PREOЮIA (despre stгpвnirea cea duhovniceascг a preotului)

 

„… mai este єi o altг stгpвnire mai presus de stгpвnirea politicг. Єi care este aceasta? Cea din Bisericг, de care єi pomeneєte Pavel, zicвnd: As­cultaюi pre оnvгюгtorii voєtri єi vг supuneюi lor, cг ei privegheazг pentru sufle­tele voastre, ca cei ce vor sг dea seamг (Evr., 13, 17). Aceastг stгpвnire este cu atвt mai bunг єi mai оnaltг decвt cea lumeascг, pe cвt mai bun єi mai pre­sus este cerul decвt pгmвntul, sau mai bine zis chiar єi mai оnaltг. Mai оntвi, cг nu are ca scop din capul locului de a pedepsi pгcatele ce s-ar face, ci scopul de cгpetenie este ca sг nu se facг оnceputul, ca sг dobвndeascг de partea sa pe cel bolnav, ca sг piarг de la el sгmвnюa rгului. Aceastг stгpвnire nu face vorbг multг de cele pгmвnteєti, ci se оndeletniceєte numai de lucrurile ce sunt оn ce­ruri. Cг petrecerea noastrг оn ceruri este (Flp., 3, 20), zice, deci єi viaюa noastrг acolo este, dupг cum zice: cг viaюa voastrг este ascunsг cu Hristos оntru Dumnezeu (Col., 3, 3). Єi deci єi rгsplгtirile sunt acolo, cum єi cгile pentru cununile de acolo. Cг aceastг viaюг nici se sfвrєeєte dupг оncetarea noastrг din viaюa de aici, ci dupг aceea оncг strгluceєte mai mult.

Pentru aceea tocmai, cei ce au aceastг stгpвnire au оncredinюatг o cinste cu mult mai mare nu numai decвt a ocвrmuitorilor, ci chiar mai mare єi decвt a celor ce poartг pe cap diademe оmpгrгteєti, ca unii ce plгzmuiesc pe oameni оntru mai mari єi pentru fapte mai mari. Dar nici cel ce se оndeletniceєte cu stгpвnirea politicг, nici cel ce se оndeletniceєte cu cea duhovniceascг nu le vor putea оntrebuinюa bine dacг mai оntвi nu se vor stгpвni pe dвnєii precum se cade єi dacг nu vor pгzi cu toatг bгgarea de seamг amвndouг legile acestea. Cг dupг cum stгpвnirea celor mulюi este оndoitг, astfel оndoitг este єi cea de a se stгpвni cineva pe sine. Єi iarгєi єi de aici se vede cг stгpвnirea cea duhovniceascг este cu mult mai bunг decвt cea politicг, dupг cum a dovedit vorba de mai оnainte.” (Tвlcuiri la Epistola a doua cгtre Corinteni, omilia XV, p. 148)

 

 

„Pe cвtг depгrtare este оntre plante єi suflet, pe atвta depгrtare este оntre stгpвnirea cea lumeascг єi bisericeascг, єi pe atвt este mai bunг aceasta de­cвt aceea. Stгpвnitorii lumii acesteia iarгєi sunt cu atвt mai prejos de cei ai Bisericii, pe cвt este mai bine a stгpвni pe cel ce se supune de bunгvoie decвt pe cel de nevoie, sau silit. Aceasta este stгpвnirea cea de la fire. Acolo totul se face de fricг єi de silг, iar aici izbвnda este a bunei voiri єi a voii slobode.

Dar stгpвnirea bisericeascг nu numai prin aceasta este mai bunг decвt cea lumeascг, ci єi prin aceea cг este єi pгrinteascг, cum s-ar zice, fiindcг are оn sine blвndeюea tatгlui care, poruncind a se face chiar lucruri mari, оncredinюea­zг. Stгpвnitorul lumii de afarг zice cг dacг preacurveєti, ai murit; aceasta оnsг chiar numai de te-ai uitat la femeie cu cгutгturг desfrвnatг єi te ameninюг foarte tare. Cгci tribunalul bisericesc este sfвnt, єi оndreptгtor nu numai al tru­pului, ci єi al sufletului. Deci pe cвtг depгrtare este оntre suflet єi trup, pe atвta iarгєi se gгseєte оntre stгpвnirea aceasta єi aceea. Acela este stгpвnitor єi jude­cгtor al celor vгzute, sau mai bine zis, nici al tuturor celor vгzute, ci al celor dovedite numai, єi de multe ori se face chiar pвrвєul acestora - pe cвnd tribu­nalul acesta оnvaюг pe cei ce sunt iniюiaюi оn Tainele Bisericii cг cel ce ne jude­cг pe noi va pune la mijloc єi оn priveliєtea оntregii lumi toate оn golгtatea lor, єi cг este cu neputinюг a se ascunde ceva.

Aєa оncвt creєtinismul юine viaюa noastrг cu mult mai bine decвt legile din afarг. Cг dacг, tremurвnd omul pвnг єi de cele ascunse, оl face a se teme, єi dacг chiar pentru lucrurile cele mici оi cere rгspundere de fapte єi, prin urma­re, оl aювюг cгtre virtute, apoi este vгdit cг mai cu seamг aceastг stгpвnire ne оncheagг viaюa.” (Tвlcuiri la Epistola a doua cгtre Corinteni, omilia XV, pp. 149-150)

 

„La stгpвnirea lu­meascг puterea ei se оntinde pвnг la a porunci cele ce trebuie sг se facг - pe cвnd la cea bisericeascг i se mai adaugг єi ajutorul rugгciunilor єi al harului. Mai mult оncг, оn cea dintвi nu este vorba de nici o filosofie, nici stг cineva sг оnveюe ce este sufletul, ce este lumea, ce vom fi dupг aceasta, єi pentru ce ne vom duce de aici, єi cum ne vom оmbrгca, sau mai bine zis cum vom dгinui оn virtute; ci vorba este mai mult de poliюe єi de zapise, єi de bani, pe cвnd de acestea nici o vorbг, nici o оngrijire. Оn Bisericг оnsг pentru toate acestea ar putea vedea cineva facвndu-se vorbг, pentru care cu drept cuvвnt ar putea numi cineva aceastг stгpвnire єi tribunal, єi loc de оnsгnгtoєire, єi єcoalг de filosofie, precum єi dгscгlie a sufletului, єi loc al alergгrilor care duc cгtre ce­ruri. Cum cг aceastг stгpвnire este єi mai blвndг decвt toate - deєi cere mai mare strгєnicie decвt toate celelalte - aceasta se оnvedereazг de aici. Cвnd stгpвnitorul de afarг prinde pe preacurvar, de оndatг оl pedepseєte - deєi, de alt­fel, care este cвєtigul? - dar aceasta nu va sг zicг a doborо patima, ci trebuie a оndepгrta rana din sufletul lui. Stгpвnitorul bisericesc оnsг, aflвnd de preacur­var, nu se gвndeєte cum sг-l pedepseascг, ci cum sг-i dezrгdгcineze patima din suflet. Tu faci acelaєi lucru ca єi cum, оnfгюiєвndu-юi-se cineva cu o boalг la cap, оn loc sг-i conteneєti boala, tu i-ai tгia capul. Eu оnsг nu fac aєa, ci tai boala din rгdгcinг. Pe bolnav оl оnchid оnlгuntrul Tainelor єi оngrгdirilor sfinte, dupг care, recвєtigвndu-l izbгvit de toatг rгutatea єi fгcвndu-se mai bun prin pocг­inюг, оl primesc din nou оn sвnul Bisericii.” (Tвlcuiri la Epistola a doua cгtre Corinteni, omilia XV, pp. 150-151)

 

„Tu, dacг laєi pe vinovat nepedepsit, l-ai fгcut mai rгu, iarг de l-ai pedepsit, l-ai lгsat totuєi nevindecat, оn vreme ce eu nici nu-l las nepedepsit єi nici pedepsesc ca tine, ci оi cer єi rгspundere de fapte, aєa dupг cum mi se cu­vine, оn acelaєi timp єi оndrept ceea ce este stricat.

Voieєti poate єi sг afli cum tu, scoювnd din teacг sabia goalг єi arгtвndu-i tгiєul celor pгcгtoєi, prin aceasta nu ai fгcut nici o оndreptare, iar eu fгrг de acestea duc pe bolnav la adevгrata sгnгtate? Apoi pentru aceasta nu am trebuinюг de foarte multe, ci voi pune la mijloc pгmвntul єi marea, єi pe оnsгєi firea omeneascг. Єi cerceteazг cu amгnunюime cum se gгseau lucrurile omeneєti mai оnainte de a sta acest tribunal, cum din toate cele ce se vгd astгzi nici cг se auzea vreodatг de numele lor. Cгci cine a dispreюuit pe atunci moar­tea? Cine єi-a bгtut joc de averi? Cine a dispreюuit slava? Cine, pгrгsind vuie­tul din mijlocul lumii, a fugit оn munюi єi prin pustietгюi, оmbrгюiєвnd astfel pe maica filosofiei? Unde s-a auzit vreodatг de numele fecioriei? Dar toate aces­tea, єi mai multe decвt acestea, s-au fгcut isprava acestui tribunal, lucruri ale acestei stгpвniri.

Acestea єtiindu-le, iubiюilor, єi aflвnd noi cг de aici izvorгєte tot folosul acestei vieюi єi оndreptarea lumii, veniюi cвt se poate de des spre a asculta sfintele cuvinte єi a lua parte la adunгrile de aici єi la rugгciuni. Cгci dacг vг veюi pune astfel оn rвnduialг, veюi putea arгta o viaюг vrednicг de ceruri єi vг veюi оnvrednici de bunгtгюile cele fгgгduite.” (Tвlcuiri la Epistola a doua cгtre Corinteni, omilia XV, p. 151)