PREDICA (sfaturi pentru preotul predicator)

 

,,Dar nici predicatorul nu are nici un folos de la cuvвntarea sa, dacг purtarea lui nu corespunde оnvгюгturii sale єi dacг nu pune оn concordanюг viaюa sa cu cuvвntarea sa. Ascultг ce zice Psalmistul єi Apostolul. Psalmistul scrie: Pгcгtosului i-a zis Dumnezeu: pentru ce povesteєti dreptгюile mele, єi iei aєezгmвntul de lege al Meu prin gura ta, iarг tu ai urвt оnvгюгtura (Ps. 49, 17-18). Iarг Apostolul Pavel aєa grгieєte cгtre cei ce se оngвmfeazг pentru оnvгюгtura lor: Tu te bizuieєti a fi povгюuitorul orbilor єi luminг celor din оntunerec, оndreptгtor celor fгrг de minte, оnvгюгtor celor neєtiutori; dar pentru ce оnveюi numai pe alюii, iarг pe tine оnsuюi nu te оnveюi? (Rom. 2, 19-21). Deci, fiindcг mie predicarea, iarг vouг ascultarea nimic nu ne folosesc, dacг nu facem ceea ce se zice, ba оncг prin aceea mai mult se mгreєte osвnda noastrг, de aceea noi sг nu ascultгm numai оn liniєte cuvвntul lui Dumnezeu, ci sг-l єi aplicгm оn fapte.” (Cuvвnt la Sfвnta єi Marea Marюi, оn vol. Omilii la Postul Mare…, pp. 132-133)

 

„Aєa trebuie sг se poarte preotul cu credincioєii sгi, cum se poartг un pгrinte cu copiii lui mici de tot. Dupг cum pгrinюii nu se supгrг pe copilaєii lor cвnd aceєtia оi ocгrгsc, оi lovesc sau cвnd plвng, dar nici nu se оngвmfг cвnd rвd sau vorbesc cu drг­gгlгєenie, tot astfel nici preotul nu trebuie sг se оngвmfe cвnd credincioєii оi laudг predicile, dar nici sг cadг abгtut de durere cвnd e criticat fгrг temei.” (Tratatul despre preoюie, cartea a cincea, cap. 4, оn vol. Despre preoюie, p. 125)

 

„Auditoriul este adesea nemulюumitor sub douг raporturi: el judecг єi el оєi оnchipuie. Preotul sг se оnarmeze оmpotriva acestui duєman dublu єi sг gгseascг оn credinюa sa єi оn rвvna sa forюa de a-i rezista оn mod victorios. Aproape totdeauna credincioєii merg la predicг precum la un spectacol, gata sг aplaude pe cine le place єi pentru a-єi arгta de asemenea nemulюumirea lor pentru cine n-a єtiut sг aibг puterea sг-i farmece. Ca preot, sг-єi pгzeascг оn mod nobil rangul sгu. El este rege, nu supus; judecгtor, nu acuzator. Оnsг, pentru a rгmвnea stгpвn al оmpгrгюiei sale preoюeєti, predicatorul n-are decвt douг resurse: dispreюul faюг de laude, puterea cuvвntului. Dacг el se aflг cuprins de favoruri єi de aplauze, el nu este decвt un sclav rгu al mulюimii, mai rгu, оncг el va supune doctrina la niєte satisfacюii mizerabile de iubire de sine, el nu va mai avea energiile apostolului, nici nobila independenюг care urmгreєte viciul єi care linguєeєte rгul оn care se aflг el. Pe de altг parte, cuvвntul lui trebuie sг fie sгrat єi sг nu fie lipsit de farmec єi de strгlucire. Lipsit de aceastг calitate, predica face sг fugг ascultгtorii єi sг nu-i reюinг decвt оn zadar. (…) Totul trebuie sг fie respins de preot оn criticile care-i sunt aduse? Nu. Dacг preotul trebuie sг le dispreюuiascг pe cele care sunt cu totul nejustificate, el poate scoate o parte foarte preюioasг din celelalte a cгror justeюe el este forюat s-o recunoascг.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 207-208)

 

„Оn rezumat, ce-i trebuie preotului оn slujirea predicii? O singurг virtute, un singur cuvвnt оn care tot restul este cuprins: puritatea intenюiei. Fгrг ea, el оєi pierde rгsplata єi nu adunг ca preю al ostenelii sale decвt dispreюul lui Dumnezeu. Ba mai mult, fгrг independenюa pe care i-o dг lui aceastг intenюie curatг, el оєi va pierde chiar elocvenюa sa, оnгlюгrile sale, insuccesele, decepюiile, concurenюa cu alte talente, оl vor lovi cu descurajarea єi cu moartea. Оnsг mai ales, fгrг aceastг intenюie de a plгcea lui Dumnezeu єi de a-i plгcea Lui singur, el se va vedea оmpins la nenumгrate greєeli pe care le va face din оndemnul mвndriei єi invidiei.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 208-209)

 

„Pavel era departe de a neglija studiul. Sigur, viaюa sa, virtuюile sale, martiriile sale, minunile sale, ajungeau оn mod amplu la оnvгюarea sufletelor, cu toate acestea Pavel nu neglija nici una din condiюiile umane impuse de slujirea cuvвntului. Ce scuzг оi mai rгmвne oratorului creєtin neglijent єi leneє, cвnd оl vede pe apostolul neamurilor ocupat cu studiul єi cu regulile vorbirii bune? Oare nu prin elocvenюa lui irezistibilг, prin logica lui sfвntг, prin antrenamentele cuvвntului sгu оi convingea el pe unii, оi respingea pe alюii, le dгdea tuturor lumina credinюei? Peste tot оl gгsim оnaintea auditoriului dornic sг-l asculte єi subjugat de cuvвntul sгu. Licaonienii vedeau оn el zeul elocvenюei, Mercur, iar semnul lui Mercur poate fi motivul ce vine din cauza elocvenюei lui.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 213)

 

„Ascultгtorul este prea frivol, totdeauna gata sг ia biserica drept un teatru єi pe oratorul sfвnt ca pe actorul pe care vine sг-l aplaude sau sг-l fluiere. Ascultгtorul este mai incapabil de o ascultare mai оndelungatг єi serioasг; оntunecat, este gata sг evadeze, єi plictisit, el este gata sг devinг dezertor. Ce va fi preotul оn faюa acestei atitudini duble a ascultгtorilor sгi? Ce virtuюi оl vor salva de la un pericol dublu? Оi trebuie mai оntвi uitarea de sine єi dispreюul laudelor, ca sг-i dea unui auditoriu frivol оnvгюгtura solidг єi serioasг, lipsitг de orice оmpodobire profundг, de orice aliurг de strгlucire rea. Оi trebuie pe de altг parte puterea cuvвntului, єi aceastг forюг magicг care susюine interesul єi alungг somnolenюa єi plictiseala. Fгrг acest caracter dublu cuvвntul preoюesc va acюiona fгrг succes. Cвnd oratorul va fi laєul rob al laudelor poporului, el va jertfi asprimea єi adevгrul gol dorinюei populare de a fi aplaudat de nimicuri єi de acele banalitгюi pe care le spune. Оnsг de altг parte, el fiind slab єi nedemn оn cuvвntul sгu, оn gвndirea sa, incorect sau monoton оn forma sa, ascultгtorii cuprinєi de plictisealг vor pгrгsi оn mod fatal amvonul creєtin. Slгbiciunea oratorului devine triumful ascultгtorilor sгi care nu cer spre profitul viciilor decвt sг nu fie deloc convinєi.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 213-214)

 

„Sг spunem оn sfвrєit care virtute generalг va trebui sг combatг єi sг оnvingг pe toюi aceєti duєmani deodatг: aceastг virtute este curгюia intenюiei. Cu ea, cu singura єi cu continua dorinюг de a plгcea lui Dumnezeu, oratorul sfвnt va respinge uєor pe fiecare din duєmanii sгi. Fгrг ea, viaюa sa nu va mai fi decвt o agitaюie, furtunг dureroasг, decгdere laєг, sau оnгlюare nebuneascг.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 215)