ADAM (pedeapsa primitг de Adam pentru pгcatul comis)

 

„ Pentru cг ai ascultat de femeia ta, оi spune Dumnezeu, єi ai mвncat din pom, pentru cг ai pus оnaintea poruncii Mele sfatul ei єi n-ai voit sг te abюii numai de la acest singur pom, din care юi-am poruncit sг nu mгnвnci – юi-am poruncit Eu, oare, sг te abюii de la toюi pomii? Nu! De la unul singur numai, єi nici atвta n-ai vrut –, ci ai uitat porunca Mea єi ai ascultat de femeie, pentru aceasta vei cunoaєte prin fapte cвt de mare pгcat ai fгcut.

Sг le audг cuvintele acestea bгrbaюii! Sг le audг єi femeile! Unii, ca sг nu primeascг sfaturile rele ale femeilor, celelalte, ca sг nu dea astfel de sfaturi”. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, оn col. PSB, vol. 21, p. 203)

 

„Uitг-te la iubirea de oameni a Stгpвnului! Uitг-te cum a pedepsit pe єarpe єi cum pedepseєte pe om, pe aceastг fiinюг cugetгtoare! Єarpele i-a spus: Blestemat eєti tu pe pгmвnt (Fac., 3, 14). Pe om nu-l pedepseєte aєa.

– Dar cum?

– Blestemat sг fie pгmвntul оntre lucrurile tale.

Єi pe bunг dreptate, cг pentru om a fost adus la fiinюг pгmвntul, ca sг se poatг bucura aєa e roadele lui; cг, iarгєi, tot pentru om, din pricina lui, pentru cг a pгcгtuit, a adus asupra pгmвntului blestemul. Єi pentru cг blestemul pгmвntului avea sг-i ia tihna єi liniєtea omului, de aceea Dumnezeu spune: blestemat sг fie pгmвntul оntre lucrurile tale...

Spini єi ciulini оюi va rгsгri. Iatг semnele blestemului! Pгmвntul va da, spune Dumnezeu, spini єi ciulini, ca sг lucrezi cu multг trudг єi ostenealг! Te voi face ca toatг vremea s-o duci оn necazuri, ca sг-юi fie necazurile un frвu, ca sг nu te crezi mai mult decвt ce eєti, ci sг ai mereu оn minte fiinюa ta єi sг nu te mai laєi niciodatг оnєelat ”. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, оn col. PSB, vol. 21, p. 204)

 

„Nu numai scoaterea din rai este semn de iubire de oameni єi de bunгtate, ci єi aєezarea оn faюa raiului! Ca sг-l doarг inima neоncetat, gвndindu-se оn fiecare zi de unde a cгzut єi оn ce stare a ajuns. Dar chiar dacг vederea raiului оi pricinuia durere nespusг, totuєi asta nu-i era un temei de mic folos, pentru cг necontenita privire a raiului era pentru cel оndurerat o оntгrire pentru viitor, ca sг nu mai cadг iarгєi оn acelaєi pгcat. Aєa obiєnuim sг facem єi noi oamenii оn cele mai multe cazuri. Cвnd ne desfгtгm cu multe bunгtгюi, nu єtim sг ne folosim cum trebuie de ele; cвnd, оnsг, el pierdem, ne cuminюim єi atunci prin experienюг ne dгm seama de trвndгvia noastrг єi aєa, prin schimbarea lucrurilor, оnvгюгm ce am pierdut єi оn ce rele am cгzut”. (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 212)

 

„Dar ce bine i-a fгcut cг l-a scos din rai? M-ar оntreba cineva.

– Nu privi cu uєurinюг faptele, iubite, nici nu cerceta superficial cele fгcute de Dumnezeu! Priveєte оn adвncul marii Lui bunгtгюi єi vei vedea cг toate faptele lui Dumnezeu urmгresc scopul acesta. Spune-mi, оn ce prгpastie nu s-ar fi prгvгlit Adam, dacг єi dupг cгlcarea de poruncг s-ar fi bucurat de aceleaєi bunгtгюi ca єi mai оnainte? Dacг dupг atвtea fгgгduinюe a putut primi оnєelгciunea єarpelui, a putut primi ispita diavolului, adusг prin єarpe, prin care i-a insuflat nгdejdea оndumnezeirii, єi cu asta l-a dus la pгcatul cгlcгrii de poruncг, n-ar fi crezut, oare, cu mult mai vrednic de credinюг pe vicleanul diavol decвt pe Creatorul tuturora єi nu єi-ar fi оnchipuit, oare, iarгєi despre sine оnsгєi lucruri mai mari decвt propria lui valoare? Aєa e omul! De nu e оnfrвnat cвnd pгcгtuieєte, de e lгsat sг pгcгtuiascг оn toatг voia, merge mai departe cu pгcatul pвnг ce cade оn prгpastie. De altfel pot dovedi єi оn alt chip cг Dumnezeu a izgonit pe Adam din rai єi l-a osвndit la moarte, tocmai pentru ca sг-єi arate iubirea Sa faюг de oameni. Izgonindu-l din rai єi silindu-l sг locuiascг оn apropierea raiului, l-a fгcut mai оnюelept, l-a оntгrit pe viitor єi l-a оnvгюat sг cunoascг prin fapte cг a fost оnєelat de diavol. Pedeapsa la moarte, apoi, i-a dat-o pentru aceea ca sг nu pгcгtuiascг la nesfвrєit, din pricinг cг prin cгlcarea poruncii, ajunsese supus pгcatului. Nu юi se par, deci, toate acestea – єi izgonirea din rai єi osвndirea la moarte – semne foarte mari ale iubirii de oameni a le lui Dumnezeu? Mai pot adгuga єi altceva.

– Ce anume?

– Mвnia lui Dumnezeu pe Adam n-a mгrginit numai la Adam binefacerile mвniei Sale. Dumnezeu a vrut sг оnюelepюeascг єi pe oamenii de mai tвrziu prin cele оntвmplate lui Adam. Dacг deci, cu toate cele petrecute cu Adam, Cain, fiul lui, care vгzuse cu ochii lui izgonirea tatгlui sгu din rai єi cгderea lui din slava aceea nespusг, care cunoєtea blestemul acela grozav, ce glгsuia: Pгmвnt eєti єi оn pгmвnt te vei оntoarce (Fac., 3, 19), tot nu s-a оnюelepюit, ci a cгzut оn pгcate єi mai mari, la ce nebunie n-ar fi ajuns, dacг n-ar fi vгzut cele оntвmplate tatгlui sгu? Єi lucru minunat este acesta cг Dumnezeu, pedepsind un pгcгtos atвt de mare, care-єi mвnjise mвna cu acea blestematг ucidere, a unit pedeapsa cu iubirea de oameni”. (Omilii la Facere, omilia XXVI, I, оn col. PSB, vol. 21, pp. 319-320)