POSTUL (emulaюia dintre creєtini оn postire)

 

„Sunt unii printre voi care se оntrec оn abюinerea de la mвncare, dedвndu-se la o luptг de admirat; aceєtia petrec douг zile оntregi fгrг a mвnca nimic єi se abюin nu numai de la vin єi untdelemn, ci de la orice bucate єi n-au оn timpul postului patruzecimii decвt pвinea єi apa ca nutriment.” (Primele patru omilii despre statui, omilia a IV-a, p. 82)

 

POSTUL (de ce postim vinerea?)[327]

 

„… оn ziua оn care s-au sгvвrєit tainele mвntuirii neamului nostru, оn Vinerea оn care Stгpвnul tгu se rгstignea pentru lume, оn care se aducea o jertfг ca aceasta, оn care se deschidea raiul єi tвlharul se оntorcea la patria cea veche, оn care blestemul se dezlega єi se pierdea pгcatul, оn care a оncetat vrajba cea de multг vreme єi s-a fгcut оmpгcarea oamenilor cu Dumnezeu єi toate s-au prefгcut. Оn ziua aceea sг posteєti, sг te mгrturiseєti єi sг оnalюi rugгciuni de mulюumire cгtre Cel ce a fгcut atвtea bunгtгюi lumii.” (Cuvвnt Cгtre cei ce au lгsat biserica єi s-au dus la alergгrile de cai єi la teatre, оn vol. Din ospгюul stгpвnului, p. 108)

 

POSTUL (Paєtelui)

 

„ … sfвntul post de patruzeci de zile, leacul sufletelor noastre.” (Omilii la Facere, omilia I, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 31)

 

„Timpul acestui post de patruzeci de zile a fost rвnduit cu oarecare socotealг. Dupг cum pe drumul mare sunt staюii de oprire єi case de odihnг pentru ca drumeюii osteniюi sг se odihneascг єi sг se оntremeze, ca aєa sг-єi poatг continua iarгєi cгlгtoria, iar pe mare sunt югrmuri, coaste de mare єi porturi, pentru ca sг alerge acolo corгbierii dupг ce i-au lovit valurile єi s-au оmpotrivit furiei vвnturilor, pentru a se odihni puюin, єi aєa sг plece mai departe, tot aєa єi acum, оn postul acesta de patruzeci de zile. Ne-a dгruit Stгpвnul aceste douг zile din sгptгmвnг ca pe niєte staюii de oprire, ca pe niєte case de odihnг, ca pe niєte coaste de mare, югrmuri єi porturi, ca sг ne odihnim puюin, ca sг ne оntremгm puюin trupul de ostenelile postului єi sг ne mвngвiem sufletul, pentru ca iarгєi, dupг trecerea acestor douг zile (de оntremare – n.n.), sг pornim din nou la drum cu tragere de inimг noi, care am pornit pe aceastг cale bunг єi folositoare”. (Omilii la Facere, omilia XI, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 130)

 

„Postul Paєtilor este vindecarea relelor noastre spirituale. Este timpul оn care noi cerem harul pentru stricгciunile noastre; este timpul de asemenea єi mai ales оn care noi ne оndreptгm greєelile noastre єi defectele noastre. A se оndrepta, iatг adevгratul post. Cei mai mulюi zic: eu am postit, eu am fгcut abstinenюг, eu am putut continua postul оn atвtea sгptгmвni. Oare acesta este adevгratul post, aєa cum оl vrea Dumnezeu de la noi? Nu sigur, aceasta nu este decвt jumгtate. Postul va fi adevгrat: dacг ne vom face studioєi, dacг ne vom corecta greєelile noastre; dacг оnlгturгm crimele. Eu am avut un duєman, eu m-am оmpгcat cu el. Eu aveam obiceiul de a vorbi de rгu, eu m-am corectat. Eu huleam, acest obicei detestabil este schimbat. Ce ar importa o lungг navigare, dacг nava va intra goalг оn port? Ce va importa postul parcurs cu rвvnг, dacг el nu va schimba sufletul nostru spre fapte bune? Cгci, dacг noi vrem adevгratul medicament al relelor noastre duhovniceєti, sг-1 cerem prin milostenie, care singurг оi dг aurului nostru siguranюa sa єi rodirea sa. Vai, totul ne rгpeєte acest aur: patimi, lume, fiscul, hoюii. Pentru ce sг nu-1 asigurгm оncredinювndu-l milosteniei, care este rodirea lui veєnicг? Sг ne gвndim оncг la iertarea injuriilor, altг milostenie, alt rod al postului adevгrat.

Postul Paєtilor este revanєa sobrietгюii faюг de bunгstare.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 467-468)

 

„Timp binecuvвntat! Cгci atunci credincioєii vin la Bisericг єi primesc cuvвntul sfвnt de care au fugit оn restul anului. Timp binecuvвntat, mai ales fiindcг ne foloseєte sг recunoaєtem, sг plвngem, sг єtergem pгcatele noastre.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 468)

POSTUL (Sгptгmвna mare)

 

„Iatг am ajuns la sfвrєitul sfвntului post de patruzeci de zile; am terminat bogгюia postului єi cu harul lui Dumnezeu am ajuns la liman. Asta оnsг sг nu ne facг sг ne trвndгvim, ci sг ne sвrguim єi sг priveghem оncг єi mai mult. Pentru cг єi corгbierii, dupг ce au strгbгtut nenumгrate mгri, cu pвnzele оntinse єi cu corabia plinг pвnг sus de mгrfuri, оєi dau mai multг ostenealг єi au mai multг grijг atunci mai cu seamг, cвnd e vorba sг intre оn port, ca nu cumva sг nu izbeascг corabia de vreo stвncг єi sг facг nefolositoare toatг munca lor de mai оnainte. Tot aєa fac єi alergгtorii оn stadion; atunci aleargг mai iute cвnd ajung la sfвrєitul cursei, ca sг ajungг la юintг єi sг dobвndeascг premiul. Atleюii apoi dupг nenumгrate lupte єi victorii luptг mai cu оndвrjire cвnd se dг lupta pentru cununг ca sг plece оncununaюi din stadion. Aєadar dupг cum corгbierii, alergгtorii єi atleюii оєi mгresc strгduinюa єi luarea aminte atunci cвnd ajung la sfвrєit, tot aєa se cade sг facem єi noi, pentru cг am ajuns єi noi, cu ajutorul lui Dumnezeu оn sгptгmвna mare. Acum mai cu seamг sг postim mai mult, sг ne rugгm cu mai multг tгrie, sг ne mгrturisim din inimг pгcatele, sг facem fapte bune, sг dгm bogate milostenii, sг fim buni єi blвnzi, sг facem orice faptг de virtute pentru ca ajungвnd оn ziua оnvierii, cu aceste fapte bune, sг ne bucurгm de dгrnicia Stгpвnului.” (Omilii la Facere, omilia XXX, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 380)

 

„Pentru ce numim sгptгmвna aceasta sгptгmвna mare?

– Pentru cг mari єi nespuse sunt bunгtгюile care ne stau оn faюг оn aceastг sгptгmвnг. Оn sгptгmвna aceasta rгzboiul cel de veacuri s-a sfвrєit, moartea s-a stins, blestemul a pierit, tirania diavolului s-a surpat, armele lui s-au sfгrвmat, Dumnezeu cu oamenii s-au оmpгcat, cerul s-a deschis, oamenii s-au amestecat cu оngerii, cele despгrюite s-au unit, zidul s-a luat, оncuietorile s-au zdrobit, Dumnezeul pгcii a оmpгcat pe cele de sus cu cele de pe pгmвnt. Aєadar pentru aceasta numim noi sгptгmвna de acum sгptгmвna mare, pentru cг оn ea ne-a dгruit Stгpвnul daruri foarte bogate. Asta e pricina cг mulюi оn sгptгmвna asta оєi оnгspresc postul, prelungesc privegherile sfinte єi fac multe milostenii, arгtвnd, prin cele ce fac, cinstea pe care o dau acestei sгptгmвni. Dacг Stгpвnul ne-a dгruit оn ea bunгtгюi atвt de mari, nu se cuvine, oare, ca єi noi sг-I arгtгm, cu ce putem, cinste єi respect? Chiar єi оmpгraюii, prin hotгrвrile ce le dau, оєi aratг єi ei respectul pentru aceste zile sfinte: poruncesc sг fie suspendate toate treburile publice, sг se оnchidг tribunalele, sг fie oprite pricinile єi procesele, pentru ca toatг lumea sг se poatг grгbi, оn liniєte єi tihnг, spre sгvвrєirea faptelor duhovniceєti. Єi nu numai atвt! Оmpгraюii mai fac єi un alt dar: libereazг pe cei оnchiєi оn temniюe єi imitг, dupг omeneasca lor putere, pe Stгpвnul lor. Cг spun ei: Dupг cum Stгpвnul nostru ne-a slobozit din temniюa cumplitг a pгcatelor єi ne-a dгruit nenumгrate bunгtгюi, tot aєa se cuvine ca єi noi sг fi, pe cвt putem, imitatorii iubirii de oameni a Stгpвnului. Vedeюi cг fiecare din noi оєi aratг, prin tot ce face, cinstea єi respectul, pe care оl poartг zilelor acestea, care ne-au adus bunгtгюi atвt de mari?” (Omilii la Facere, omilia XXX, I, оn col. PSB, vol. 21, pp. 380-381)

 

„Deci precum corгbierii, alergгtorii єi luptгtorii atunci оnmulюesc osвrdia єi privegherea cвnd se apropie de sfвrєit, aєa єi noi, care am ajuns cu darul lui Dumnezeu la aceastг Sгptгmвnг Mare, trebuie sг arгtгm mai multг osвrdie la post; sг facem rugгciunile mai cu tгrie; sг ne mгrturisim mai cu de-amгnuntul єi mai des pгcatele noastre; sг lucrгm faptele cele bune, milostenie оndestulatг, blвndeюe, smerenie єi toate celelalte fapte bune, ca ajungвnd la Ziua cea domneascг a Paєtilor cu aceste isprгvi, sг dobвndim daruri de la Stгpвnul.

Sгptгmвna aceasta o numim mare nu pentru cг are mai multe ceasuri, nici pentru cг are mai multe zile, cгci are acelaєi numгr de ceasuri єi zile. Dar pentru care pricinг o numim mare? Pentru cг bunгtгюile ce ni s-au fгcut оn ea sunt mari. Оn aceasta s-a stricat vrajba cea veche, moartea a fost biruitг, blestemul a fost ridicat, tirania diavolului s-a risipit, mrejele lui s-au pierdut, оmpгcarea oamenilor cu Dumnezeu s-a fгcut, cerul s-a deschis, oamenii cu оngerii s-au amestecat, cele despгrюite s-au unit, zidul cel din mijloc s-a ridicat, оncuietorile s-au stricat, Dumnezeul pгcii a оmpгcat cele de sus cu cele de pe pгmвnt. De aceea numim mare aceastг sгptгmвnг, pentru atвta mulюime de daruri ce ne-a dгruit Stгpвnul оn ea. Єi din pricina aceasta mulюi aspresc postul, fac privegheri mai оntinse єi dau milostenii mai bogate, arгtвnd prin cele ce fac cinstea faюг de aceastг Sгptгmвnг. Єi dacг Stгpвnul nostru ne-a dat atвtea bunгtгюi оn ea, cum noi sг nu ne arгtгm recunoєtinюa єi evlavia prin cele ce putem?

Єi оmpгraюii, arгtвnd cвt respectг aceste cinstite zile, poruncesc tuturor celor ce ocвrmuiesc treburile statului sг оnceteze; sг оnchidг uєile judecгtoriilor; sг se alunge orice fel de gвlceavг єi neоnюelegere, ca toюi sг fie liberi sг se sileascг оn liniєte єi pace la cele duhovniceєti. Єi nu numai aceasta, ci єi altг dгruire aratг, cгci libereazг din legгturi pe cei din temniюe, urmвnd Stгpвnului dupг puterea omeneascг. Cгci precum Stгpвnul ne libereazг din temniюa cea cumplitг a pгcatelor єi ne dгruieєte desfгtarea bunгtгюilor celor nenumгrate, оn acest fel єi noi trebuie sг ne facem urmгtori iubirii Lui de oameni оn cele ce putem.

Ai vгzut cum fiecare, prin ceea ce poate, оєi aratг evlavia єi cinstea pentru zilele acestea ce ni s-au fгcut nouг pricinuitoare de atвtea bunгtгюi?” (Cuvвnt la cuvвntul ce zice: <<Єi era tot pгmвntul o gurг єi o limbг tuturor>> (Fac 10, 1), оn vol. Din ospгюul stгpвnului, pp. 163-165)

POSTUL (rostul postului)

 

„Єi de unde-i vine postului aceastг putere extraordinarг de sfinюire? Din aceea cг, deodatг, el slгbeєte єi deprimг forюele trupului pгcatului єi-i dг sufletului o nouг vigoare.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 469)

POSTUL (puterea postului)

 

„Proorocul Daniel a fost aruncat оn groapa leilor, dar pentru cг postise, a ieєit nevгtгmat, ca єi cum ar fi fost aruncat оntre oi (Dan., 6, 16-23). Dar єi cei trei tineri, care au postit la rвndul lor, au fost aruncaюi оn foc єi au ieєit de acolo cu trupurile luminoase єi neatinse de flгcгri (Dan., 3, 19-27). Dacг focul a fost adevгrat, atunci cum de nu i-a ars pe aceєti oameni? Dacг trupurile lor erau adevгrate, cum de nu au fost vгtгmate? Cum? Оntreabг postul sг-юi spunг. El o sг te lгmureascг оn legгturг cu aceastг tainг, pentru cг tainг este, cu adevгrat, ca trupurile sг fie date fiarelor sгlbatice sau focului єi sг nu pгюeascг nimic. Vezi ce luptг peste fire єi apoi ce biruinюг peste fire? Adu-юi aminte mereu de puterea postului єi primeєte-1 cu sufletul deschis, pentru cг este nebunie curatг sг ne оndepгrtгm de el, atunci cвnd єi de colюii leilor fereєte, єi de foc scapг, єi pe diavoli оi оndepгrteazг, potolind vгpaia patimilor, liniєtindu-ne gвndul єi aducвndu-ne alte єi alte binefaceri.” (Din vol. Problemele vieюii, p. 350)

POSTUL (modul postirii)

 

„Dacг doctorii, cвnd au dat doctorii celor ce vor sг-єi cureюe stomacul de sucuri rele єi stricate, poruncesc bolnavilor sг se оnfrвneze de la mвncare, ca sг nu fie mвncarea piedicг puterii doctoriei, ci sг lucreze єi sг-єi оmplineascг lucrarea ei, apoi cu mult mai mult se cuvine ca noi, cei ce avem sг primim leacul acesta duhovnicesc, adicг postul, acest fel deosebit de mвncare, sг ne curгюim cugetul, sг ne facem mintea mai uєoarг, pentru ca оntunecatг de beюie, sг nu ne fie postul zгdarnic єi nefolositor”. (Omilii la Facere, omilia I, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 32)

 

„Sг nu aєteptгm numai sг treacг sгptгmвnile postului, ci sг ne cercetгm cugetul, sг ne examinгm gвndurile, ca sг vedem ce faptг bunг am sгvвrєit оn sгptгmвna asta, ce faptг bunг оn cealaltг, ce adaos am pus оn urmгtoarea єi ce patimг am оndreptat. De nu ne vom rвndui aєa viaюa noastrг єi de nu vom avea o grijг atвt de mare de sufletul nostru, de nici un folos nu ne va fi postul єi nici nemвncarea pe care o suferim…”. (Omilii la Facere, omilia XI, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 130)

 

„Sг nu cгutгm atвta numai, sг venim la bisericг оn fiecare zi, sг ascultгm mereu predicile єi sг postim tot postul mare; cг dacг nu vom cвєtiga nimic din venitul regulat la bisericг єi din ascultarea predicii, dacг nu vom pune ceva folositor оn sufletul nostru оn acest post, nu numai cг nu vom avea nici un folos de pe urma tuturor acestora, ci ne vor fi pricinг єi de mai mare osвndг, cг am avut parte de atвta оnvгюгturг, dar am rгmas aceiaєi, cг cel nervos nu s-a potolit, cг cel mвnios n-a ajuns blвnd, cг cel invidios nu s-a urcat pвnг la prietenie, cг cel оnnebunit dupг bani nu s-a depгrtat de aceastг patimг ca sг fie gata sг facг milostenie єi sг hrгneascг pe sгraci, cг cel desfrвnat nu s-a cuminюit, cг cel оndrгgostit de slava deєartг n-a оnvгюat s-o dispreюuiascг єi sг оndrгgeascг adevгrata slavг, єi, оn sfвrєit, cг cel ce nu iubeєte pe semenul sгu nu s-a trezit ca sг se оnveюe sг nu fie numai mai prejos de vameєi – cг spune Hristos: Dacг iubiюi pe cei ce vг iubesc, ce faceюi mai mult? Oare nu єi vameєii fac la fel? (Matei, 5, 46) –, ci sг-єi pregгteascг cugetul sг se uite cu drag la duєmani єi sг le arate multг dragoste”. (Omilii la Facere, omilia XI, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 131)

 

„ Iar cвnd postiюi nu fiюi ca fгюarnicii triєti, cг оєi smolesc feюele lor ca sг arate oamenilor cг postesc (Matei 6, 16).

Bine ar fi ca la auzul acestor cuvinte sг suspinгm єi sг plвngem cu amar! Cг nu numai cг оi imitгm pe fгюarnici, dar оi єi оntrecem. Cunosc, cunosc mulюi oameni care nu postesc єi aratг lumii cг postesc; оєi pun mascг de postitori deєi nu postesc; iar apгrarea lor este mai rea chiar decвt pгcatul, cг spun: Fac asta ca sг nu smintesc mulюimea! Ce spui, omule? Dumnezeiascг e legea care юi-a poruncit sг posteєti, єi tu vorbeєti de smintealг? Pгzindu-o, socoteєti cг sminteєti, iar cгlcвndu-o, nu sminteєti? Poate fi, oare, o prostie mai mare decвt aceasta? Nu оncetezi odatг sг fii mai rгu ca fгюarnicii єi de douг ori fгюarnic? Nu te ruєinezi de tгria cuvintelor Domnului la gвndul cвt de mare e pгcatul ce-l sгvвrєeєti? Domnul nu S-a mгrginit sг spunг numai atвt cг aceia care aratг lumii cг postesc sunt niєte fгюarnici, ci, voind sг-i mustre mai mult, le spune cг-єi smolesc feюele lor, adicг єi le stricг єi le pocesc”. (Omilii la Matei, omilia XX, I, оn col. PSB, vol. 23, p. 261)

 

„Єi dupг cum atunci cвnd ne-a poruncit sг intrгm оn cгmara noastrг negreєit nu ne-a poruncit cг neapгrat numai acolo sг ne rugгm, ci a arгtat acelaєi lucru єi acum, cвnd ne porunceєte sг ne ungem capul, negreєit nu ne porunceєte sг-l єi ungem; cг atunci toюi am fi cгlcгtorii acestei legi єi, оnainte de toюi, mai cu seamг cei care se strгduiesc sг o pгzeascг, popoarele de monahi care acoperг munюii. Hristos, deci, nu ne-a dat aceastг poruncг; ci, pentru cг cei vechi aveau obiceiul sг-єi ungг capetele lor ori de cвte ori erau veseli єi bucuroєi - єi asta o poюi vedea destul de bine la David єi la Daniil – a spus sг ne ungem єi noi capetele, nu ca neapгrat sг o facem, ci ca sг ne dгm silinюa sг ascundem cu mare grijг, prin toate mijloacele, bunul acesta, postul. Dar ca sг vezi cг Hristos aceasta a vrut sг spunг, a оndeplinit El оnsuєi, cu fapta, ceea ce poruncise cu cuvвntul, postind patruzeci de zile; єi postind, ascuns de lume, nu Єi-a uns capul, nici nu S-a spгlat; deєi n-a fгcut asta, totuєi a sгvвrєit totul fгrг sг urmгreascг slava deєartг. Aceasta ne-o porunceєte єi nouг, dвnd ca pildг pe fгюarnici єi оndemnвndu-ne prin o оndoitг poruncг. Prin pilda fгюarnicilor Domnul vrea sг ne mai arate оncг ceva. Vrea sг оndepгrteze de la noi aceastг dorinюг rea de a posti de ochii lumii, nu numai pentru cг un astfel de post este de rвs єi de batjocurг, nici numai pentru cг nu aduce nici un folos, ci єi pentru a arгta cг o astfel de оnєelare este trecгtoare. Actorul pare strгlucitor atвta vreme cвt юine spectacolul; dar, mai bine spus, nici atunci nu-i socotit strгlucitor de toюi spectatorii, cг mulюi dintre ei єtiu cine este cel ce joacг rolul. Cвnd, оnsг, spectacolul s-a terminat, actorii apar оn faюa lumii aєa cum sunt. Aєa pгюesc єi cei care umblг dupг slava deєartг, cei care postesc numai de ochii lumii. Pe aceєtia mulюi оi cunosc єi aici pe pгmвnt єi єtiu cг nu sunt ce vor sг parг, pentru cг postul lor este numai o mascг; dar, dupг ce se va termina spectacolul lumii acesteia, cвnd toate vor fi goale єi descoperite, atunci vor fi daюi pe faюг, оn faюa оntregii lumi”. (Omilii la Matei, omilia XX, I, оn col. PSB, vol. 23, p. 262)

 

„Dacг vrei sг arгюi oamenilor postul, aєteaptг puюin, єi-юi voi da cu prisosinюг prilej sг te vadг o mulюime de oameni. Єi cu mult folos! Dar, dacг vrei sг arгюi oamenilor, aici pe pгmвnt, postul tгu, apoi pierzi slava ce vreau sг юi-o dau; єi, dimpotrivг, o cвєtigi dacг dispreюuieєti laudele oamenilor. Atunci, pe lumea cealaltг, te vei bucura оn toatг voia de slavг. Dar, оnainte de slava aceasta culegi mult folos chiar aici pe pгmвnt, pentru cг supui sub picioarele tale toatг slava omeneascг, scapi de robia amarг a oamenilor єi ajungi un adevгrat postitor. Iar dacг posteєti ca sг arгюi oamenilor cг posteєti, atunci, pe lumea cealaltг, te vei gгsi ca оntr-o pustie: nu va fi nimeni care sг te priveascг, pentru cг de nicгieri nu se va vedea cг ai postit. Insulюi postul, dacг nu posteєti de dragul postului, ci ca sг te vadг оmpletitorii de frвnghii, fierarii, oamenii din piaюг! Insulюi postul, dacг vrei sг te admire pгcгtoєii єi cei care nu postesc! Insulюi postul, dacг chemi pe duєmanii postului sг le arгюi postul, sг vadг postul”. (Omilii la Matei, omilia XX, II, оn col. PSB, vol. 23, p. 263)

 

„Este єtiut cг nu foloseєte la nimic a posti, dacг cineva se mгrgineєte la o simplг abюinere de la hranг.” (Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, pp. 58-59)

 

„Postul este o doctorie: dar o doctorie, chiar dacг a sгvвrєit mii de vindecгri, este adesea nefolositoare prin stвngгcia aceluia care o оntrebuinюeazг, cгci trebuie a o lua la timpul cuvenit, оn atвta sau atвta cantitate, єi a юine socotealг de firea corpului, de climat, de timpul anului, de felul hranei єi de alte multe оmprejurгri: lгsвnd la o parte una singurг, оnseamnг a ne pune оn pericol.” (Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, p. 59)

 

„Cinstea postului nu este abюinerea de la mвncare, ci fuga de pгcate. A nu vedea оn post decвt o simplг abюinere de la mвncare, оnseamnг a-l batjocori. Tu posteєti? Aratг-mi prin faptele tale! Care vor fi aceste fapte? mг veюi оntreba. Dacг vezi un sгrac, ai milг de el; dacг vezi pe duєmanul tгu, оmpacг-te cu el; dacг amicul tгu sгvвrєeєte o faptг vrednicг de laudг, nu-l invidia; dacг ochii zгresc o femeie frumoasг, treci оnainte. Nu numai gura noastrг trebuie sг posteascг, ci єi ochii, urechile, picioarele, mвinile, toate membrele noastre. Mвinile noastre sг posteascг, adicг sг fie curate de orice rгpire sau avariюie lumeascг; picioarele sг posteascг, adicг sг se abюinг de a alerga la spectacole nepermise; ochii sг posteascг, adicг sг se deprindг de a nu arunca niciodatг priviri nemodeste, a nu privi cu curiozitate obiecte periculoase. Cгci spectacolul este hrana ochilor; dar dacг ele sunt nedrepte єi oprite, vatгmг postul єi mвntuirea sufletului este оn pericol; dacг sunt оnsг drepte єi permise, ele sunt o podoabг a postului. Єi n-ar fi contra bunului simю de la a ne abюine de la o mвncare altгdatг оngгduitг єi de a ne sгtura totuєi ochii cu un nutriment care le este oprit? Tu nu mгnвnci carne? Bine, dar nu te hrгni cu necurгюie prin ochii tгi! Urechile, de asemenea, sг posteascг єi postul lor este a nu asculta nici facerile de rгu, nici clevetirile. Nu ridica strigare mincinoasг, zice Sfвnta Scripturг (Exod 23, 1). Gura sг posteascг, abюinвndu-se de la orice vorbire necinstitг єi batjocoritoare. La ce foloseєte ca sг ne abюinem de la carnea pгsгrilor єi peєtilor, dacг noi sfвєiem єi mвncгm pe fraюii noєtri? (Primele patru omilii despre statui, omilia a III-a, pp. 60-61)

 

,,… dezbracг grijile cele vremelnice, cгci timpul postului este un timp de luptг, armeazг-te cu armele duhului, cгci nouг ne stг оnainte un greu rгzboi оmpotriva Satanei єi a puterii lui.” (Cuvвnt la Duminica a patra a Sfвntului єi Marelui Post,оn vol. Omilii la Postul Mare…, p. 82)

 

,,Eu оnsг оnюeleg nu postul cel obiєnuit, ci postul cel adevгrat, adicг nu numai оnfrвnarea de la mвncare, ci оncг єi оnfrвnarea de la pгcate; cгci nu singur bucatelor оn sine, ci numai postul cel adevгrat poate mвntui pe om. Aєadar, pentru ca noi sг nu ne osвndim оn zadar єi sг ni se rгpeascг folosul postului, sг cercetгm cum єi оn ce chip trebuie sг postim. Fariseul acela din Evanghelie оncг postea (Lc., 18, 10 єi urm.), dar aceasta nu i-a folosit la nimic, ci s-a оntors deєert оn casa sa, pe cвnd vameєul, care nu postise, l-a оntrecut. Ninivitenii au postit єi iarгєi au dobвndit harul lui Dumnezeu. Dar єi jidovii posteau, fгrг ca aceasta sг-i fi mвntuit. Sг vedem acum ce оnsuєiri a avut postul ninivitenilor єi prin ce au оmblвnzit ei mвnia cea mare a lui Dumnezeu. Era oare postul lor numai оnfrвnare de mвncare єi оmbrгcarea hainelor de jale? Nicidecum, ci era o schimbare a toatг viaюa lor. De unde єtim aceasta? De la оnsuєi profetul. Cвnd el vorbeєte despre mвnia lui Dumnezeu єi despre postul ninivitenilor, єi despre iertarea dumnezeiascг, cea dobвnditг, aratг єi temeiul acestei iertгri prin cuvintele: Cгci Dumnezeu a vгzut faptele lor (Iona 3, 10). Care fapte? Oare оnfrвnarea lor єi purtarea hainelor de jale? Nu, ci tгcвnd despre aceasta, zice: Fiindcг fiecare a pгrгsit calea sa cea rea, Domnului i-a pгrut rгu de nenorocirea ce voia a aduce asupra lor. Aєadar, vezi cг ninivitenii nu prin оnfrвnarea de la mвncare, ci prin schimbarea vieюuirii lor au scгpat de primejdia cea mare єi iarгєi au оmpгcat pe Dumnezeu.

Dar eu zic aceasta nu pentru a оnjosi postul, ci pentru a-l cinsti cu adevгrat, cгci cinstea postului stг nu оntru оnfrвnarea de la mвncare, ci оntru оnfrвnarea de la pгcate, iar cine mгrgineєte postul sгu numai de la a mвnca, acela necinsteєte postul mai mult. Tu posteєti! Bine, dar aratг-mi aceasta prin fapte! Prin ce fapte? – оntrebi tu. Iatг: cвnd vezi un sгrac, fie-юi milг de dвnsul; cвnd vezi un vrгjmaє, оmpacг-te cu dвnsul. De vezi pe aproapele tгu norocit, nu-l pizmui. Юine ochii tгi оn frвu, ca sг nu arunce priviri poftitoare єi necurate. Nu numai gura ta trebuie sг posteascг, ci оncг єi ochii єi urechile, picioarele єi mвinile єi toate membrele trupului tгu. Mвinile tale sг posteascг rгmвnвnd curate de averea cea nedreaptг єi de lгcomia cвєtigului. Picioarele tale trebuie sг posteascг nemergвnd la desfгtгrile cele necuviincioase. Ochii trebuie sг posteascг neuitвndu-se cu poftг єi cu aprindere. Privirea este mвncarea ochilor. Dacг privirea este neiertatг, pгcгtoasг, vatгmг postul, ducвnd tot sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mвncarea cea оnvoitг, iarг ochiului, dimpotrivг, a-i оngгdui privirea cea pгcгtoasг. Tu te оnfrвnezi de carne. Bine. Dar nu-юi lгsa nici ochii a cгuta la pofta cгrnii. Оncг єi urechile tale trebuie sг posteascг. Dar postul urechii stг оn a nu asculta clevetirile єi vorbele cele rele asupra cuiva. Cгci se zice оn Sfвnta Scripturг: Sг nu asculюi vorbele cele mincinoase (Ieє.23, 1). Оncг єi gura trebuie sг posteascг, оnfrвnвndu-se de la vorbele cele de ruєine єi de оnjurгturi sau sudalme; cгci ce ar folosi, dacг noi nu mвnгm carnea dobitoacelor, dar tot ca niєte fiare sгlbatice sfвєiem numele cel bun al fraюilor noєtri? Defгimгtorul, оntr-adevгr, sfвєie єi mгnвncг pe aproapele sгu. Despre aceasta vorbeєte Pavel, cвnd zice: Iarг de vг muєcaюi unul pe altul єi vг mвncaюi, cгutaюi sг nu vг mistuiюi unul de cгtre altul (Gal. 5, 15). Deєi nu ai оnfipt dinюii tгi оn carnea, nici оn trupul aproapelui tгu, dar ai muєcat sufletul lui cu clevetirea ta, l-ai rгnit cu bгnuiala ta cea rea, юi-ai pricinuit юie оnsuюi, lui єi multor altora оnmiite daune.” (Cuvвnt la Duminica a patra a Sfвntului єi Marelui Post, оn vol. Omilii la Postul Mare…, pp. 82-85)

 

,,… оn acest sfвnt timp al postului sг alungгm toatг defгimarea din gura noastrг, fiind convinєi, cг de am mвnca numai cenuєг, aceastг viaюг asprг nu va putea folosi, dacг nu ne vom оnfrвna totodatг de prihгnire єi de defгimare. Sг postim deci, iubiюilor, оn aєa chip, ca noi sг ne оnfrвnгm nu numai de la mвncare, ci єi de la pгcate. Atunci noi оncг din viaюa de acum vom avea bunг nгdejde de mвntuire, iarг оn viaюa cea viitoare ne vom apropria de Hristos cu o veselг оncredere єi vom putea gusta bunurile cele negrгite ale cerului, de care fie sг ne оmpгrtгєim cu toюi, prin harul єi prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos.” (Cuvвnt la Duminica a patra a Sfвntului єi Marelui Post, оn vol. Omilii la Postul Mare…, pp. 89-90)