirotoneascг pe mine? Cu ce a pгcгtuit aєa de greu Biserica lui Dumnezeu? Cu ce a mвniat aєa de cumplit pe Stгpвnul ei, sг-mi fie datг mie, celui mai netrebnic om dintre toюi oamenii єi sг sufere o atвt de mare ruєine? Aceste gвnduri оmi treceau ade­seori prin minte; єi nemaiputвnd suferi aducerea aminte de o ne­cuviinюг atвt de mare, zгceam cu gura deschisг, ca paralizaюii, fгrг sг pot vedea sau auzi ceva. Cвnd neputinюa asta aєa de cum­plitг mг lгsa - cг uneori se depгrta -, urmau lacrimi єi tristeюe. Dupг ce mг sгturam de lacrimi, venea оn locul lor iarгєi frica, care-mi tulbura, оmi zгpгcea єi-mi zguduia mintea. Оntr-o aєa de mare tulburare єi frгmвntare sufleteascг am trгit de cвnd am auzit cг e vorba sг fiu hirotonit. Tu nu єtiai nimic, credeai cг sunt tare liniєtit. Acum voi оncerca sг-юi descopгr furtuna sufletului meu! Poate aєa mг vei ierta cг am fugit de hirotonie єi nu mг vei mai оnvinui. Cum, cum sг юi-o descopгr? De-ai voi s-o vezi bine, apoi n-ar fi altг cale decвt sг-mi scot inima din piept єi sг юi-o arгt. Dar pentru cг asta e cu neputinюг, voi оncerca, pe cвt voi putea, cu ajutorul unei pilde destul de palide, sг-юi arгt negura tristeюii mele; iar tu, din aceastг pildг, culege numai tristeюea.

Sг ne оnchipuim cг fata unui оmpгrat, care stгpвneєte tot pгmвntul de sub soare, este logoditг cu un tвnгr. Fata aceea este neоnchipuit de frumoasг; aєa de frumoasг, cг оntrece orice fru­museюe omeneascг; cu frumuseюea ei bate pe toate femeile din lume, iar cu virtutea sufletului ei lasг оn urmг cu mult pe toюi bгrbaюii, єi pe cei ce au fost єi pe cei ce vor fi. Cu bunг-cuviinюa purtгrilor ei depгєeєte toate hotarele filosofiei, iar faюг de fru­museюea chipului ei, frumuseюea celorlalte chipuri piere. Logod­nicul ei nu-i mistuit de dragoste numai pentru оnsuєirile єi fru­museюea fecioarei, ci, оn afarг de acestea, o iubeєte cu atвta pati­mг, cг prin patima lui pune оn umbrг pe cei mai mari оndrгgos­tiюi, care au trгit cвndva. Єi pe cвnd este оndrгgostit aєa de tare de fata de оmpгrat, aude de undeva cг minunata lui iubitг se mг­ritг cu un om de jos, cu o lepгdгturг, cu un om de neam prost, cu o pocitanie, cu un stricat fгrг pereche.

Юi-am оnfгюiєat, oare, prin aceastг pildг o micг parte din du­rerea mea? E de ajuns, oare, sг mг opresc aici cu pilda? Socot cг e de ajuns, ca sг cunoєti tristeюea mea. Cг numai pentru aceasta am оntrebuinюat-o.

Dar ca sг-юi arгt єi mгrimea fricii єi a spaimei mele, am sг-юi dau iarгєi o altг pildг. Sг ne оnchipuim o oєtire, alcгtuitг din pedestraєi, cгlгreюi єi marinari. Marea e acoperitг de mulюimea corгbiilor de luptг cu trei rвnduri de vвsle; iar cвmpiile єi vвrfu­rile munюilor, pline cu trupe de pedestraєi єi cгlгreюi. Arama ar­melor scвnteiazг оn bгtaia soarelui, iar strгlucirea coifurilor єi a platoєelor se ia la оntrecere cu razele trimise de arama armelor. Zгngгnitul suliюelor єi nechezatul cailor se оnalюг pвnг la cer. Nu se mai vede nici marea, nici pгmвntul. Pretutindeni numai ara­mг єi fier. Оn faюa acestei oєtiri stau єi duєmanii, oameni sгlbatici єi cruzi. Timpul оnceperii luptei se apropie. Apoi deodatг este adus pe cвmpul de bгtгlie un tвnгr crescut оn mijlocul naturii, care nu cunoaєte altceva decвt fluierul cel pгstoresc єi toiagul. Оl оnarmeazг cu arme de aramг, оl poartг printre toюi ostaєii, оi aratг trupele єi pe mai-marii trupelor; pe arcaєi, pe aruncгtorii cu praєtia, pe cгpetenii, pe generali, pe opliюi[333], pe cгlгreюi, pe lгncieri; оi aratг corгbiile cele cu trei rвnduri de vвsle, pe co­mandanюii acestor corгbii, pe ostaєii care se gгsesc оn corгbii, mulюimea maєinilor de rгzboi din corгbii; оi aratг єi toatг tabгra duєmanilor, chipurile lor groaznice, diferitele feluri de arme, mulюimea nenumгratг de ostaєi, vгgгunele, prгpгstiile adвnci єi munюii greu de trecut; оi aratг оncг la duєmani єi cai care zboarг cu ajutorul unei vrгjitorii, opliюi care umblг prin vгzduh єi tot felul de puteri vrгjitoreєti. Оi оnєirг apoi єi nenorocirile rгzbo­iului, norul de suliюe, ploaia de sгgeюi, ceaюa deasг, оntunecimea єi noaptea aceea pe care o face mulюimea sгgeюilor, care cu desimea lor opresc razele soarelui; colbul care оntunecг vederea luptгtorilor tot atвt de mult ca єi оntunericul; pвraiele de sвnge, vaietele celor cгzuюi, chiotele єi strigгtele celor care luptг, grг­mezile de morюi, roюile carelor de luptг scгldate оn sвnge, caii, care, din pricina mulюimii morюilor, cad grгmadг cu cгlгreюi cu tot; pe pгmвnt, cad de-a valma, la un loc, de toate: sвnge, arcuri, sгgeюi, copite de cai, capete de oameni, braюe, gвturi, piepturi spintecate, creieri lipiюi de sгbii, vвrfuri rupte de sгgeюi cu cвte un ochi оn ele. Оi оnєirг єi nenorocirile luptei de pe mare: unele dintre corгbiile cu trei rвnduri de vвsle aprinse оn mijlocul apei, iar altele scufundate cu opliюi cu tot; vuietul apelor mгrii, zgo­motul marinarilor, strigгtele soldaюilor, spuma valurilor ameste­catг cu sвnge, care nгvгleєte оn toate corгbiile, morюii de pe puntea corгbiilor, cei оnecaюi, unii plutind pe mare, alюii aruncaюi la югrm, iar alюii, оnvгluraюi de valuri, оncurcг drumul corгbiilor, оi aratг cu de-amгnuntul toate grozгviile rгzboiului; apoi оi vor­beєte єi de grozгviile cгderii оn mвinile duєmanilor, robie mai cumplitг ca moartea. Єi dupг ce оi spune toate acestea, оi porun­ceєte sг оncalece repede pe cal єi sг ia comanda оntregii oєtiri. Crezi oare cг tвnгrul acela va fi оn stare sг asculte tot ce i se spune? Nu-єi va da, oare, sufletul chiar de la оnceput?” (Tratatul despre preoюie, cartea a єasea, cap. 12,оn vol. Despre preoюie, pp. 151-153)

 

„Cвnd vei pofti preoюie, pune оmpotrivг gheena, pune оmpotrivг darea de seamг cea de acolo, pune оmpotrivг viaюa cea fгrг de grijг, pune оmpotrivг mгsura muncii”. (Din Cuvвntul 3 la Faptele Apostolilor, оn vol. Puюul єi Оmpгrюirea de grвu, p. 478)