ADAM (cгderea оn pгcat a primilor oameni)

 

„Nu оn zadar, nici fгrг de rost a adus Dumnezeu fiarele єi pгsгrile оn faюa lui Adam, ca sг le punг nume, ci pentru cele ce aveau sг se оntвmple nu dupг multг vreme. Dumnezeu, cunoscвnd mai dinainte cele ce aveau sг se оntвmple, prin cuvintele acestea ale Scripturii ne aratг marea оnюelepciune pe care a dгruit-o omului creat de El, pentru ca atunci, cвnd va cгlca porunca cea datг lui de Dumnezeu, sг nu socoteєti cг a cгlcat-o din neєtiinюг, ci sг poюi єti cг a cгzut din pricina trвndгviei”. (Omilii la Facere, omilia XIV, V, оn col. PSB, vol. 21, pp. 162-163)

 

„ Єi a pus Adam – spune Scriptura – nume tuturor dobitoacelor єi tuturor pгsгrilor cerului єi tuturor fiarelor pгmвntului (Fac., 2, 20).

La auzul acestor cuvinte, uitг-mi-te iubite, la libertatea voii omului, la covвrєitoarea lui pricepere єi nu mai spune cг omul nu єtia ce e binele єi ce e rгul! Cum sг nu fie plin de toatг оnюelepciunea єi priceperea cel ce a putut pune nume potrivite єi dobitoacelor єi pгsгrilor єi fiarelor, cel ce n-a оncurcat ordinea, nici n-a pus animalelor sгlbatice numele ce se potrivea animalelor blвnde, єi nici n-a dat animalelor blвnde numele potrivit celor sгlbatice, ci tuturor le-a dat numele ce i s-a potrivit?” (Omilii la Facere, omilia XIV, V, оn col. PSB, vol. 21, p. 164)

 

„A smintit (demonul – n.n.) mai оntвi pe femeie, pentru cг totdeauna ea poate fi mai uєor оnєelatг єi apoi prin ea pe cel оntвi-zidit (pe Adam – n.n.)”. (Omilii la Facere, omilia XVI, II, оn col. PSB, vol. 21, pp. 177-178)

 

„Ar fi trebuit ca femeia sг оnюeleagг chiar din оncercarea diavolului covвrєitoarea lui nebunie; ar fi trebuit sг оnюeleagг cг diavolul intenюionat spune cele ce n-au fost, cг se preface cг are grijг de ea, ca sг poatг afla ce poruncг le-a dat Dumnezeu єi sг-i ducг astfel la cгlcarea poruncii. Femeia putea, dar, sг-єi dea seama de оnєelгciune єi sг-i оntoarcг spatele, sг nu asculte vorbele lui de prisos єi sг n-o pogoare la atвta smerenie, dar n-a vrut. Ar fi trebuit ca de la оnceput sг nu fi suferit sг stea de vorbг cu el, ci sг fi vorbit numai cu acela pentru care a fost adusг la existenюг, numai cu acela care era de aceeaєi vrednicie cu ea єi cгruia i s-a dat ca ajutor. Dar pentru cг a fost tвrвtг, nu єtiu cum, de a stat de vorbг cu єarpele єi a primit de la єarpe, ca printr-o unealtг, pierzгtoarele cuvinte ale diavolului, ar fi fost firesc ca оndatг ce a vгzut cг se contrazic cuvintele lui, cг dг o altг poruncг decвt Creatorul ei, єi cг grгieєte alte cuvinte, potrivnice celor spuse de Creatorul ei, da, ar fi fost firesc sг-i оntoarcг spatele, sг fugг de vorbele lui єi sг-i fie scвrbг de cel ce оndrгznea sг-єi ascutг limba оmpotriva poruncii date lor de Dumnezeu. Femeia, оnsг, din pricina marii ei neatenюii, nu numai cг nu i-a оntors spatele, ba i-a mai єi descoperit оntreaga poruncг єi a aruncat оnaintea porcului mгrgгritarele…”. (Omilii la Facere, omilia XVI, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 178)

 

„Dar, acum, dupг ce a fost оnєelatг de aceastг fiarг vicleanг, spunвndu-i-se cг nu numai cг nu vor muri, ba dimpotrivг, vor ajunge egali cu Dumnezeu, atunci nгdejdea fгgгduinюei a оmpins-o sг mгnвnce din pom; n-a vrut sг rгmвnг оn hotarele ei, ci a socotit mai vrednic de credinюг pe duєmanul єi vrгjmaєul mвntuirii noastre decвt cuvintele lui Dumnezeu; dar a aflat, prin ea оnsгєi, nu dupг multг vreme, cг pierzгtor fusese sfatul єi cг mвncarea din pom adusese peste ei nenorocire”. (Omilii la Facere, omilia XVI, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 181)

 

„Ce-ai fгcut, femeie? Nu numai cг ai primit pierzгtorul sfat, cгlcвnd legea datг de Dumnezeu єi fгcвnd de ocarг porunca, nu numai cг ai fost atвt de neоnfrвnatг cг nu te-ai mulюumit cu atвta desfгtare, ci ai оndrгznit sг pui mвna єi pe rodul singurului pom, de care юi-a poruncit Dumnezeu sг nu te atingi! Te-ai оncrezut оn cuvintele єarpelui, ai socotit mai vrednic de credinюг sfatul lui decвt porunca datг de Cel ce te-a creat! Ai fost aєa de cumplit оnєelatг cг nici iertare nu mai meriюi! Oare era de acelaєi fel cu tine cel ce юi-a dat sfatul? Nu! Era unul din supuєii tгi peste care aveai putere. Pentru ce te-ai fгcut atвta de ruєine? Ai pгrгsit pe cel pentru care ai fost creatг, spre ajutorul cгruia ai fost adusг pe lume, a cгrui pгrtaєг la vrednicie erai, cu care erai de aceeaєi fiinюг єi de un glas єi ai primit sг stai de vorbг cu єarpele єi prin animalul acesta ai primit sfatul diavolului, vгdit potrivnic legiuirii Creatorului! Єi nici aєa nu i-ai оntors spatele, ci, cu nгdejdea fгgгduinюei lui, ai оndrгznit sг mгnвnci din pom! Fie! Te-ai prгvгlit оn prгpastie єi ai pierdut o cinste atвt de mare! Dar pentru ce ai luat tovarгє la aceastг cumplitг cгdere єi pe bгrbatul tгu, pentru ce ai fost duєman celui cгruia trebuia sг-i fii de ajutor, pentru ce pentru puюinг mвncare ai оnstrгinat bunгvoinюa lui Dumnezeu de la el, dupг ce o оnstrгinaseєi de la tine? Ce nebunie mare te-a dus la atвta оndrгznealг? Nu-юi era de ajuns cг duceai o viaюг lipsitг de suferinюe, cг aveai trup, dar nu aveai nevoie de nimic din cele trupeєti? Nu-юi era de ajuns cг te bucurai de toate cele din rai, afarг de un singur pom? Nu-юi era de ajuns cг erau sub stгpвnirea voastrг toate cele vгzute, cг aveaюi stгpвnirea peste toate?”. (Omilii la Facere, omilia XVI, IV, оn col. PSB, vol. 21, pp. 181-182)

 

„Mai poюi, oare, suferi pe cei ce vor sг spunг cг omul a avut cunoєtinюa binelui єi rгului dupг ce a mвncat din pom, cвnd chiar оnainte de a fi mвncat era plin de atвta оnюelepciune єi pe lвngг оnюelepciune mai era оnvrednicit єi de har profetic? Cum mai poюi gвndi asta, cвnd caprele, oile єi toate animalele єtiu care iarbг e bunг de mвncare єi care e vгtгmгtoare, cвnd єtiu sг se fereascг, cu multг grijг, de unele ierburi єi sг alerge la altele, iar omul, fiinюг cugetгtoare, sг nu fi єtiut ce e binele єi ce e rгul?” (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, оn col. PSB, vol. 21, p. 185)

 

„Stгpвnul cel iubitor de oameni, vrвnd sг оnveюe pe om chiar de la оnceput cг are un Creator, Care a fгcut єi a adus la fiinюг pe toate cele ce se vгd, Care l-a fгcut єi pe om, a vrut prin aceastг micг poruncг sг-i arate stгpвnirea Lui. Dupг cum un stгpвn darnic dг оn folosinюг cuiva o casг mare єi minunatг, dar nu vrea sг cearг pentru asta adevгratul preю, ci puюin de tot, ca el sг-єi pгstreze stгpвnirea asupra casei, iar acela sг єtie bine cг nu este stгpвn pe casг, ci o foloseєte prin harul єi dгrnicia stгpвnului ei, tot aєa єi Stгpвnul nostru a оncredinюat omului toate cele vгzute, i-a dat ca locuinюг raiul єi toate cele din rai оn folosinюг; dar pentru ca nu cumva оncetul cu оncetul sг se lase tвrвt de minte єi sг creadг cг toate cele vгzute s-au fгcut de la sine єi sг-єi оnchipuie lucruri mai presus de vrednicia lui, i-a poruncit sг nu se atingг de un singur pom єi i-a rвnduit pedeapsг asprг de calcг porunca, ca sг poatг єti cг are un Stгpвn єi cг se bucurг de celelalte bunгtгюi din lume datoritг dгrniciei Stгpвnului”. (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, оn col. PSB, vol. 21, pp. 185-186)

 

„Pentru cг omul, din pricina marii sale neluгri aminte, a cгzut оmpreunг cu femeia lui оn aceastг mare prгpastie, pentru cг a cгlcat porunca datг lui єi a gustat din pom, de aceea Dumnezeu a numit pomul aceasta pom al cunoaєterii binelui єi rгului. Deci nu l-a numit aєa pentru cг omul nu cunoєtea ce e binele єi ce e rгul – cг єtia ne-o aratг femeia оn vorbirea ei cu єarpele: A zis Dumnezeu, spune ea, sг nu mвncaюi din el ca sг nu muriюi; deci єtia cг de calcг porunca va fi pedepsitг cu moartea –, ci l-a numit pom al cunoєtinюei binelui єi rгului, pentru cг dupг ce vor fi mвncat din el aveau sг fie despuiaюi de slava cea de sus єi aveau sг simtг cг sunt goi, pentru cг pomul aceasta avea sг fie, s-ar putea spune, o оncercare a ascultгrii sau neascultгrii lor”. (Omilii la Facere, omilia XVI, VI, оn col. PSB, vol. 21, p. 186)

 

„Dumnezeu l-a chemat chiar El pe Adam. Єi a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam єi i-a zis lui: «Adame, unde eєti?». Uitг-te cвtг putere au aceste cuvinte! Оnsгєi faptul cг Dumnezeu l-a chemat aratг marea єi nespusa Lui iubire de oameni; faptul cг i-a dat lui Adam prilej sг vorbeascг, lui care era plin de ruєine єi nici nu оndrгznea sг deschidг gura єi sг miєte limba, aratг marea bunгtate a lui Dumnezeu; iar faptul cг l-a оntrebat: Unde eєti aratг, pe lвngг iubirea Sa de oameni, єi tгria acestei iubiri. Aproape cг оi spune: Ce s-a оntвmplat? Оntr-un loc te-am lгsat єi оn alt loc te gгsesc acum; cu slavг te-am lгsat оmbrгcat єi gol te gгsesc acum. Unde eєti? Cum юi s-a оntвmplat asta? Care tвlhar, care spгrgгtor юi-a luat aєa pe neaєteptate toatг bogгюia єi te-a lгsat atвt de sгrac? Cum юi-ai dat seama de goliciunea ta? Cine юi-a rгpit acea minunatг hainг cu care erai оmbrгcat? Ce оnseamnг aceastг neaєteptatг schimbare? Care furtunг, atвt de puternicг, юi-a оnecat iute toatг оncгrcгtura corгbiei tale? Ce s-a оntвmplat, cг оncerci sг te ascunzi de Cel ce юi-a fгcut atвta bine єi te-a ridicat la atвt de mare cinste? De cine te temi de cauюi acum sг te ascunzi? Care acuzator te urmгreєte? Ce martori stau lвngг tine? De unde a intrat оn tine atвta teamг єi fricг? ”. (Omilii la Facere, omilia XVII, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 192)

 

„Adam оєi alcгtuieєte aproape o apгrare єi-I spune lui Dumnezeu: Femeia pe care mi-ai dat-o sг fie cu mine, ea mi-a dat din pom єi am mвncat. Єtiu, spune Adam, єtiu cг am pгcгtuit; dar femeia, pe care mi-ai dat-o sг fie cu mine єi despre care Tu ai spus: «Sг-i facem lui ajutor asemenea lui» (Fac., 2, 18), ea a fost pricina alunecгrii mele! «Femeia pe care mi-ai dat-o sг fie cu mine!» M-am aєteptat eu, oare, sг mг acopere cu aceastг ruєine tocmai ea, care a fost creatг ca sг-mi aducг mвngвiere? Tu mi-ai dat-o! Tu ai adus-o la mine! Ea, dar, nu єtiu de cine оndemnatг, mi-a dat din pom єi am mвncat.

Cuvintele acestea par a fi o apгrare, dar sunt lipsite de oriєice iertare.

– Ce iertare meriюi, оi spune Dumnezeu, cвnd ai uitat de porunca Mea єi ai socotit mai bun darul femeii decвt spusa Mea? Da, femeia юi-a dat sг mгnвnci, dar porunca mea єi frica de pedeapsг erau оndestulгtoare sг te facг sг fugi, sг nu mгnвnci din pom! Oare nu єtiai asta? Oare n-o cunoєteai? Din grija ce v-o port, v-am spus-o mai оnainte, tocmai ca sг nu cгdeюi оn aceastг greєealг. Deci, chiar dacг femeia юi-a slujit la cгlcarea poruncii, totuєi nici aєa nu eєti lipsit de vinг. S-ar fi cuvenit sг socoteєti mai vrednicг de credinюг porunca ce юi-am dat єi sг refuzi nu numai tu mвncarea, ci sг-i fi arгtat єi femeii cвt de mare e pгcatul. Eєti, doar, capul femeii, iar ea a fost adusг pe lume pentru tine; tu, оnsг, stricat-ai rвnduiala єi nu numai cг n-ai оndreptat-o, dar te-ai lгsat tвrвt єi tu! Ar fi trebuit ca trupul sг urmeze capul; s-a оntвmplat оnsг contrarul: capul a luat-o dupг trup, aєa cг au ajuns cele de jos sus!”. (Omilii la Facere, omilia XVII, IV, оn col. PSB, vol. 21, pp. 194-195)

 

„Dacг n-ai fi voit, femeia nu te-ar fi putut duce pe povвrniєul acesta! Te-a rugat, oare? Nu! Юi-a vorbit, oare? Nu! A cгutat, oare, sг te оnєele? Nu! Юi-a dat; єi tu оndatг, cu atвta uєurinюг, ai mвncat, fгrг sг-юi mai aduci aminte mгcar de porunca Mea; ba dimpotrivг, ai socotit cг vreau sг te оnєel; cг de asta nu юi-am оngгduit sг mгnвnci din pom, ca sг nu ajungi mai mare! Cum poate avea temei cг am cгutat sг te оnєel, cвnd Eu te-am оncгrcat cu atвtea binefaceri? Nu era, oare, acesta semnul cel mai mare al facerii de bine cг юi-am spus mai dinainte sг nu mгnвnci din pom, ca sг nu cazi оn nenorocirile оn care ai cгzut acum? Dar tu n-ai юinut seamг de nimic єi iatг cг pe pielea ta ai aflat cвt de mare юi-e pгcatul! Deci nu da vina numai pe femeia ta, ci єi pe trвndгvia ta!” (Omilii la Facere, omilia XVII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 195)

 

„Ce a rгspuns femeia?

Єarpele m-a amгgit єi am mвncat (Fac., 3, 13).

Iatг cг єi ea este cuprinsг de mare spaimг єi cautг sг se dezvinovгюeascг de greєealг. Dupг cum bгrbatul socotea cг prin cuvintele: Femeia mi-a adus, mi-a dat єi am mвncat, trece vina asupra femeii, tot aєa єi ea, negгsind vreo scгpare, mгrturiseєte ce s-a оntвmplat єi spune: Єarpele m-a amгgit єi am mвncat ”. (Omilii la Facere, omilia XVII, V, оn col. PSB, vol. 21, pp. 195-196)

 

„Ai vгzut cг bгrbatul a spus: Femeia pe care mi-ai dat-o sг fie cu mine, ea mi-a dat єi am mвncat. Nici o silnicie, nici o violenюг! I-a dat sг aleagг, sг facг ce vrea! Femeia i-a dat numai! Nu l-a silit, nu l-a forюat. La rвndul ei, femeia, cвnd a cгutat sг se apere, n-a spus: Єarpele m-a silit єi am mвncat. De ce? Єarpele m-a amгgit, spune ea. Duєmanul mвntuirii noastre, lucrвnd prin fiara aceea vicleanг, a оnєelat-o pe femeie cu sfatul; n-a silit-o, nici n-a forюat-o, ci prin sfatul cel pierzгtor a prefгcut оn faptг оnєelгciunea, pentru cг a gгsit cг femeia poate fi оnєelatг uєor cu o оnєelгciune lipsitг de orice iertare. Єarpele m-a оnєelat єi am mвncat.

Єi bunul Stгpвn se mulюumeєte cu aceste cuvinte ale lor єi nu-i sileєte sг vorbeascг mai mult. Dumnezeu nu i-a оntrebat pentru cг nu єtia, cг єtia, єi єtia foarte bine, ci pentru ca sг-єi arate iubirea Sa de oameni. Se pogoarг pвnг la slгbiciunea lor єi le cere sг-єi mгrturiseascг pгcatul. De aceea nu-i оntreabг mai mult. Ar fi trebuit sг afle єi chipul оn care au fost оnєelaюi; dar ca sг ne arate cг nu din neєtiinюг оi оntreabг, se mulюumeєte cu spusele lor”. (Omilii la Facere, omilia XVII, V, оn col. PSB, vol. 21, p. 196)

 

„Sг ne fie cгderea lor leac, iar trвndгvia lor temei de оndreptare! Pentru cг este єi mai mare pedeapsa celor ce fac acum aceleaєi pгcate, deoarece n-au vrut sг se оnveюe minte prin pildele de mai оnainte. Nici nu vor primi aceeaєi pedeapsг cei care vor pгcгtui la fel cu cei dintвi oameni!” (Omilii la Facere, omilia XVIII, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 207)

 

,,El (Dumnezeu – n.n.) nu a voit ca noi sг cгdem din Rai – cг dacг voia aceasta, nu ar fi pus оn Rai la оnceput pe omul pe care l-a fгcut, ci pricina este numai omul care nu a ascultat.” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia XXXIV, p. 364)

 

„N-a єtiut sг sebucure cumpгtat de fericirea lui, ci a jignit pe Binefгcгtorul sгu, socotindu-1 pe demonul оnєelгtor mai vrednic de crezare decвt pe Dum­nezeu, Care оl pusese pe om la loc de cinste; aєadar, omul a nгdгjduit sг ajungг el Dumnezeu fгcвndu-єi despre sine o idee mai оnaltг decвt era vrednic.” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, p. 9)

 

,,Pentru ce te-ai оncrezut оn cuvвntul diavolului, femeie? Ce-ai vгzut bun la el? Nu-юi era de ajuns cг era vrednic de crezut Dumnezeu, Care юi-a dat poruncг? Dumnezeu era creatorul єi fгcгtorul tгu! Єarpele, diavol єi vrгjmaє! Nu-l numesc оnsг diavol! Оl socoteai numai єarpe. Te оntreb: se cгdea sг-l оnvredniceєti pe єarpe de atвta cinste оncвt sг-i spui porunca Stгpвnului?

Vezi, dar, cг era cu putinюг ca Eva sг-єi dea seama de оnєelгciune, dar n-a voit? Dumnezeu dгduse doar destule dovezi de binefacerile pe care le fгcuse lor; le arгtase cu fapta purtarea Lui de grijг. Plгsmuise pe om din nefiinюг, оi insuflase suflet, оl fгcuse dupг chipul Lui, оl fгcuse stгpвn peste toate cele de pe pгmвnt, оi dгruise ajutor, оl pusese оn rai, i-a оngгduit sг se foloseascг de toюi pomii єi l-a oprit numai de la unul. Opreliєtea aceasta chiar era spre folosul lui. Diavolul nu-i fгcuse cu fapta nici un bine, mare sau mic; a оngвmfat-o pe femeie numai cu cuvвntul, a оmbгtat-o cu nгdejdi zadarnice, єi aєa a оnєelat-o. Cu toate acestea, femeia a socotit pe diavol mai vrednic de credinюг decвt pe Dumnezeu, deєi Dumnezeu оi arгtase prin fapte dragostea Lui. Diavolul nu-i dгduse decвt cuvinte, nimic altceva, єi femeia l-a crezut.

Vezi deci cг оnєelгciunea s-a fгcut numai din pricina prostiei єi a trвndгviei? Єi ca sг cunoєti mai bine aceasta, ascultг cum оnvinuieєte Scriptura pe femeie! Scriptura nu spune: Femeia a fost оnєelatг, ci Vгzвnd pomul cг este frumos, a mвncat (Facerea 3, 6). Prin urmare, pгcatul se datoreazг vederii fгrг frвu, nu оnєelгciunii diavolului. A fost оnvinsг de pofta sa, nu de rгutatea dracului. De aceea nici n-a fost iertatг; ci, cвnd a spus: Єarpele m-a оnєelat, atunci a єi primit cea mai grea pedeapsг. Cг era оn puterea ei sг nu cadг.” (Despre mгrginita putere a diavolului, omilia a III-a, 4, оn vol. Despre mгrginita putere a diavolului. Despre cгinюг…, p. 48)

 

,,Dar ce a fгcut omul dupг ce a primit bunuri atвt de mari єi atвt de оnsemnate?

A socotit pe vrгjmaє, pe diavol, mai vrednic de crezare decвt pe Dumnezeu, Care i-a dгruit atвtea daruri; a dispreюuit porunca Creatorului єi a preferat оnєelгciunea diavolului care s-a silit sг-l nimiceascг definitiv єi sг-l scoatг dintr-odatг din toate bunгtгюile. Omul a preferat оnєelгciunea diavolului nu pe temeiul unei fapte bune, mari sau mici, fгcute lui, ci numai pe temeiul vorbei. L-a dat, oare, pierzгrii Dumnezeu pe omul care a arгtat nerecunoєtinюг chiar de la оnceput, de la primii paєi, ca sг spunem aєa? Ar fi trebuit, dupг toatг dreptatea, sг-l piardг єi sг-l nimiceascг. A primit nenumгrate bunгtгюi, dar оn schimbul acestora єi-a оnceput viaюa cu neascultarea єi nerecunoєtinюa. Dumnezeu оnsг a continuat sг-i facг bine єi mai departe, єi nu mai puюin bine decвt оi fгcuse mai оnainte.” (Despre necazuri єi biruirea tristeюii (I). Cгtre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cuvвnt de sfгtuire, оn vol. Despre mгrginita putere a diavolului. Despre cгinюг…, p. 118)

 

,,Cel care a fost convins aєa de uєor de femeie, ar fi cгzut prin el оnsuєi iute оn pгcat, chiar dacг n-ar fi fost la mijloc diavolul. Iar cгderea aceasta ar fi fгcut ca pedeapsa sг-i fie єi mai mare. De altfel, оntreaga cгdere nu se datoreazг numai diavolului; femeia a cгzut оn pгcat єi pentru cг era doritг de dorinюa de a gusta din pom, Scriptura o aratг prin cuvintele: Єi a vгzut femeia cг este bun pomul la mвncare єi plгcut ochilor la vedere єi frumos de a-l cunoaєte; єi luвnd rodul lui, a mвncat (Facerea 3, 6). Nu spun acest lucru cu gвndul de a scгpa pe diavol de оnvinuirile ce i se aduc, cг a uneltit оmpotriva primilor oameni, ci cu gвndul de a arгta cг strгmoєii noєtri dacг n-ar fi dorit ei оnєiєi sг cadг, nimeni, nici diavolul, nu i-ar fi putut face sг cadг. Cel care primeєte cu atвta uєurinюг ispita altuia este el оnsuєi, chiar оnainte de ispitг, un trвndav єi un molвu.” (Despre necazuri єi biruirea tristeюii (I). Cгtre Staghirie, ascetul care era chinuit de demon. Cuvвnt de sfгtuire, оn vol. Despre mгrginita putere a diavolului. Despre cгinюг…, pp. 131-132)