ADAM (consecinюele cгderii primilor oameni оn pгcat)

 

„Atвta vreme cвt omul avea оndrгznire оnaintea lui Dumnezeu, fiarele se temeau de om; dar dupг ce a pгcгtuit s-a temut el єi de cea din urmг fгpturг. Dacг nu primeєti spusele mele, dovedeєte-mi cг оnainte de pгcat animalele оl оnfricoєeazг pe om. Dar n-ai sг poюi. Єi este semn nespus de mare al iubirii de oameni a lui Dumnezeu, cг a intrat frica оn om dupг cгderea lui оn pгcat. Dacг omul ar fi pгstrat mai departe cinstea datг lui єi dupг cгlcarea poruncii, nu s-ar fi sculat uєor din cгdere. Dacг oamenii s-ar fi bucurat de aceeaєi cinste, fie de ascultau, fie de nu ascultau, s-ar fi оnvгюat sг facг єi mai mult rгu єi nu s-ar fi depгrtat repede de pгcat. Dar acum cвnd sunt ameninюгri, pedepse єi chinuri, oamenii nu оnюeleg sг se оnюelepюeascг, ce n-ar fi de ajuns de n-ar fi fost pedepsiюi pentru pгcatele lor? Deci Dumnezeu, purtвndu-ne de grijг єi оngrijindu-se de noi, ne-a luat aceastг stгpвnire.

Єi aici uitг-mi-te, iubite, la nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu! Adam a nesocotit оntreaga poruncг, a cгlcat оntreaga lege; dar Dumnezeu, milostiv fiind єi biruind cu bunгtatea greєelile noastre, nu i-a luat cinstea, nici nu l-a scos din toatг stгpвnirea, ci a lгsat оn afara stгpвnirii lui numai acele animale care nu-i ajutг mult la trebuinюele vieюii; pe animalele de neapгratг trebuinюг єi pe cele folositoare єi care slujesc mult vieюii noastre, pe acelea le-a lгsat sг ne fie supuse єi roabe. A lгsat cirezi de boi, ca sг arгm, sг brгzdгm pгmвntul, ca sг aruncгm seminюele; a lгsat animalele de povarг, ca sг ne ajute la ducerea poverilor; ca sг ne micєoreze oboseala noastrг; a lгsat turmele de oi, ca sг avem cu ce ne face haine; єi a lгsat єi alte feluri de animale, care ne dau mult ajutor. Cвnd Dumnezeu l-a osвndit pe om din pricina neascultгrii, a spus: Оn sudoarea feюei tale sг-юi mгnвnci pвinea ta (Fac., 3, 19); dar pentru ca sг nu-i fie sudoarea asta єi osteneala aceasta de nesuferit, i-a uєurat greutatea єi povara sudorii cu o mulюime de animale, care stau оntr-ajutorul oboselilor єi greutгюilor noastre. Dumnezeu a fгcut la fel ca un stгpвn iubitor de oameni єi purtгtor de grijг, care, dupг ce-єi bate sluga, оi tгmгduieєte rгnile. Dumnezeu l-a osвndit pe pгcгtos, dar cu orice chip vrea sг-i facг aceastг osвndг mai uєoarг; l-a osвndit la sudoare єi ostenealг continuг, dar a fгcut ca multe feluri de animale sг-l ajute la munca lui”. (Omilii la Facere, omilia IX, IV-V, оn col. PSB, vol. 21, pp. 111-112)

 

„Nu mвncarea din pom le-a deschis lor ochii – cг ei vedeau pomul єi оnainte de a mвnca – ci mвncarea din pom a fost temei de neascultare єi de cгlcare a poruncii date lor de Dumnezeu, din care pricinг li s-a luat єi slava care-i оnconjura, s-au fгcut єi pe ei оnєiєi nevrednici de o cinste atвt de mare. De aceea Scriptura, urmгtoare obiceiului ei, spune: Au mвncat єi li s-au deschis ochii lor єi au cunoscut cг erau goi. Din pricina cгlcгrii poruncii, fiind dezgoliюi de ajutorul cel de sus, au simюit cг sunt cu trupul gol, ca sг cunoascг bine, prin ruєinea ce i-a cuprins, оn ce prгpastie i-a dus cгlcarea poruncii Stгpвnului. Ei, care mai оnainte se bucurau de atвt de mare оndrгznire, ei, care nici nu єtiau cг sunt goi – cг nici nu erau goi, pentru cг slava de sus оi acoperea mai bine decвt haina – dupг ce au mвncat, adicг dupг ce au cгlcat porunca, au ajuns la atвta оnjosire, оncвt au cгutat acoperгmвnt cг nu mai puteau suferi ruєinea. Da, cгlcarea poruncii le-a luat оmbrгcгmintea aceea nouг єi nemaiauzitг, adicг slava єi bunгvoinюa cea de sus, cu care erau оmbrгcaюi, i-a fгcut sг simtг goliciunea lor єi i-a cuprins ruєine nespusг”. (Omilii la Facere, omilia XVI, V, оn col. PSB, vol. 21, p. 183)

 

„Deci cвnd auzi cг li s-au deschis lor ochii, оnюelege cг i-a fгcut sг simtг goliciunea lor єi cг au cгzut din slava de care se bucurau оnainte de mвncarea din pom. Cг acesta este obiceiul Scripturii, ascultг cг o spune єi оn altг parte. Cвnd roaba Sarrei a fugit de la stгpвna ei єi rгtгcea prin pustie, a aruncat copilul alгturi de un brad (Fac., 21, 14-15); єi de la depгrtare privea moartea copilului; apoi Scriptura spune: A deschis Dumnezeu ochii lui Agar (Fac., 21, 19); nu pentru cг nu vedea mai оnainte, ci pentru cг i-a deєteptat mintea ei. Vezi, dar, cг acest cuvвnt a deschis nu se referг la ochii trupeєti, ci la ochii minюii”. (Omilii la Facere, omilia XVI, V, оn col. PSB, vol. 21, p. 184)

 

„Din pricina trвndгviei, au cгlcat amвndoi primii oameni porunca Lui, deєi оi оntгrise єi le atrгsese luarea aminte prin ameninюarea cu moartea. Nici aєa, оnsг, Dumnezeu nu єi-a oprit de la om iubirea Sa de oameni, ci a mers mai departe cu bunгtatea Sa. Dupг cum un tatг iubitor, cвnd vede pe copilul sгu cг face din trвndгvie o faptг nevrednicг de bunul sгu nume, оl coboarг din cea mai оnaltг cinste la cea mai din urmг necinste; dar оncгlzit de dragostea pгrinteascг nu-i trece cu vederea, ci-i aratг iarгєi iubirea sa vrвnd sг-l scape puюin cвte puюin de necinstea оn care cгzuse єi sг-l ridice iarгєi la vechea cinste; tot aєa єi bunul Dumnezeu: a avut milг de om, care cгzuse pradг vicleniei diavolului, fiind оnєelat оmpreunг cu femeia lui єi primind prin єarpe sfatul vicleanului demon. De aceea s-a apropiat оndatг de om cum se apropie un doctor de un bolnav, care are nevoie de оngrijirile єi mвinile doctorului”. (Omilii la Facere, omilia XVII, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 188)

 

„Pe lвngг mustrarea conєtiinюei le-a mai arгtat celor dintвi oameni єi goliciunea lor, mгrimea pгcatului sгvвrєit ca єi luarea slavei care-i acoperea mai оnainte ca o hainг strгlucitoare”. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 190)

 

„Nimic nu este mai rгu, iubite, ca pгcatul. Odatг intrat оn noi ne umple nu numai de ruєine, dar ne face єi nepricepuюi din pricepuюi єi оnюelepюi cum eram mai оnainte. Uitг-mi-te cвt de nepriceput a ajuns Adam, el care mai оnainte era atвt de оnюelept, el care prin fapte ne-a arгtat оnюelepciunea datг lui, el care fгcuse o profeюie atвt de mare! Auzind glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai dupг amiazг; s-a ascuns el єi femeia lui de la faюa Domnului Dumnezeu оntre pomii raiului. Poate fi, oare, o prostie mai mare ca aceea sг оncerci sг te ascunzi de Dumnezeu, Care este pretutindeni, e Creatorul, Care a adus totul din nefiinюг la fiinюг, de Cel ce єti cele tгinuite, de Cel ce a zidit оndeosebi inimile oamenilor (Ps., 32, 15), de Cel ce pricepe toate faptele lor, de Cel ce cerceteazг inimile єi rгrunchii (Ps., 7, 10) єi єtie chiar miєcгrile inimilor noastre? (Ps., 42, 23) Dar, nu te minuna, iubite! Aєa e obiceiul celor ce pгcгtuiesc! Chiar de nu pot sг se ascundг, totuєi оncearcг sг se ascundг. Aєa au fгcut єi cei dintвi oameni; neputвnd suferi ruєinea ce i-a cuprins dupг pгcat, dezbrгcaюi de slava aceea nestricгcioasг, cгutau sг se ascundг undeva. Єi s-au ascuns оn mijlocul raiului. Dupг cum slugile rele, care primesc bгtaie fгrг оncetare, neputвnd sг se ascundг de stгpвnul lor, aleargг оn toate colюurile casei, cвnd ici, cвnd acolo, pentru cг frica le zdruncinг mintea, tot aєa єi cei dintвi-zidiюi, negгsind nici o scгpare, se оnvвrt оn casa lor, adicг оn rai”. (Omilii la Facere, omilia XVII, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 190)

 

„Aє putea fi оntrebat:

– Dumnezeu a zis: Оn ziua оn care veюi mвnca din pom, cu moarte veюi muri; cu toate acestea noi vedem cг Adam єi Eva au trгit un numгr mare de ani dupг ce au cгlcat porunca єi au mвncat din pom.

– Оntr-adevгr, pentru cei care citesc superficial Scriptura, se pare cг textul acesta pune oarecare greutгюi; dar pentru cel care o citeєte cu judecatг, textul este clar єi nu pune nici o greutate. Da, Adam єi Eva au trгit оncг mulюi ani; dar cвnd au auzit: Pгmвnt eєti єi оn pгmвnt te vei оntoarce au єi primit sentinюa de moarte; au ajuns muritori єi se poate spune cг din acea clipг au єi murit. Acest lucru оl lasг єi Scriptura sг se оnюeleagг; cuvintele: Veюi primi, deci, sentinюa de a fi muritori. Dupг cum la tribunal, cвnd primeєte cineva sentinюa sг i se taie capul este socotit ca єi mort єi nu se deosebeєte оntru nimic de cei morюi, deєi pвnг i se taie capul mai este aruncat оn оnchisoare єi rгmвne acolo multг vreme, tot aєa єi Adam єi Eva, din ziua оn care au primit sentinюa osвndirii la moarte, prin sentinюa aceea ei au єi murit, cu toate cг au mai trгit оncг multг vreme”. (Omilii la Facere, omilia XVII, IX, оn col. PSB, vol. 21, p. 205)

 

„Dupг cum un tatг iubitor, care are un copil frumos la chip, pe care l-a crescut cu toatг grija, care s-a bucurat de toate desfгtгrile, care a locuit оntr-o casг strгlucitг, care a fost оmbrгcat cu haine de mгtase єi s-a folosit оn toatг voia de averea єi bogгюia pгrinteascг, dupг cum, deci, un tatг cu un astfel de copil, cвnd vede mai tвrziu cг fiul sгu a alunecat dintr-o viaюг plinг de belєug оn adвncul rгutгюii, оi ia toate acele bunгtгюi, оl pune sub stгpвnirea lui, оl dezbracг de haina cea frumoasг єi-l оmbracг cu o hainг sгrгcгcioasг єi adeseori chiar cu una de rob, ca sг nu fie cu totul gol єi hidos; tot aєa єi iubitorul de oameni Dumnezeu, cвnd a vгzut cг Adam єi Eva s-au arгtat nevrednici de оmbrгcгmintea aceea frumoasг єi strгlucitoare, care-i оmpodobea єi-i fгcea mai presus de orice nevoie trupeascг, i-a dezbrгcat de toatг slava aceea єi de toatг fericirea pe care o aveau оnainte de a cгdea оn acea grozavг cгdere; dar єi-a arгtat marea Lui milг faюг de ei єi i-a miluit оn cгderea lor; єi vгzвndu-i acoperiюi de multг ruєine cг nu єtiau ce sг facг pentru a nu mai fi goi єi urвюi, le-a fгcut оmbrгcгminte de piele єi i-a оmbrгcat”. (Omilii la Facere, omilia XVIII, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 208)

 

„Mвncarea din pomul acesta єi cгlcarea poruncii оi aduceau omului moartea; cвnd omul a mвncat din el a ajuns muritor, deci supus necesitгюilor trupului; atunci a luat оnceput ivirea pгcatului, din pricina cгruia Dumnezeu a rвnduit spre folos moartea.” (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, оn col. PSB, vol. 21, p. 211)

 

„Dupг ce a intrat оn om pгcatul, semnele cinstirii de care se bucura i-au fost luate; єi precum оntre slugi cele care au trecere la stгpвn sunt temute de restul slugilor, iar cele vгzute cu ochi rгi se tem єi de slugile celelalte, aєa s-a оntвmplat єi cu omul: cгci pвnг ce avea оndrгznealг cгtre Dumnezeu, era temut de fiare; iar dupг ce s-a fгcut vinovat оnaintea Stгpвnului a ajuns sг se teamг єi de cei mai de pe urmг dintre cei оmpreunг-robi cu dвnsul.

Iar dacг nu-i aceasta pricina, aratг-mi cг mai оnainte de pгcat fiarele ar fi fost temute omului, dar nu ai cum. Iar dacг dupг pгcat a intrat frica, єi aceasta e din purtarea de grijг a Stгpвnului: cг dacг porunca datг de Dumnezeu fiind clгtinatг єi stricatг, cinstea datг lui de Dumnezeu ar fi rгmas aceeaєi, omul nu s-ar fi ridicat lesne: cг atunci cвnd oamenii se bucurг de aceeaєi cinste fie cг ascultг, fie cг nu ascultг, se оnvaюг mai degrabг la viclenie єi nu se depгrteazг lesne de rгutate. Cг dacг acum, sub spaime єi pedepse єi munci nu rabdг sг se оnюelepюeascг, cum ar fi fost dacг n-ar fi pгюit nimic pentru pгcatele lor grozave? Оncвt este оnvederat cг Dumnezeu ne-a scos din stгpвnire pentru grija ce ne-o poartг. Tu vezi-mi єi de aici iubirea Lui de oameni cea negrгitг: fiindcг Adam a stricat toatг porunca єi a cгlcat legea - iar Dumnezeu nu a desfiinюat toatг cinstea lui, nici nu l-a scos cu totul din stгpвnire, ci a lгsat ca afarг de stгpвnirea lui sг fie doar acele vietгюi ce nu оi folosesc prea mult spre nevoile vieюii, iar pe celelalte, cele de trebuinюг єi de folos, care slujesc mult viaюa noastrг, le-a lгsat roabe nouг. Ne-a lгsat cirezile de boi ca sг tragem plugul, ca sг brгzdгm pгmвntul, ca sг aruncгm seminюe оn brazdг, ne-a lгsat felurile de dobitoace de povarг, ca sг ne ajute la cгrat, ne-a lгsat turmele de oi, ca sг avem veєminte, єi alte feluri de vietгюi ne-a lгsat, aducгtoare de alte foloase; cгci dupг ce, pedepsindu-l pe om, a zis: Оntru sudoarea feюei tale vei mвnca pвinea ta (Fac., 3, 19), ca sudoarea єi chinul єi osteneala sг nu fie cu neputinюг de оndurat, a uєurat greutatea єi povara sudorii prin mulюimea necuvвntгtoarelor ce ne ajutг оn aceastг ostenealг єi оn acest chin. Єi precum un stгpвn iubitor de oameni єi grijuliu, dupг ce єi-a biciuit sluga, pune sг fie doftoricitг, aєa єi Dumnezeu, punвnd pedeapsг asupra noastrг, voieєte sг o uєureze оn tot chipul, osвndindu-ne la sudori єi osteneli, dar pe de altг parte gгtindu-ne multe feluri de necuvвntгtoare spre ajutorarea ostenelii noastre.

Pentru toate acestea sг оi dгm mulюumitг: cг єi faptul cг ne-a dat cinstea, єi cг ne-a luat-o iarгєi, єi cг nu ne-a luat-o cu totul, єi cг a pus asupra noastrг teama de fiare, єi toate cвte le-a fгcut cu noi sunt, dacг stai sг cercetezi, pline de multг оnюelepciune, de multг purtare de grijг, de multг iubire de oameni.” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al treilea, pp. 40-42)

 

„L-a scos оndatг din rangul оmpгrгtesc - sau, mai bine zis, nu l-a scos Dumnezeu, ci singur pe sine s-a scos din cinste prin neascultare, fiindcг Adam a оmpгrгюit doar din iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cг nu-i dгduse a оmpгrгюi ca platг pentru isprгvi duhovniceєti, ci єi mai оnainte de a fi el l-a оmpodobit cu cinste.” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al patrulea, p. 43)

 

„Deci, faptul cг omul a primit stгpвnire se datoreazг numai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, iar cгderea din stгpвnire se datoreazг uєurгtгюii lui: cг precum оmpгraюii оi lipsesc de stгpвnire pe cei ce nu ascultг de poruncile lor, aєa a fгcut єi Dumnezeu cu omul, lipsindu-l de stгpвnire atunci cвnd nu a ascultat de El; iar astгzi trebuie sг spunem ce altг cinste a rгpit firea pгcatului єi cвte feluri de robie a adus cu sine, оncгtuєвnd firea noastrг cu feluritele stгpвniri ca un tiran care se foloseєte de felurite lanюuri.

Este, dar, o stгpвnire єi o robie dintвi, potrivit cгreia femeile sunt stгpвnite de bгrbaюi. Dupг pгcat a luat fiinюг trebuinюa aceasta: cгci оnainte de neascultare femeia era de aceeaєi cinste cu bгrbatul - єi, de altfel, cвnd a fгcut-o Dumnezeu, s-a folosit de aceleaєi cuvinte ca єi la facerea bгrbatului. Precum la facerea bгrbatului nu a zis: Sг fie om, ci a zis: Sг facem om dupг chipul єi asemгnarea Noastrг, aєa єi la facerea femeii nu a zis: Sг fie femeie, ci єi aici a zis: Sг-i facem ajutor - єi nu doar ajutor, ci asemenea lui, arгtвnd iarгєi cг cei doi erau deopotrivг оn cinstire.” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al patrulea, pp. 44-45)

 

„Dupг pгcat (spune Domnul Dumnezeu femeii – n.n.): spre bгrbatul tгu va fi оntoarcerea ta, єi el te va stгpвni. Te-am fгcut, zice, de aceeaєi cinste cu bгrbatul. Nu te-ai folosit bine de stгpвnire: schimbг-юi starea cu cea de supunere. N-ai putut duce slobozenia: primeєte robia. Nu єtii sг stгpвneєti (єi ai cunoscut aceasta cu lucrul): fii dintre cei stгpвniюi, єi cunoaєte-l pe bгrbat drept stгpвn: spre bгrbatul tгu va fi оntoarcerea ta, єi el te va stгpвni: єi vezi aici iubirea de oameni a lui Dumnezeu - cгci ca nu cumva, auzind: el te va stгpвni, sг socoatг stгpвnirea bгrbatului ca fiind оmpovгrгtoare, mai оntвi vorbeєte de purtarea de grijг a acestuia, zicвnd: Spre bгrbatul tгu va fi оntoarcerea ta, adicг: Scгparea ta єi limanul tгu єi оntгrirea ta, el va fi; оn toate spaimele ce vor veni asupra ta, pe el юi-l dau ca sг te оntorci spre el єi sг scapi la el. Єi nu doar prin aceasta, ci єi cu nevoile fireєti i-a legat оmpreunг ca єi cu un lanю de nerupt, оnfгєurвndu-i оn legгtura poftei.

Vгzut-ai cum a adus pгcatul supunerea, iar Iscusitul єi Оnюeleptul Dumnezeu єi pe acestea le-a оntrebuinюat spre folosul nostru?” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al patrulea, p. 46)

 

„Hristos, ne-a fгgгduit mai mari bunгtгюi decвt cele din care ne-au scos cei care au pгcгtuit la оnceput. De ce te tвnguieєti, ia spune? Cг Adam, pгcгtuind, te-a scos din rai? Fг ceea ce e drept оnaintea Mea єi rвvneєte la fapta bunг, єi-юi voi deschide юie nu numai raiul, ci chiar cerul, єi nu te voi lгsa sг pгtimeєti nimic rгu din neascultarea celui оntвi-zidit. Te tвngui cг te-a lipsit de stгpвnirea asupra fiarelor? Iatг, єi demonii юi-i voi supune, dacг vei lua aminte la оnvгюгtura Mea - cг zice: Cгlcaюi peste єerpi єi peste scorpii єi peste toatг puterea vrгjmaєului ” (Lc., 10, 19). Nu a zis: stгpвniюi, ca la facere, оn privinюa fiarelor, ci: cгlcaюi, dвnd mai mare putere.

Pentru aceasta nu a zis nici Pavel: Dumnezeu va supune pe satana sub picioarele voastre, ci: Dumnezeu va zdrobi pe satana sub picioarele voastre (Rom., 16, 20). Nu ca mai оnainte: Acela va pвndi capul tгu, єi tu vei pвndi cгlcвiul lui (Fac., 3,15) - ci оntreagг este izbвnda, neєtirbit semnul de biruinюг, desгvвrєitг nimicirea celui potrivnic, єi sfгrвmarea, єi pieirea. Eva te-a supus bгrbatului: dar eu te fac, de vrei, nu doar de o cinste cu bгrbatul, ci єi cu оnєiєi оngerii. Ea te-a lipsit de viaюa de acum, iar eu юi-o dгruiesc єi pe ceea ce va sг vinг - cea neоmbгtrвnitoare єi fгrг moarte, plinг de bunгtгюi nenumгrate.

Deci, nimeni sг nu creadг cг a fost pгgubit din pricina оnaintaєilor: cг єi dacг vom vrea sг cercetгm toate cвte avea sг le dea Dumnezeu, vom afla cг cele pe care ni le-a dat sunt mult mai mari ca cele pe care le-am pierdut; iar din cele spuse devin limpezi єi celelalte. Viaюг chinuitг a dus Adam. Hristos a fгgгduit viaюa de unde a fugit durerea єi оntristarea єi suspinul єi vesteєte cг dг оn dar Оmpгrгюia Cerurilor - cвюi zice: Veniюi, binecuvвntaюii Tatгlui Meu, de moєteniюi Оmpгrгюia cea gгtitг vouг de la оntemeierea lumii: cг flгmвnd am fost єi Mi-aюi dat sг mгnвnc; оnsetat am fost, єi Mi-aюi dat sг beau; strгin am fost, єi M-aюi primit; gol am fost, єi M-aюi оmbrгcat; оn temniюг, єi aюi venit la Mine (Mt., 25, 35-36).” (Cele dintвi omilii la Facere, cuvвntul al cincilea, pp. 67-69)

 

„Nu numai cг Adam nu devine asemenea lui Dumnezeu, cum l-a fгcut (diavolul – n.n.) s-o nгdгjduiascг, ci el оl supune sub оmpгrгюia groaznicг a morюii; nu numai cг Adam n-a оnvгюat nimic din mвncarea din pomul oprit, ci puюin de nu єi-a pierdut єi aceastг єtiinюг puюinг pe care o avea pentru cг a nгdгjduit una mai mare; cгci оn aceastг clipг el a оnceput sг roєeascг pentru goliciunea lui cгreia i-a fost superior оnainte de a pгcгtui. Deєi cunoaєterea goliciunii sale, nevoia оn care a fost pus de a se оmbrгca, aceste rele єi multe altele au fost o urmare a curiozitгюii sale.” (Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia VII, 1, p. 37)

 

„Nu numai cг n-am fost vгtгmaюi prin moartea єi condamnarea lui Adam, ci, dacг suntem treji, atunci chiar am cвєtigat devenind muritori: оntвi cг nu pгcгtuim оn trup nemuritor, єi оn al doilea rвnd cг prin aceasta avem la оndemвnг mii єi mii de pricini de cugetare. Оntr-adevгr, iubiюilor, moartea, care aєteaptг pe fiecare dintre noi, ne convinge de a ne cuminюi єi a ne modera, de a fi cumpгtaюi оn toate acюiunile noastre єi, cu un cuvвnt, de a ne izbгvi de orice rгutate. O datг cu acestea, sau, mai bine zis, оnaintea tuturor acestora, ea a adus єi alte multe bunuri. De aici sunt izvorвte cununile martirilor єi rгsplгюile date apostolilor. De aici Abel s-a оndreptat, de aici Avraam sacrificвnd pe fiul sгu, de aici єi Ioan cel ucis pentru Hristos, de aici acei trei tineri, de aici Daniel. Єi dacг noi am voi, atunci nu numai moartea, ci nici diavolul оnsuєi n-ar putea sг ne vatгme. Afarг de acestea, se mai poate spune cг єi nemurirea ne aєteaptг pe noi, єi оnюelepюiюi pentru un timp scurt, ne vom bucura оn siguranюг de bunurile viitoare, fiind certaюi оn viaюa prezentг ca оntr-o єcoalг, prin boli єi neplгceri, prin ispite єi sгrгcie, єi prin toate celelalte ce ni se par triste єi neplгcute, pentru a ne face vrednici de primirea bunurilor viitoare.” (Omilii la Epistola cгtre Romani a Sfвntului Apostol Pavel, omilia X, pp. 169-170)

 

„ Оmpreunг cu moartea – zice – a intrat єi mulюimea pгcatelor. Cвnd trupul a devenit muritor, a primit din necesitate la urmг єi pofta, єi mвnia, єi supгrarea, єi toate celelalte, care aveau nevoie de multг оnюelepciune, ca nu cumva inundвnd sг оnгbuєe оn noi conєtiinюa єi sг o afunde оn adвncimea pгcatului. Acestea оn sine nu erau pгcate, ci necumpгtarea cea neоnfrвnatг a lor a fгcut ca sг fie pгcate. De pildг, ca sг iau ca exemplu una dintre cele de mai sus, eu zic cг pofta оn sine nu este un pгcat, оnsг cвnd ea cade оn exces, cвnd ea devine fгrг mгsurг єi nu voieєte a sta оnlгuntrul legilor cгsгtoriei, ci aleargг dupг femei strгine, atunci faptul devine preacurvie, оnsг nu din cauza poftei, ci din cauza exagerгrii ei.” (Omilii la Epistola cгtre Romani a Sfвntului Apostol Pavel, omilia XIII, pp. 226-227)

 

„Dumnezeu, cuminюindu-l єi prin fapte, оl fгcu pieritor єi supus stricгciunii, єi totodatг оl fгcu rob єi acestor numeroase ne­voi (trupeєti), nu din urг, nici ca sг se lepede de el, ci din grijг pentru el, ca sг оmpiedice din faєг acea оngвmfare rea єi ucigaєг, nelгsвnd-o sг meargг mai departe, ci оnvгювndu-1 pe el prin оnsгєi proba faptelor, cг e muritor єi vremelnic, єi astfel оncredinювndu-1 sг nu-єi mai оnchipuie єi sг nu mai viseze niciodatг asemenea lucruri. Cгci diavolul zisese: Veюi fi ca єi Dumnezeu. (Geneza 3, 5), Voind, aєadar, Dumnezeu sг-i smulgг din rгdгcinг aceastг pгrere, a fгcut trupul lui bolnгvicios єi nevoiaє, оnvгювndu-1, prin оnsгєi firea lucrurilor, sг nu zгmisleascг vreodatг оn capul lui un astfel de gвnd. Єi cum cг aceasta e adevгrat, se vede mai ales єi din cele оntвmplate cu el; cгci dupг acea nгdejde, a fost pedepsit cu aceastг osвndг. Єi dг-юi seama acum de оnюelepciunea lui Dum­nezeu: n-a оngгduit sг moarг el (Adam) оntвi, ci a fгcut ca fiul sгu (Abel) sг pгtimeascг acest lucru, pentru ca, vгzвnd оn faюa ochilor trupul acestuia vestejindu-se єi putrezind, sг se aleagг din aceastг priveliєte cu o mare оnvгюгturг filosoficг, єi sг plece de acolo cuminюit cum se cade.

Ceea ce am spus reiese foarte limpede єi din cele оntвmplate, єi se va desluєi nu mai puюin єi din cele ce voi spune de aci оncolo. Cгci dacг, cu toate cг trupul e оnlгnюuit de o asemenea nevoie єi toюi oamenii mor, pier єi putrezesc оn vгzul tuturor єi se prefac оn ce­nuєг iar filosofii pгgвni оmplinesc definiюia lor despre om cu aceastг оnsuєire (de a fi muritor), ca ceva de cгpetenie (cгci fiind оntrebaюi: Ce este omul?, ei au rгspuns: o fiinюг muritoare оnzestratг cu judecatг); dacг, deci, deєi toюi au recunoscut acest lucru, unii au cutezat sг se nemureascг pe sine оn pгrerile celor mulюi, єi, cu toate cг moartea lor s-a оntвmplat оn vгzul lumii, au stгruit sг fie proclamaюi ca zei єi au єi fost cinstiюi ca atare; dacг, aєadar, nu s-ar fi ivit moartea ca sг-i оnveюe pe toюi cг firea e vremelnicг єi supusг stricгciunii, pвnг la ce nelegiuire nu s-ar fi coborвt o mul­юime de oameni?” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 9-10)

 

„Arгtвndu-юi faptele, єi mai legвndu-se de felul cum au ieєit lucrurile, оюi rгspunde (Dumnezeu – n.n.): Eu te chemam la o cinste mai mare, dar tu te-ai fгcut nevrednic de acest dar єi ai pierdut astfel raiul; nici aєa nu-mi voi оntoarce privirea de la tine, ci, оn depгrtвnd greєeala ta, te voi aduce iar оn cer. De aceea te-am lгsat atвta vreme ca sг putrezeєti єi sг te strici, ca оn mulюimea de vreme sг prindг temelii trainice оn tine оn­vгюгtura smereniei, єi sг nu te mai оntorci la semeюia dintвi.” (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 19-20)

 

„Оюi spun! A murit Adam єi cu trupul, єi cu sufletul, a murit єi prin pгcat, єi prin fire: Оn ziua оn care veюi mвnca din pom cu moarte veюi muri (Facerea 2, 17). N-a murit Adam din fire оn ziua оn care a mвncat, dar a murit prin pгcat. Aceasta-i moartea sufletului, cealaltг, moartea trupului.” (Cuvвnt la Оnviere, IV, оn vol. Predici la sгrbгtori оmpгrгteєti єi cuvвntгri de laudг la sfinюi, p. 144)

 

„Dar Adam єi Eva n-au ascultat de porunca lui Dumnezeu (Fac., 3, 1-7); din pricina aceasta au ajuns pгmвnt єi cenuєг. Au pierdut o datг cu traiul acela fericit єi fecioria; o datг cu Dumnezeu a plecat єi fecioria, i-a pгrгsit єi ea. Atвta vreme cвt nu fuseserг biruiюi de diavol, atвta vreme cвt cinsteau pe Dumnezeu, Stгpвnul lor, a rгmas cu ei єi fecioria, оmpodobindu-i mai mult decвt оmpodobesc hainele cele de aur єi diadema pe оmpгraюi. Cвnd au ajuns оnsг оn robia diavolului, au fost dezbrгcaюi de aceastг hainг оmpгrгteascг, li s-a luat podoaba cea cereascг; au venit peste ei stricгciunea morюii, blestemul, durerea єi o viaюг grea єi chinuitг. O datг cu aceasta a apгrut оn viaюa omului єi cгsгtoria, acest veєmвnt muritor, aceastг hainг de rob. Cel оnsurat, spune Pavel, se оngrijeєte de cele ale lumii (I Cor., 7, 33).” (Despre Feciorie, 14, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 27)

 

„Pentru ce n-a existat cгsгtoria оnainte de оnєelгciunea omului? Pentru ce n-a trгit Adam cu Eva оn rai? Pentru ce n-au existat durerile naєterii оnainte de blestem? Pentru ce? Pentru cг toate acestea erau pe atunci de prisos; au ajuns pe urmг de neapгratг trebuinюг din pricina slгbiciunii noastre. Єi nu numai ele, ci єi toate celelalte: oraєele, artele, meseriile, hainele єi tot roiul de nevoi. Pe toate acestea le-a tвrвt moartea cu ea, cвnd a intrat оn lume.” (Despre Feciorie, 15, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 28)

 

„... dupг cum nu este mincinoasг hotгrвrea lui Dumnezeu, care spune: Sг stгpвneascг peste toate fiarele pгmвntului (Fac., 1, 28), pentru cг omul nu mai conduce єi nu mai stгpвneєte toate vieюuitoarele de pe pгmвnt, ba, dimpotrivг, tremurг єi se teme de unele dintre ele(cгci omul a pierdut puterea sг nu din pricina lui Dumnezeu, Care i-a dat aceastг putere, ci din pricina lui, care a primit-o).” (Despre Feciorie, 46, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 82)

 

„Toate cвte le-a avut omul le-a pierdut: оndrгzneala, vorbirea cu Dumnezeu, petrecerea оn rai, viaюa cea fгrг greutгюi єi ieєind din rai ca dintr-o оnnecare de corabie, gol s-a aflat.” (Cuvвnt cгtre cei ce cred cг diavolii ocвrmuiesc cele omeneєti єi se necгjesc pentru pedepsele lui Dumnezeu, єi se smintesc pentru оndestulгrile celor rгi єi pentru suferinюele celor drepюi, оn vol. Din ospгюul stгpвnului, p. 13)

 

„Ca urmare a decгderii originale a trupurilor noastre, simюurile noastre au devenit prea adesea instrumente ale pгcatului. Оn loc sг se ridice, ele se coboarг. Оn loc sг tindг la cer єi sг guste acolo deliciile curate, ele se aruncг asupra materiei єi-i devoreazг necurгюiile. Ochiul nu cautг decвt spectacolele stricгtoare sau vanitгюile luxului, sau strгlucirea bogгюiilor. Urechea nu se pleacг decвt la cuvintele lascive, la cвntгrile urвte, la propunerile uєuratice, la dispreюuri єi calomnii. Fiecare simю vrea pгєunea lui єi devine complice єi cauza pгcatului.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, pp. 137-138)

 

„Efectul grozav nu se face auzit. Imediat, dezbrгcaюi de har, lipsiюi de nevinovгюia lor, resimюind оn ei revolta unei naturi de acum cгzute, avвnd ruєine de ei оnєiєi, ei nu se mai vгd decвt cu groazг єi cu dezgust. Ei se ascund оn desimea frunziєului, ei cautг оmpotriva goliciunii lor un vгl mizerabil.” (Din vol. Bogгюiile oratorice, p. 289)