III. Personalitatea Sfвntului Ioan Gurг de Aur 


Мы поможем в написании ваших работ!



ЗНАЕТЕ ЛИ ВЫ?

III. Personalitatea Sfвntului Ioan Gurг de Aur



 

Nici o carte nu poate cuprinde tot ce a fгcut acest Pгrinte al Bisericii. Nici un Pгrinte bisericesc nu a lгsat o moєtenire literarг atвt de vastг. A descrie оn amгnunt activitatea pastoralг єi literarг a Sfвntului Ioan Hrisostom, a acestui gigant al Bisericii, este aproape imposibil. Aceastг greutate se vede cг a simюit-o єi Theodorit, de vreme ce оn оntвiul dialog, cum єi оn cuvintele sale de laudг adresate amintirii Sfвntului Ioan Hrisostom, gгsim оntre altele єi aceste cuvinte: Dг-ne nouг, Pгrinte, lira ta, оmprumutг-mi plectrul (arcuєul) tгu, spre lauda ta … lira ta rгsunг armonios, cu darul harului, оn toatг lumea … Dг-ne nouг puterea acelei limbi nemuritoare. (La Fotie, Miriob., 273) [20].

Sfвntul Ioan Gurг de Aur s-a nгscut оn Antiohia, Antiohia lui Dafne єi a lui Orente. Cincisprezece alte oraєe fondate de Seleucus Nicator au fost numite dupг tatгl acestuia, Antiochus. Locul de naєtere al marelui orator a fost numit, оn orice caz, de Pliny, Regina Orientului єi a fost, оn multe privinюe, demnг de ilustrul ei fiu. Acesta a fost un oraє glorios pe ale cгrui strгzi s-a preumblat adeseori tвnгrul Hrisostom[21].

Ioan a venit оntr-o lume care era stabilг dar єi prinsг оn inexorabilul moment al schimbгrii. Pвnг оn momentul morюii sale din 14 septembrie 407, оntreaga lume a antichitгюii se schimbase irevocabil.

Sfвntul Ioan s-a nгscut оntr-un oraє al cгrui statut concura cu cel al celorlalte mari centre urbane din lumea romanг tвrzie – Roma, Alexandria єi Constantinopol. Cetatea Antiohiei numгra ca la douг sute de mii de suflete, fiind оntre primele trei din partea de Rгsгrit a Imperiului Roman. Situat оn apropierea rutei de schimb dintre estul оndepгrtat pвnг la malurile estice ale Mediteranei єi ruta terestrг de la Egipt, prin Constantinopol pвnг оn vest, oraєul s-a bucurat de bunuri єi servicii ca єi de disponibilitatea vizitatorilor. Conform standardelor antice, Antiohia era un oraє mare, mai mic decвt Roma, dar comparabil cu Constantinopol єi Alexandria[22].

Оn Despre statui, cuvвntul 14, Ioan evidenюiazг prosperitatea oraєului, ca єi abundenюa mгrfurilor, multitudinea de construcюii, facilitatea cu care locuitorii oraєului circulг pe strгzi pвnг seara tвrziu, strгzile cu coloane[23]. Sfвntul Ioan a trгit оn zbucium fгrг sг-i fie victimг, pentru cг a putut sг ia оn oraєul sгu natal lecюii de la dascгli renumiюi. Antiohia nu avea renumele Atenei, dar era totuєi un bastion al оnaltei culturi elenice[24].

De aproximativ un secol єi jumгtate оnflorea оn Egipt viaюa monahalг, care s-a extins mai apoi єi оn Siria, astfel cг pвnг єi оn оmprejurimile Antiohiei, оn special оn munюi, se gгseau sihaєtri єi schimnici оn numгr destul de mare, ei trгind оntr-o extremг austeritate, rugвndu-se, postind єi nevoindu-se оn scopul cultivгrii virtuюilor. Era reacюia conєtiinюei evanghelice оmpotriva pгcatelor lumeєti invadatoare. Sufletele nobile duceau o astfel de viaюг єi оncercau eroic sг respecte єi sг subscrie idealurilor evanghelice; de observat este faptul cг mulюi Sfinюi Pгrinюi au fost monahi atвt оn Orient cвt єi оn Occident.

Єi Sfвntul Ioan s-a entuziasmat la gвndul unei astfel de vieюi єi, dupг moartea mamei, a experimentat-o timp de patru ani оntr-o peєterг. Оnsг, din cauza austeritгюilor excesive єi-a compromis sгnгtatea; cu toate acestea, єi-a оmbogгюit comoara spiritualг. Pe tot parcursul vieюii a avut un respect єi o admiraюie deosebite pentru monahi, pe care-i menюioneazг оn repetate rвnduri оn predicile sale. S-a observat, оnsг, o diferenюг оn aprecierile sale: dacг la оnceput era entuziasmat, cвnd a revenit оn Antiohia єi єi-a dat seama de nevoile spirituale ale poporului, Hrisostom a manifestat apoi o preferinюг pentru preoюii care se dedicau apostolatului[25].

Ca diacon, preot єi episcop, el nu doar cг a rгmas monah оn sufletul sгu, dar a continuat, atвt cвt оi permiteau noile circumstanюe, sг-єi pгstreze obiceiurile de austeritate monahalг – ca de exemplu, sг trгiascг оn singurгtate cвt mai mult posibil. Cu toate acestea, nu a eєuat niciodatг оn оndatoririle sale de episcop. Єi, deєi оnюelegea оn mare mгsurг misiunea cгlugгrilor, nu a fost de acord cu оndepгrtarea acestora de bisericг єi de predicile acesteia. De aceea, a fгcut tot posibilul ca єi cгlugгrii sг aibг aceleaєi idealuri ca єi el. Acest lucru i-a transformat pe mulюi dintre aceєtia оn duєmanii sгi[26].

La 23 de ani, anumite influenюe ce-єi fгcuserг simюitг prezenюa оncг din copilгrie, au atins apogeul. Insistenюa moderatг a mamei, exemplara integritate a lui Vasile, prietenul sгu din copilгrie, ca єi exemplul dat de Meletie, episcopul Antiohiei – toate acestea au contribuit la trezirea la viaюг єi la maturizarea spiritualг a tвnгrului avocat. Оntre aceste influenюe, personalitatea episcopului nu a fost mai puюin importantг. Libaniu a fost cel care i-a єlefuit gвndirea, raюiunea, creierul, iar Meletie – sufletul. Libanius l-a оnvгюat sг vorbeascг, iar Meletie i-a insuflat extraordinare idealuri єi aspiraюii vrednice de un orator desгvвrєit. Se pare cг Ioan a fost <<norocos>> оn ceea ce priveєte prieteniile єi alianюele [27]. Оn Antiohia trгia acest cunoscut sofist Libaniu, acest oraє fiind єi locul lui de naєtere. A studiat la Atena iar tinereюea єi-a petrecut-o la Constantinopol єi оn Nicomidia. Ca student оn retoricг єi оn greaca veche nu avea rival. Оntr-adevгr, popularitatea sa оn Constantinopol ca profesor privat de retoricг i-a determinat pe profesorii publici sг-i planifice decгderea єi a fost exmatriculat pe motive de practicarea magiei[28]. Libaniu a fost un student credincios de-al lui Demostene, un bun analist al discursurilor marilor oratori єi un iubitor оnflгcгrat al stilului antic attic єi e drept cг uneori pare mai preocupat de formг decвt de substanюг оn lucrгrile sale.

Era primul retor єi oratorul oficial al oraєului єi reprezentantul sгu оn ocaziile speciale. Юinea mult la titulatura sa de sofist. Sfвntul Vasile єi Sfвntul Grigorie de Nazianz l-au оntвlnit pe Libaniu la Atena, єi primul dintre ei a studiat chiar sub оndrumarea sa[29].

A fost contemporan cu oameni influenюi. O glorioasг constelaюie de genii a fost cea care lumina perioada acelor ani оn care Sfвntul Ioan predica la Constantinopol. Оn vest erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. Оn est erau cei trei Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz єi Grigorie de Nyssa, educaюi, magnetici єi de-a dreptul fascinanюi. Aceєtia au fost bгrbaюii cu care Ioan a оmpгrюit atenюia lumii[30].

Оn privinюa aspectului fizic, Gurг de Aur era mic de staturг єi plгpвnd, avea faюa plгcutг, dar slгbitг de post єi suferindг, obrajii traєi, fruntea оnaltг, liberг єi ridatг, proeminentг, capul pleєuv, urechile puюin mari, un chip plat, cu barbг, ochii adвnci erau ca douг torюe arzвnd єi deosebit de ageri єi de pгtrunzгtori. Stomacul оi crea des probleme єi adesea febrг. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin care sг se impunг mulюimii. Оntreaga sa viaюг era оn ochii vii єi strгlucitori єi оn voce, relativ slabг dar de o rarг putere de persuasiune[31]. Gusturile sale erau dintre cele mai simple, iar viaюa sa, de o austeritate continuг. Era o naturг delicatг, simюind cu putere lucrurile єi traducвndu-єi impresiile оntr-un mod tranєant. Graюios, bun, afectuos єi vesel cu cei apropiaюi, rгmвnea, оn relaюiile sale exterioare, tot timpul rezervat єi puюin rece. I-a cam lipsit simюul diplomatic єi spiritul practic de combativitate. Оn situaюia sa, Atanasie єi Vasile s-ar fi apгrat єi ar fi triumfat asupra adversarilor lor. Hrisostom atacat, calomniat, a refuzat lupta єi i-a plгcut mai mult sг cedeze decвt sг lupte. Оn faюa duєmanilor fгrг conєtiinюг, el a avut scrupule єi nu єi-a valorizat drepturile [32].

Оn ce priveєte opera Sfвntului Ioan Hrisostom, putem spune cг acesta lasг posteritгюii o operг uriaєг, inegalabilг atвt ca dimensiuni, cвt єi prin conюinut, cuprinzвnd 18 volume оn ediюia Migne (vol. 47-64), comparabilг doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Dintre anticii antioheni, Sfвntul Ioan este singurul ale cгrui scrieri au dгinuit, оn timp, aproape оn оntregime. Acest privilegiu este datorat personalitгюii autorului, dar nu оntr-o mai micг masurг, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obюinut оn asemenea mгsurг admiraюia єi aprecierea posterioritгюii.

Оntreaga operг literarг a Sfвntului Ioan a fost inspiratг de nevoile practice legate de mвntuirea sufletului. Date fiind acestea, Sfвntul Ioan era decis оn ce direcюii urma sг-єi foloseascг energia:

- formarea оn retoricг, urma sг-i foloseascг оn predicile sale єi sг ducг la obюinerea binemeritatг a supranumelui de Gurг de Aur;

- efortul susюinut pentru urmarea lui Hristos єi atingerea desгvвrєirii, оn conformitate cu оnvгюгturile Sfintei Scripturi: propovгduieєte cuvвntul, staгruieєte cu timp єi fгrг timp, mustrг, ceartг, оndeamnг, cu toatг оndelunga rгbdare єi оnvгюгtura (2 Tim., 4, 2), ceea ce va duce, оn mod inevitabil, la martiriul sгu;

- concretizarea unei vieюi bazate pe credinюг, nu prin renunюarea de tip monahic la cele lumeєti, ci chiar prin оnfruntarea problemelor cotidiene оntвmpinate оn drumul cгtre mвntuirea sufletului.[33]

Scrierile Sfвntului Ioan Gurг de Aur, dintre cele mai bogate єi alese ale literaturii mondiale, s-au pгstrat aproape оn totalitate. Opera sa este foarte vastг, fгrг comparaюie printre pгrinюii creєtini de limbг greacг, egal fiindu-i sub acest aspect numai Fericitul Augustin, scriitor de limbг latinг.

Ea conюine tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvвntгri, epistole, precum єi cгrюi de cult, dintre care cea mai celebrг, rгmвne, fгrг оndoialг, Slujba Sfintei Liturghii, dupг care se oficiazг Liturghia оn cea mai mare parte a Bisericii Ortodoxe.

Majoritatea acestor scrieri sunt la origine predici susюinute de Sfвntul Ioan оn Antiohia єi Constantinopol. Unele dintre acestea nu au fost scrise propriu-zis de Ioan, ci stenografiate de tahigrafi оn timp ce el le vorbea credincioєilor, iar оnaintea editгrii acestora, erau verificate єi corectate de Sfвntul Ioan.

Cum majoritatea scrierilor din epocг erau elaborate prin dictare єi lecturate cu voce tare, faptul cг scrierile lui Ioan au la origine discursuri susюinute оn Bisericг nu le situeazг mai prejos de tratatele religioase redactate numai spre a fi citite. Astfel, lecturarea scrierilor lui Ioan nu lasг impresia unui dogmatism pur єi steril, strгin vieюii de credinюг, pe care o poate simюi cititorul tratatelor teologice pure [34]. Frumuseюea scrierilor sale rezultг nu numai din stilul liber dar єi din concluziile morale єi exortaюiile la sгvвrєirea binelui, cu care оncheie fiecare omilie.

Scrierile lui Ioan analizeazг cu limpezime єi convingere probleme morale, sociale, dogmatice єi interpretative, comenteazг practicile vieюii cotidiene, interpreteazг cгrюile Vechiului єi Noului Testament, elogiazг personalitatea multor personaje biblice, a sfinюilor, єi a contemporanilor sгi de seamг, se opresc asupra оnvгюгturilor fundamentale ale Bisericii єi apгrг оnvгюгtura genuin-creєtinг de asaltul ereziilor destul de numeroase оn acea perioadг.

Bogгюia, profunzimea єi logica ideilor sale, cunoєtinюele lui enciclopedice, memoria sa fenomenalг єi precizia оn citarea єi interpretarea Scripturii, precum єi descoperirea bogгюiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumuseюea єi atracюia stilului, figurile retorice, jocul de cuvinte folosit оn unele locuri, desfatг sufletul cititorului constituind un adevгrat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudг eleganюa limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiюi ai epocii moderne, U.V. Wilamowitz-Wallendorf, a declarat cг limbajul sfвntului este expresia armonicг a unui suflet elegant [35].

Aproape fiecare frazг din omiliile sale este certificatг cu un citat din Sfвnta Scripturг. Fiecare idee, este imediat lгmuritг prin diferite exemple sau asemгnгri luate din fenomenele naturii, din regnul plantelor, sau al animalelor, din faptele omeneєti, єi cu deosebire din moravurile єi obiceiurile oamenilor de atunci.

Scrierile Sfвntului Ioan au un caracter particular ce оюi revelг imediat dacг scrierea aparюine Sfвntului sau nu, chiar dacг nu se cunoaєte de la оnceput numele autorului, ci se voieєte a se dovedi din lectura scrierii. Cгci оntr-adevгr, toate scrierile Sfвntului Ioan, fie ele dogmatice, fie morale, fie comentarii de-ale Scripturii, poartг ca tip particular urmгtoarea caracteristicг: nici scrierile dogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele morale nu sunt curat morale єi lipsite de partea dogmaticг, єi nici explicгrile sau herminiile lui asupra Sfintei Scripturi, nu pot fi curat hermeneutice, fгrг partea dogmaticг, ci toate se prezintг sub aceste trei feюe: dogmaticг, hermeneuticг єi moralг [36].

Scrierile Sfвntului Ioan atrag, uimesc, cuceresc оntr-atвt оncвt оl cuceresc cu totul pe cititor. Operele sale literare sunt un izvor nesecat nu doar pentru teologi, ci єi pentru arheologi єi pentru istoricii culturii.

Оn teologie, Hrisostom este, оnainte de toate, un moralist care extrage din оnvгюгtura curentг consecinюe practice. El cunoaєte, de altfel, foarte bine doctrina creєtinг єi, оn anumite discursuri de controversг, a expus-o оntr-un mod savant, dar nu a aprofundat-o pentru ea оnsгєi, nici nu s-a amestecat оn discuюii teologice[37].

Putem spune cг Sfвntul Ioan a fost oarecum reюinut оn speculaюii despre tainele divine. Atributele lui Dumnezeu оi sunt familiare, dar el cautг mai puюin sг le analizeze, dorind mai mult sг le trгiascг єi sг le facг trгite. Sfвntul Ioan Gurг de Aur nu a avut curiozitatea de a cerceta modul оn care, оn Hristos, cele douг firi s-au unit, iar, pe de altг parte, ca un veritabil antiohian, el a insistat cu precгdere asupra umanitгюii sfinte, a vieюii, a operei єi a morюii lui Hristos.

Оn toate discursurile lui, face apel la puterea єi оnюelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea єi voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gвndul la mгreюia lui Dumnezeu єi la fragilitatea creaturilor, mгrturie stвnd omiliile despre cгderea lui Eutropiu. Sensul vanitгюii lucrurilor din lume, care i se reveleazг cu atвta forюг, are ca punct de sprijin necesar оnюelepciunea dumnezeiascг: Dumnezeu este portul care nu cunoaєte furtunг, adevгrata cetate, pe cвnd оn lumea aceasta noi suntem doar ca niєte cгlгtori care poposesc pentru o zi оntr-o casa de oaspeюi єi apoi pleacг[38].

Trebuie оnsг subliniat faptul cг la acea vreme nu erau erezii оngrijorгtoare de combгtut, aєa cum fuseserг оnainte єi dupг el. Оn acest domeniu, Sfвntul Ioan nu a avut mult de lucru єi nici nu s-a vгzut constrвns sг aprofundeze grave probleme teologice, aєa cum li s-a оntвmplat Sfвntului Atanasie, Sfвntului Vasile, lui Augustin[39].

Este netгgгduit cг Sfвntul Ioan ocupг primul loc оn literatura noastrг bisericeascг, mai ales ca hermeneut neоntrecut al Sfintei Scripturi.

Оn exegezг, el cautг mai оntвi sensul literal єi nu se teme sг facг, atunci cвnd se impune, consideraюii gramaticale єi lingvistice pentru a explica un pasaj dificil, dar aceasta nu semnificг decвt o pregгtire pentru a desprinde sensul tipic sau оnvгюгtura moralг a textului. Utilitatea pentru auditorii sгi este оntotdeauna unicul scop pe care єi-l propune[40]. Domeniul sгu era cel al moralei evanghelice pe care оєi dorea cu ardoare s-o insufle poporului [41].

Fidel principiilor Єcolii din Antiohia, al cгrei ilustru reprezentant єi este, el se ataєeazг mai ales exegezei literare. Totuєi, tempereazг rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent єi moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literг, fie prin insistenюa asupra оnvгюгturii morale єi a bogгюiei aplicaюiilor practice. Opera sa ni se prezintг ca un manual complet al vieюii creєtine[42].

Hrisostom era omul unei singure Cгrюi; Biblia sa nu era niciodatг оnchisг. O єtia pe de rost. O citeazг, o explicг, o comenteazг єi recomandг permanent citirea acesteia.

Sfвnta Scripturг este, pentru Sfвntul Ioan, sursa principalг єi unicг a gвndirii sale. El face din aceasta o lege pentru orice orator creєtin. Biblia este pentru Sfвntul Ioan Hrisostom cartea prin excelenюг, care reuneєte lecюiile cele mai variate єi cele mai practice pentru instruirea credincioєilor [43]. Din textele sfinte, Sfвntul Ioan Hrisostom оєi propune sг scoatг оntreaga profunzime. Cu imaginaюia sa prolificг, el оєi оnchipuie fгrг greutate personajele, intrг fгrг greutate оn interiorul sfinюilor, оn sentimentele lor, pвnг a єi le оnsuєi єi le transmite cu o vitalitate a cгrei emoюie te molipseєte[44].

Marele patriarh al Constantinopolului comenteazг cea mai mare parte a cгrюilor Vechiului єi Noului Testament, de la Facere єi pвnг la Epistola cгtre Evrei. Sfвntul Pavel este pentru dвnsul obiectul unei predilecюii speciale. Fгrг оndoialг, cele mai numeroase єi cele mai vii cuvвntгri de laudг sunt cele consacrate Sfвntului Apostol Pavel. Aproape la fiecare pas pomeneєte cu drag numele marelui Apostol. El nu оnceteazг sг revinг la epistolele Sfвntului Apostol pe care le explicг оn detaliu auditorilor sгi din Antiohia єi din Constantinopol єi оn care gгseєte sfaturi admirabile.

Nimeni nu єtiut sг foloseascг mai bine Scriptura inspiratг pentru a desгvвrєi formarea duhovniceascг a poporului creєtin[45].

Ca predicator, Sfвntul Ioan Gurг de Aur a fost considerat cel dintвi. De-a lungul secolelor, elocvenюa a produs genii: Demostene la greci, Cicero la latini, Hrisostom la orientali. Demostene este geniul elocvenюei politice. Оnsг, elocvenюa sfвntг se naєte cu Sfinюii Pгrinюi. Elev al marelui retor pгgвn Libaniu, Hrisostom a оntrecut cu mult pe maestrul sгu. Dintre toюi Sfinюii Pгrinюi greci ai Bisericii, Sfвntul Ioan Hrisostom este cel mai cunoscut єi cel mai popular, єi din toюi Sfinюii Pгrinюi greci sau latini, cel mai elocvent. Fгcвnd o paralelг оntre Hrisostom єi Augustin, Bardenhewer spune cam aєa:

Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, el оntrebuinюa adesea cвte douг ore fгrг sг producг obosealг ascultгtorilor, ci dimpotrivг. Augustin se adresa mai mult minюii, Hrisostom sufletului оntreg, pe care voia sг-l vadг miєcat la fapte creєtine. Augustin urma оn cuvвntarea sa o cale severг, logicг, rece, abstractг, de multe ori chiar greoaie, Hrisostom оnsг vorbea cald, cursiv, figurat, se inspira de la auditoriul sгu sau de la оmprejurгri; юinea continuu оncordatг atenюia ascultгtorilor prin exemplele vii єi plastice de care se servea, prin figurile de stil, ca niciodatг nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegezг. Gгsim la el unele interpretгri de o rarг frumuseюe. Despre corabia lui Noe, spune el undeva: <<Aceasta avea un sens tainic, era prototip al celor viitoare; cгci prin corabie era preоnchipuitг Biserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfвntul Duh, prin frunza de mгslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni>> [46].

Poate nimeni, afirmг Bardenhewer, n-a єtiut sг interpreteze textul sfвnt cu atвta temei єi chibzuinюг, aє putea spune, atвt de sobru єi totuєi sг-l facг оn acelaєi timp util pentru toate ramurile vieюii lui religioase, оn chip aєa de adвnc єi multilateral, aєa de gingaє єi de fin [47].

Cuvвntul a fost vocaюia єi dorinюa sa arzгtoare єi cea mai purг mгreюie. Contemporanilor sгi le plгcea deja sг spunг: Єi din gura sa ieєeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolele creєtine au confirmat acest elogiu. A fost numit Homer al oratorilor. El cunoєtea regulile artei oratorice оncвt nici un scriitor grec creєtin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. Cu toate aceste elogii, este prea puюin cunoscut, єi cu siguranюг prea puюin cercetat, chiar єi de cei care considerг numele sгu un simbol.

Pe cвnd alюii sunt doar slujitori ai regulelor єcolare, Sfвntul Ioan Hrisostom aplicг aceste reguli oarecum fгrг sг se gвndeascг, fгrг vreun artificiu єi cu un simю perfect al mгsurii.

Acest stil are aceste particularitгюi оncвt este propriu-zis oratoric. Nu este fгcut pentru a fi citit, ci pentru a fi zis. Marea majoritate a discursurilor Sfвntului Ioan a fost prinsг din zbor de cгtre tahigrafi particulari care le-au stenografiat pentru a le оncredinюa, a medita єi a le transmite altora. Astfel, forma оnsгєi a vorbirii Sfвntului Ioan Hrisostom a putut ajunge pвnг la noi єi putem oarecum sг regгsim cгldura acestui cuvвnt care curgea ca un rвu, ce оmpletea cuvintele, epitetele, comparaюiile, un val de gвnduri bogate єi emoюii[48].

Sfвntul Ioan Gurг de Aur a fost, оnainte de toate, pгstor de suflete єi predicator. Contemporanii sгi, єi alгturi de aceєtia, generaюiile urmгtoare, nu conteneau sг-l proclame cel mai mare dintre oratorii Bisericii greceєti. Papa Pius X l-a decretat patron al predicatorilor creєtini[49], cгci numele sгu stг єi astгzi pe buzele tuturor.

Caracteristica Sfвntului Ioan este cu certitudine aceea a unui mare orator. Cea mai mare parte a operei sale o reprezintг predicile. Predicile reprezintг un tablou colorit al situaюiei ecleziastice, politice, sociale єi culturale оn capitalele Siriei єi Bizanюului єi de asemenea, un izvor de extraordinarг bogгюie pentru teologie, istorie єi arheologie.

Chiar dacг nu ne propunem sг studiem elementele elocvenюei sale, totuєi nu este cu neputinюг sг nu evidenюiem mгcar claritatea clasicг a limbii єi a stilului, care mai poate fi regгsitг la Demostene, copia spontanг, fгrг nici un artificiu retoric, de imagini єi frumoase asemгnгri, mгreюia expoziюiunii, mereu amplг, bogatг, mereu nouг єi cu toate acestea, mereu accesibilг єi instructivг. Ioan єtie sг profite de orice ocazie єi orice miєcare pentru a trage оnvгюгminte de utilitate spiritualг pentru ascultгtori.

Оnsг, оn scrisorile sale, se pare cг vorba sa este mai puюin nervoasг, mai puюin profundг, subtilг sau mai ingenioasг decвt cea a lui Augustin – intelect de vultur ce nu are seamгn оn istorie – dar, poate tocmai de aceea, este de o inteligenюг mai ascuюitг, mai eficace єi mai pe оnюelesul ascultгtorilor єi cititorilor pentru care oratorul are o afecюiune aparte. A fost bine spus cг dacг Ipponate ilumina minюile, Hrisostom reuєeєte sг оntгreascг voinюa[50]. Scrisorile, care sunt circa 240 la numгr, foarte scurte, aproape toate scrise оn exil єi pe tema Providenюei, temг ce era cea mai potrivitг pentru a mвngвia sufletele de tulburгrile suferite atunci de cгtre Bisericг, care оl оntristau foarte mult, mai mult decвt propriile lui suferinюe. Оn aceastг privinюг, sunt deosebite cele 17 scrisori оnchinate vгduvei Olimpiada (P. G. 52, 549-623); de mare interes istoric s-au dovedit a fi єi cele douг scrisori dedicate Papei Inocenюiu (Ibidem, 529; 535) оn care Hrisostom aproape formuleazг o adresare elocventг. (cf. A. Amelli, in Xquςοςτομικά, I, pp. 47-59)[51]. Epistolele sunt adresate vechilor prieteni din Antiohia єi Constantinopol, episcopi, preoюi, cгlugгri, funcюionari, care оi luaserг partea єi care din pricina acestei loialitгюi faюг de el, fuseserг оnchiєi, torturaюi sau exilaюi.

Se poate ca autorul, prizonier оn deєertul sгu, sг fi fost supus cenzurii, dar єi formaюia sa clasicг la єcoala lui Libanius se simte оntr-o mгsurг. Оnvгюase sг trateze corespondenюa ca pe un gen literar, deюinвnd legi єi reguli proprii, la care, ca un om cultivat, юinuse. Aceastг consideraюie ne va explica de ce Sfвntul Ioan Hrisostom, care de altfel face dovada unei veritabile stгpвniri a limbii, n-are aici aceeaєi юinutг literarг[52].

Predica єi оngrijirea sufletului devenirг, pentru Sfвntul Ioan, scopul principal al vieюii sale; оn fapt, au fost transmise urmaєilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune оn Antiohia єi al celor 6 ani de episcopat (pвnг la exilarea sa) оn Constantinopol.

Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apгsгtoare – pгcat, cгinюг, credinюг, lucrarea pentru mвntuire a lui Hristos. Multe dintre ele explicг Sfвnta Scripturг, sursг inepuizabilг de оnvгюгturi morale єi pretext de оndemnuri la sfinюenie.

Obiceiul sгu era sг ia Sfвnta Scripturг, carte dupг carte, єi astfel avem, оn aceste predici, o minг de expoziюii, de interpretгri, de perioade glorioase. El юinteєte cгtre scopuri reale єi realizabile єi vrea rezultate imediate. Cuvвntarea, pregгtitг cu multг atenюie era adresatг urmaєilor. Оn cuvвntгrile sale, izbucnea uneori, avea reacюii bruєte єi dгdea dovadг de o elocvenюг extraordinarг[53].

Cu un limbaj accesibil, inteligent manipulat, ca єi grija deosebitг pentru sufletele ascultгtorilor evidenюiazг dorinюa lui Ioan de a-єi sensibiliza ascultгtorii sгi єi de a-i determina sг-єi schimbe modul de viaюг.

El considera cг folosind cuvinte ce-i vor sensibiliza, determinвndu-i sг plвngг sau sг aplaude, ascultгtorii vor reюine mai uєor conюinutul predicilor sale.

Atunci cвnd оi criticг, o face оntr-o manierг pгrinteascг, fгcвndu-i sг оnюeleagг cг disciplina este necesarг [54].

Ceea ce impresioneazг оn discursurile Sfвntului Ioan Gurг de Aur sunt conюinutul єi expunerea oratoricг eficace care оmbinг cu succes spiritul crestin єi frumuseюea elenicг a formei. Predicile sale, care durau deseori chiar єi douг ore, nu plictisesc, nici nu obosesc оntrucвt sunt оnsufleюite de imagini єi comparaюii; acestea sunt, de asemenea, corelate, оn exordii єi concluzii, cu evenimente contemporane єi, uneori, оmbogгюite de digresiuni оn jurul unor argumente de mare interes[55].

Оn cuvвntгrile sale, insistг mai cu seamг asupra principiilor moralei creєtine, chiar єi atunci cвnd trebuia sг critice nerespectarea ritualurilor religioase de cгtre populaюie prin participarea acestora ca privitori la luptele de arenг.

Reuєi astfel sг obюinг aprobarea entuziastг a credincioєilor, dar єi pe cea unei pгrюi din cler єi a unor monahi, оnsг, cu timpul, єi-a atras єi mulюi duєmani puternici[56].

Оn predicile sale, Sfвntul Ioan este medicul sufletelor, cu un diagnostic precis, foarte оnюelegгtor faюг de fragilitatea umanг, sever оnsг оn corectarea egoismului, a desfrвului, a aroganюei єi a viciului. Deєi unele din predicile sale sunt foarte lungi durвnd chiar єi douг ore, aplauzele care urmau demonstreazг faptul cг Sfвntul Ioan sensibiliza sufletele ascultгtorilor єi єtia sг menюinг atenюia acestora asupra sa. Sinceritatea infinitг de care a dat dovadг pe parcursul vieюii impune respect єi impresioneazг chiar єi astгzi [57].

Vorbea greaca, dar avea dulcele accent din Antiohia. Nu vorbea latina, o limbг din ce оn ce mai puюin utilizatг єi pe care o pierdeau din vedere cea mai mare parte din Sfinюii Pгrinюi ai Bisericii greci.

Sfвntul Ioan abordeazг predica оn plinгtatea vвrstei: se apropia atunci de 40 de ani. Avea deja оn spate o experienюг personalг foarte bogatг єi o reputaюie de scriitor. Cu o abordare puюin rece єi distantг cu strгinii, el se schimbг odatг cu amvonul. Acolo se aratг aspru, cu o ardoare veselг. Amvonul era Taborul sгu.

Acesta este programul sгu, aceasta este misiunea sa: sг pгstreze turma creєtinг єi sг adune oile rгtгcite. Minunatг muncг de preot, pe care el оncearcг sг o realizeze dupг оnclinaюia оnnгscutг. Cгci, dacг vreodatг s-a nгscut un om pentru a predica, el este acela. Este gingгєia, harisma, forюa єi martiriul sгu. El se rгstigneєte prin cuvвnt [58].

Este renumit chiar de cвnd оncepe. Tahigrafii noteazг din zbor predicile sale єi apoi le publicг. Trec din mвnг оn mвnг. Un singur om e de ajuns pentru a оndrepta un popor оntreg, dacг e оncununat de zel. (De statuis, I, 12).

Marele prtedicator credea оn puterea cuvвntului lui Dumnezeu, єi оn eficienюa sa pentru mвntuirea sufletelor. De aceea оi plгcea sг predice. Cuvвntul la el nu era totuna cu vidul. Cвnd vorbea, nu se te оngrijea de cuvinte єi expresii frumoase, ci spunea lucrurile simplu єi fгrг cercetare, cu primele cuvinte care оi veneau[59].

Toate aceste discursuri, scrise оntr-un limbaj dulce єi armonios, abundвnd de metafore, uneori cam lungi, cu multe divagaюii, dar оntotdeauna fiind adaptat auditorilor єi nevoilor lor prezente, єi avвnd un єarm inexprimabil [60].

Оn expunerile sale, Sfвntul Ioan nu se mulюumeєte sг arate doar aspectul negativ al vieюii oamenilor. Era dotat natural pentru a galvaniza energiile, pentru a insufla curajul, єi cultura sa оi aducea, оn acest punct, un ajutor pe care nu l-a neglijat. Sг declari cг omul este superior prin raюiune celorlalte creaturi, sг ai оncredere оn voinюa sa pentru a alege liber binele, sг conchizi cг rгul este o realitate superioarг cгruia sг єtii sг-i sacrifici tot оn anumite momente, оnseamnг sг mergi pe un drum trasat de secole de meditaюie єi experienюг, оnsг nu оn afara gвndirii creєtine. Detaєarea de bunurile pгmвnteєti, curгюenia conєtiinюei, curajul pe care Sfвntul Ioan оl aratг luвnd termeni de la Platon sau Epictet, sunt valori fireєti care trebuie sг se concretizeze оn virtuюi pentru creєtini. Dacг ultimul motiv оn practicarea lor este dragostea pentru Hristos, ne-ar rгmвne pentru toюi, cel puюin, singurul mijloc de a оnfrunta оncercгrile vieюii.

Оn discursurile sale aflгm puюinг filosofie, argumente abstracte, dar gгsim mai ales imagini, comparaюii, argumente familiare. Nu am putea sг-i reproєгm Sfвntului Ioan cг a scris doar fragmente, inspirat de un umanism deschis. Viaюa єi opera sa sunt оn spatele lui pentru a dovedi autenticitatea creєtinismului єi moartea оl aєteaptг pe drum pentru a arгta cг mesajul sгu nu conюine doar vorbe goale inspirate de o retoricг uєoarг [61]. Cunoscвnd оn profunzime viaюa poporului, tablourile sale moralizatoare nu au nimic artificial sau forюat. Este ca un tatг care glumeєte cu copiii sгi єi care, fгcвndu-se cг оi pгrгseєte, оi instruieєte, оi corecteazг, оi оncurajeazг. Aceastг atmosferг se prelungeєte uneori mult timp[62].

Sfвntul Ioan, pentru excepюionala elocvenюг de care a dat dovadг, a fost numit оncг din secolul al V-lea єi Hrisostomul sau Gurг de Aur, supranume ce a оnlocuit adevгratul nume al sfвntului. Acest supranume reprezintг titlul sгu de glorie; unul asemгnгtor a mai fost atribuit doar episcopului de Ravena, Petru Hrisologul (- Cuvвnt de Aur, nгscut оn anul 380 єi chemat la Domnul оn 450)[63].

Pe cвt a fost de mare orator, pe atвt a fost de mare pгstor sufletesc. Tragedia vieюii Sfвntului Ioan ne aratг ce adвncг conєtiinюг religioasг a avut ierarhul, оn faюa moaєtelor cгruia a trebuit sг se plece оmpгratul Teodosie al II-lea (408-450) єi sг оngenuncheze, cerвnd iertare pentru pгcatele pгrinюilor sгi.

Оn calitate de episcop, Ioan a aplanat unele conflicte оntre оmpгrat єi oficialii sгi, оn special оn probleme foarte importante; a intervenit оn probleme disciplinare convocвnd sinoade, destituind episcopi, оnchizвnd biserici non-niceene; de asemenea, a vizitat deseori mгnгstirile pentru maici din vecinгtatea pentru a instrui membrii comunitгюii.

Оn tot timpul pгstoririi sale, a trгit numai pentru turma sa, cгreia i-a єi afierosit оntreaga sa viaюг єi activitate. Cвnd pгstoriюii sгi progresau pe calea Evangheliei, єi el sгlta de bucurie, iar cвnd dвnєii erau bвntuiюi de vreo boalг moralг, єi el era trist єi amгrвt cu sufletul. Bucuria lor era consideratг ca a sa proprie, iar оntristarea lor provenitг fie din abaterile de la legea moralг, fie din altг cauzг, оl atingeau єi pe dвnsul[64]. Sfвntul Ioan Gurг de Aur este, prin excelenюг, єi apostolul milosteniei. El єi-a оndemnat ascultгtorii la milostenie. A condamnat cu duritate avariюia (оn omiliile despre Lazгr єi Bogatul rгu) єi s-a fгcut panegiristul milosteniei. Elocinюa sa este inepuizabilг оn a relua aceastг temг fгrг оncetare. A da unui sгrac оnseamnг a da lui Dumnezeu єi Ioan a gгsit, оnaintea lui Bossuet, accentele magnifice pentru a celebra eminenta demnitate a sгracilor. Оn zelul sгu, s-a lгsat dus pвnг acolo оncвt apare ca un tribun ce discutг de la оnгlюimea scaunului problema socialг. Dar, оn loc sг concluzioneze ca un tribun dreptul de revoltг al sгracului faюг de bogat, el nu are alt scop decвt de a-l aduce la cel bogat la milostenie єi la practicarea оntr-ajutorгrii[65].

Fгcвnd o foarte sumarг caracterizare a Sfвntului Ioan, putem spune cг are tot ceea ce оi trebuie pentru a reuєi оn slujirea sa, o credinюг profundг, un zel devorant, o elocinюг оn acelaєi timp caldг єi familiarг, оmbogгюitг cu cele mai frumoase flori ale retoricii єi cu cea mai exactг cunoaєtere a sufletelor [66]. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrгgгtoare care s-ar putea оntвlni. Un suflet tandru, delicat, vibrвnd la toate emoюiile, o inimг puternicг, dur cu el оnsuєi, nemilos cu viciile, fremгtвndu-se оn prezenюa rгului, dar оn acelaєi timp un spirit insuficient pregгtit exigenюelor luptei єi <<condamnat>>, prin natura sa, la o suferinюг continuг, suferinюa oamenilor loiali, care se lanseazг cu greu оntr-o luptг єi nu gгsesc оn faюa lor decвt duєmani mascaюi оn faюa cгrora toatг sinceritatea lor este zadarnicг [67]. Comportamentul sгu faюг de unii єi faюг de alюii era dominat de adevгr єi milostenie [68].

Dacг ne оntrebгm, care a fost calitatea lui superioarг, єi care a fost caracteristica sa deosebitг, negreєit vom rгspunde, cг оn privinюa culturii filosofice єi enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii de timpurile sale; ca hermeneut al Sfintei Scripturi a fost aproape de neоntrecut, pentru care toюi hermeneuюii de dupг dвnsul, pe el l-au avut de bazг оn herminiile lor; оn privinюa sfinюeniei vieюii lui a fost unul dintre cei mai rari bгrbaюi ai Bisericii creєtine; ca pгstor єi administrator al Bisericii creєtine a fost de admirat. Dar cu asemenea calitгюi оi gгsim оmpodobiюi єi pe alюii dintre Pгrinюii Bisericii creєtine. Aceea оnsг, care оl distinge pe Sfвntul Ioan de toюi ceilalюi Pгrinюi, dascгli єi scriitori ai Bisericii creєtine, aceea care-l aratг a fi de neоntrecut, єi оn care n-a avut pвnг acum egal pe nimeni, care єi constituie slava lui particularг, este calitatea de Hrisostom pe care i-au acordat-o secolele de dupг dвnsul[69].

Acesta este Sfвntul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului, o inimг mare, un оmpгtimit al studiului Cгrюii (adicг al Bibliei – n.n.) єi iubitor de semeni; un om ce pгrea sг єtie intuitiv care erau nevoile oamenilor єi care sг distingг adevгrul de fals [70]. A fost cu adevгrat gurг de aur, a fost cel mai elocvent retor al Bisericii creєtine, pвnг оn ziua de astгzi. Creєtinгtatea оntreagг, imediat dupг оncetarea lui din viaюг, l-a proclamat de dascгl ecumenic, cel mai mare luminгtor al lumii, stвlpul Bisericii, lumina adevгrului, trвmbiюa lui Hristos, prooroc єi vorbitor al tainelor lui Dumnezeu, Theoforul Ioan, Hrisostomul Ioan, voind prin aceasta de a оnvedera marele lui talent oratoric[71].

Suflet оnflгcгrat, plin de rвvnг pentru tot ce era bun єi frumos, cu юinuta sa independentг єi degajatг, cu bogгюia єi vioiciunea imaginaюiei sale, cu forюa dialecticii, comparaюiile potrivite, eleganюa, frumuseюea єi puritatea stilului, оnгlюimea єi claritatea sa, cu punctele sale de vedere strict personale єi mai ales cu limbajul sгu direct єi excesiv de liber, cu nemгrginita sa iubire de oameni, cu arta de a miєca inimile, teologia sa limpede, nevoinюele sale, sfinюenia sufletului sгu, dar, mai ales, cu оnaltul sгu talent de a le vorbi oamenilor, a lucrat pentru Bisericг toatг viaюa sa cu o nespusг ardoare єi Biserica l-a aєezat nu numai printre Pгrinюii bisericeєti, ci єi printre Doctorii єi scriitorii sгi cei mai celebri. Pentru cг Hrisostom a fost єi un mare interpret – deєi nu єi sistematizator – al doctrinei creєtine, biserica l-a numit marele оnvгюгtor al lumii: του̃ μεγάλου διδαςχάλου τη̃ς οι̉χουμένης. Sinoadele ecumenice din: Calcedon (451); Constantinopol (680) єi Niceea (787), оl aratг ca martor al adevгratei credinюe. La fel papii Leon cel Mare єi Agato.

Titlul de Оnvгюat (Оnюelept) al Bisericii nu se aplicг decвt pentru un foarte mic numгr de scriitori bisericeєti, folosit atвt оn antichitatea creєtinг (ei sunt Pгrinюi ai Bisericii єi Оnvгюaюi totodatг), cвt єi оn secolele urmгtoare. Presupune o aprobare specialг din partea Bisericii, єi aceasta nu este datг decвt autorilor care adaugг la o оnaltг оnюelepciune adevгruri creєtine, o ortodoxie strictг єi o viaюг sfвntг exemplarг. Printre ei оncг, unii se bucurг de o autoritate excepюionalг. Biserica Ortodoxг are оn mod special respect pentru Sfвntul Vasile cel Mare, Sfвntul Grigorie de Nazianz єi Sfвntul Ioan Hrisostom, pe care оi numeєte Оnvгюaюi ecumenici [72]. Hrisostom se raliazг astfel pleiadei de oameni superiori, luceferi ai Bisericii, ale cгror lucrгri, virtuюi, geniu, au exercitat atвta influenюг asupra creєtinismului. Unii ca el, ca Sfвntul Grigorie de Nazianz sau Sfвntul Vasile cel Mare, nu sunt doar demni de menюionat printre cei mai admirabili creєtini pe care i-a cunoscut istoria, ci sunt demni de a figura оn fruntea unei liste a marilor scriitori din care omenirea оєi face o onoare [73].

Tragedia vieюii Sfвntului Ioan Gurг de Aur, cauzatг de sinceritatea ieєitг din comun єi de integritatea caracterului sгu, au fost cele care au contribuit la creєterea faimei єi a gloriei Sfвntului Ioan. El rгmвne cel mai cunoscut dintre Pгrinюii greci єi una din cele mai fascinante figuri ale antichitгюii creєtine.

ACTIVITATEA

 

,,Nimic nu se aflг pe lumea aceasta care sг nu se piardг prin nelucrare. Apa, dacг stг, se оmpute, dar dacг curge єi rгtгceєte prin toate coclaurile, оєi pгstreazг prospeюimea; fierul, dacг rгmвne nefolosit, devine moale єi nefolositor, mвncat fiind de multa ruginг. Iar cel cu care se lucreazг este mult mai folositor єi mai bun, nelucind cu nimic mai puюin ca argintul. Єi dacг ar privi cineva pгmвntul nelucrat, nu ar vedea sг scoatг ceva bun, ci doar ierburi rele єi spini єi mгrгcini єi copaci fгrг rod. Iar cel lucrat este оncгrcat de roade bogate. Єi fiecare lucru din cele ce sunt – ca sг zicem оntr-un cuvвnt – se stricг din pricina nelucrгrii, iar prin folosirea conform cu raюiunea sa, devine mai bun.

Єtiind, dar, toate acestea – cвtг vгtгmare vine din nelucrare, dar cвt cвєtig vine din lucrare – de prima sг fugim, iar de cealaltг sг ne apropiem cu osвrdie, оncвt єi viaюa aceasta sг o trгim cu bunг cuviinюг, sг hrгnim din ale noastre єi pe cei ce au trebuinюг єi, fгcвndu-ne sufletele noastre mai bune, sг avem parte de bunгtгюile veєnice.” (Оmbrгюiєaюi pe Priscilla єi Aquila єi cele urmгtoare, cuvвntul I, оn vol. Cateheze maritale, p. 158)

ADAM (starea primordialг)

 

„Cг toate animalele erau supuse omului, o spune Scriptura. Ascultг! Єi a adus Dumnezeu la Adam fiarele єi toate necuvвntгtoarele, sг vadг ce nume le va pune (Fac., 2, 19). Cвnd Adam a vгzut animalele alгturea de el, n-a fugit, ci, ca un stгpвn, care pune nume roboюilor de sub stгpвnirea sa, aєa a dat єi el nume tuturor fiarelor. Єi numele pe care l-a dar Adam, acela a fost numele animalului (Fac., 2, 19), spune Scriptura. Acesta este semnul stгpвnirii. Asta e pricina cг Dumnezeu vrвnd sг-i arate lui Adam cг e stгpвn peste toate cele vгzute, i-a dat sг punг nume animalelor. Dovada aceasta e оndestulгtoare sг arate cг la оnceput animalele nu оnfricoєau pe om. Dar mai este єi o altг dovadг, nu mai neоnsemnatг decвt aceasta, ci chiar cu mult mai puternicг.

– Care este dovada?

– Vorbirea єarpelui cu femeia. Dacг єarpele l-ar fi оnspгimвntat pe om, femeia n-ar fi rгmas locului la vederea єarpelui, n-ar fi primit sfatul lui, n-ar fi vorbit cu el cu atвta liniєte, ci оndatг ce l-ar fi zгrit s-ar fi spгimвntat єi ar fi fugit. Aєa, оnsг, vorbeєte єi nu se teme. Nu era pe lume fricos. Dar cвnd a intrat оn lume pгcatul, i s-a luat omului єi cinstea єi stгpвnirea”. (Omilii la Facere, omilia IX, IV, оn col. PSB, vol. 21, pp. 110-111)

 

„Ai vгzut ce vieюuire lipsitг de nevoi єi de necazuri? Ai vгzut ce viaюг minunatг? Ca un оnger trгia omul pe pгmвnt; era оmbrгcat cu trup, dar nu era supus nevoilor trupeєti. Ca un оmpгrat, оmpodobit cu purpurг єi diademг, оmbrгcat оn porfirг, aєa se desfгta omul оn rai, avвnd cu оnlesnire totul din belєug”. (Omilii la Facere, omilia XIII, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 153)

 

Єi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care l-a fгcut єi l-a pus оn raiul desfгtгrii. N-a fost simplu: Оn rai, ci a adгugat: al desfгtгrii, ca sг ne arate covвrєitoarea plгcere de care avea sг se bucure omul datoritг locuinюei lui. Єi dupг ce a spus: L-a pus pe el оn raiul desfгtгrii, a adгugat: ca sг-l lucreze єi sг-l pгzeascг. Єi aceasta este semnul unei mari purtгri de grijг. Dar pentru cг locuirea оn rai оl umplea pe Adam de toatг desfгtarea, pentru cг era оncвntat de priveliєtea pe care o vedea єi de bucuria ce i-o dгdea aceastг desfгtare, de aceea, pentru ca omul sг nu alunece din pricina covвrєitoarei tihne єi desfгtгri – Cг lenevirea duce la orice pгcat (Inю. Sir., 33, 32) – Dumnezeu i-a poruncit sг lucreze raiul єi sг-l pгzeascг.

– Dar aє putea fi оntrebat: Raiul are nevoie sг fie lucrat?

– Nu spun asta! Dar Dumnezeu a vrut ca omul sг aibг deocamdatг puюinг grijг de paza raiului єi de lucrarea lui. Dacг omul ar fi fost cu totul scгpat de obosealг, оndatг ar fi alunecat spre trвndгvie din pricina marii lui tihne; aєa, оnsг, оmplinind o muncг lipsitг de durere єi de greutгюi, putea fi mai оnюelept. La fel, cuvвntul ca sг-l pгzeascг, n-a fost adгugat fгrг rost. Cuvвntul acesta este cuvвnt de pogorгmвnt; s-a spus ca omul sг poatг єti cг este supus unui Stгpвn, Care, dвndu-i o atвt de mare desfгtare, i-a dat odatг cu desfгtarea єi pгzirea raiului”. (Omilii la Facere, omilia XIV, II, оn col. PSB, vol. 21, p. 158)

 

„Ce cinste poate fi mai mare decвt cinstea datг de Dumnezeu? I-a dat sг locuiascг оn rai, sг se оncвnte de frumuseюea celor vгzute, sг se bucure de priveliєtea raiului єi sг culeagг mare plгcere de pe urma acestei desfгtгri. Gвndeєte-te ce minunat era sг vezi pomii plini de roade, felurimea florilor, varietatea, bogгюia frunzelor єi toate celelalte cвte era firesc sг fie оn rai, єi оntr-un rai sгdit de Dumnezeu! De aceea dumnezeiasca Scripturг, luвnd-o оnainte, a spus: A rгsгrit оncг din pгmвnt tot pomul frumos la vedere єi bun la mвncare (Fac., 2, 9), ca sг putem єti cг omul, bucurвndu-se de atвt de mare belєug, a cгlcat sfatul ce i s-a dat, din pricina marii lui neоnfrвnгri єi trвndгvii. Gвndeєte-mi-te, iubite, la cinstea covвrєitoare cu care a fost оnvrednicit! I s-a dгruit оn rai masг proprie єi deosebitг, ca sг nu creadг cг are єi el aceeaєi hranг cu animalele! I s-a dгruit sг locuiascг оn rai ca un оmpгrat єi sг se desfгteze de cele de acolo єi, ca un stгpвn, sг fie despгrюit de animalele puse оn slujba lui”. (Omilii la Facere, omilia XIV, IV, оn col. PSB, vol. 21, pp. 160-161)

 

„Cг dupг cгlcarea poruncii a trгit bгrbatul cu femeia; pвnг atunci trгiau оn rai ca оngerii; nu erau aprinєi de poftг, nu erau asaltaюi de alte patimi, nu erau supuєi nevoilor firii, ci au fost fгcuюi cu totul nestricгcioєi єi nemuritori, cг nici nu aveau nevoie de оmbrгcгminte:

Erau, spune Scriptura, amвndoi goi єi nu se ruєinau (Fac., 2, 25).

Nu intrase оncг pгcatul єi neascultarea; erau оmbrгcaюi cu slava cea de sus; de aceea nici nu se ruєinau; dupг cгlcarea poruncii, оnsг, a intrat єi ruєinea єi au cunoscut cг sunt goi”. (Omilii la Facere, omilia XV, IV, оn col. PSB, vol. 21, pp. 172-173)

 

„Cвnd mг gвndesc la felul de viaюг pe care Dumnezeu l-a dгruit omului, fгcвndu-i atвt de bogate binefaceri; cвnd mг gвndesc mai оntвi cг, оnainte de facerea lui, Dumnezeu a adus la fiinюг pentru el toatг podoaba zidirii, cг l-a fгcut mai tвrziu sг se bucure de toate cele vгzute; cвnd mг gвndesc apoi cг Dumnezeu a poruncit sг se facг raiul, pentru cг a voit ca omul sг locuiascг оn el, cг l-a despгrюit de animalele necuvвntгtoare, cг i-a dat putere asupra tuturor єi i-a poruncit sг le punг nume tuturor, aєa cum pune nume un stгpвn robilor єi supuєilor, cвnd mг gвndesc, apoi, cг Adam singur avea nevoie de un ajutor de aceeaєi fiinюг cu el, ca sг-i юie tovгrгєie, єi cг Dumnezeu nici asta n-a lгsat-o la o parte, ci a fгcut-o pe femeie оn chipul оn care a voit єi i-a оncredinюat-o lui єi cг odatг cu toate acestea i-a dгruit єi vrednicia profeюiei; cвnd mг gвndesc, apoi, cг dupг aceste nespuse binefaceri i-a dгruit єi binele cel mai mare din toate, anume cг l-a scгpat de toate grijile trupului, cг l-a fгcut sг nu aibг nevoie nici de haine, nici de vreo altг trebuinюг, ci cг a voit, dupг cum spuneam mai оnainte, ca omul sг trгiascг pe pгmвnt ca оnger pгmвntean”. (Omilii la Facere, omilia XV, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 173)

 

„Dumnezeu i-a dгruit omului dintru оnceput viaюг оngereascг, l-a umplut de mii єi mii de binefaceri єi pe lвngг toate celelalte l-a mai оnvrednicit єi cu har profetic. V-am spus toate acestea ca atunci cвnd veюi vedea trвndгvia omului dupг atвtea binefaceri, sг nu mai aruncaюi vina pe Dumnezeu, ci sг puneюi totul оn sarcina omului. El оnsuєi a fost luiєi pricina tuturor relelor (...) el a fost pricina pierderii atвtor bunuri єi a osвndei pe care a suferit-o din pricina neascultгrii”. Omilii la Facere, omilia XV, IV, оn col. PSB, vol. 21, p. 173)

 

„Gвndeєte-te la covвrєitoarea lor fericire! Erau mai presus de toate cele trupeєti; ca єi cum ar fi fost оn cer aєa trгiau pe pгmвnt; erau оn trup, dar nu оndurau cele trupeєti; n-aveau nevoie nici de casг, nici de acoperiє, nici de haine; de nimic de toate acestea! Єi nu fгrг rost, nici оn zadar ne-a spus dumnezeiasca Scripturг lucrul acesta, ci ca sг cunoaєtem ce viaюг lipsitг de dureri duceau cei dintвi oameni оn rai, ca sг cunoaєtem traiul lor fгrг durere єi, ca sг spun aєa, starea lor оngereascг, pentru ca atunci cвnd vom vedea cг au pierdut totul, cг din atвt de bogaюi au ajuns оn neagrг sгrгcie, sг punem totul pe seama trвndгviei lor”. (Omilii la Facere, omilia XVI, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 176)

 

„… gвndeєte-te, cг la оnceput nici una din fiarele fгcute nu erau оnfricoєгtoare nici bгrbatului, nici femeii, ci toate li se supuneau єi-i recunoєteau stгpвnia; erau blвnde єi supuse єi fiarele sгlbatice, aєa cum sunt acum cele domestice”. (Omilii la Facere, omilia XVI, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 177)

 

„El (Dumnezeu – n.n.) a voit, dintru оnceput, ca omul sг trгiascг оn rai, sг aibг o viaюг lipsitг de dureri, scгpatг de osteneli, sг ducг o viaюг оntru nimic inferioarг оngerilor єi puterilor celor netrupeєti, deєi era оmbrгcat cu trup, єi sг fie mai presus de nevoile trupeєti.” (Omilii la Facere, omilia XXVII, I, оn col. PSB, vol. 21, p. 332)

 

,,… оmpreunг-vorbirea cu Dumnezeu, neоngrijirea vieюii, izbгvirea de scвrbe, de griji, de necazuri єi toate celorlalte, toate acestea zic erau tainele nemuririi. Adam nu avea nevoie nici de haine, nici de casг sau de altceva de acest fel, ci el locuia mai mult cu оngerii; multe de-ale viitorului le prevedea єi era plin de оnюelepciune. Ceea ce Dumnezeu fгcuse pe ascuns de dвnsul єi fгrг єtiinюa lui – vreau sг zic despre Eva, femeia lui – aceea el a cunoscut-o оndatг, cгci zicea: Aceasta este os din oasele mele єi trup din trupul meu (Fac. 2, 23). Durerea оnsг єi necazul mai pe urmг au venit, mai pe urmг sudoarea, mai pe urmг ruєinea, єi frica, єi lipsa de оndrгznire. La оnceput nu era nici оntristare, nici durere єi nici suspin. Оnsг el nu a rгmas оn acea vrednicie.” (Comentariile sau Tвlcuirea Epistolei оntвi cгtre Corinteni, omilia XVII, p. 177)

 

„Cгci trupul acela nu era vremelnic єi supus stricгciunii, ci ca o statuie de aur ieєitг proaspгt din cuptor єi strг­lucind de-юi lua ochii;aєa era trupul acela slo­bod de orice stricгciune, nici trudit de muncг, nici оntinat de sudoare, neоmpresurat de griji єi de mвhnire, nici suferind de ceva care sг-i aducг stricгciune. (Predicile despre statui, Partea a II-a, predica a XI-a, pp. 8-9)

 

„Adam єi Eva trгiau fгrг cгsгtorie. Erau оn rai ca оn cer єi se desfгtau de prietenia lui Dumnezeu. Erau izgonite din sufletul lor dorinюa de оmpreunare, zгmislire, durerile naєterii, naєterea de copii, orice fel de stricгciune. Ca un curs de apг limpede izvorвtг dintr-un izvor curat era viaюa lor оn rai, оmpodobitг cu fecioria.” (Despre Feciorie, 14, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 26)

 

„La оnceput, era temut de toate animalele єi fiarele sгlbatice; Dumnezeu le-a adus pe toate оn faюa omului єi nici una nu оndrгznea sг-l vatгme sau sг-l atace, deoarece vedea cг оn om strгluceєte chipul оmpгrгtesc al lui Dumnezeu. Dar cвnd, prin pгcat, a оntunecat acele trгsгturi dumnezeieєti, Dumnezeu l-a dat jos de pe tronul sгu.” (Despre Feciorie, 46, оn vol. Despre Feciorie, Apologia vieюii monahale, Despre creєterea copiilor…, p. 82)

 

,,Cгci dupг ce l-a plгsmuit pe cel оntвi zidit, de оndatг, chiar dintru оnceput, l-a sгlгєluit оn rai єi l-a dгruit cu acea viaюг[74] fгrг de chinuri, lгsвndu-l sг se оnfrupte din toate cele din rai оn afarг de un singur pom.” (Omilia aceluiaєi cгtre cei ce urmeazг a fi luminaюi єi lгmurire clarг a celor sгvвrєite оn chip simbolic єi оnchipuite оn dumnezeiescul botez, оn vol. Cateheze baptismale, p. 45)

ADAM (grгdina Edenului)

 

„Iar cuvвntul Eden оnseamnг pгmвnt virgin. Aєa era pгmвntul acela оn care Dumnezeu sгdise raiul: A sгdit Dumnezeu raiul оn Eden, cгtre rгsгrit (Fac., 2, 8),ca sг cunoєti cг raiul n-a fost lucrul mвinilor omeneєti. Pгmвntul era virgin; nu intrase plugul оn el, nu se deschisese оn brazde, єi a odrгslit numai la poruncг pomii aceia, fгrг sг cunoascг mвinile plugarului. De asta l-a numit Eden, pentru cг era pгmвnt virgin. Pгmвntul acesta virgin a fost o оnchipuire a slгvitei Fecioare. Dupг cum acest pгmвnt ne-a odrгslit nouг raiul, fгrг sг primeascг seminюe оn el, tot aєa єi Fecioara ne-a odrгslit pe Hristos, fгrг sг primeascг sгmвnюг de bгrbat.” (Despre schimbarea numelor, cuv. II, оn vol. Despre schimbarea numelor. Despre rгbdare. Despre milostenie…, p. 31)

 

„Cвnd dar te va оntreba iudeul: Cum a nгscut Fecioara?, оntreabг-1 єi tu: Cum a nгscut pгmвntul cel virgin acei minunaюi pomi? Cг pгmвnt virgin se traduce Eden оn limba evreiascг! Iar dacг cineva nu crede, sг оntrebe pe cei ce cunosc limba evre­iascг, єi vor vedea cг aceasta-i tгlmгcirea cuvвntului Eden.” (Despre schimbarea numelor, cuv. II, оn vol. Despre schimbarea numelor. Despre rгbdare. Despre milostenie…, p. 31)



Поделиться:


Последнее изменение этой страницы: 2017-01-26; просмотров: 125; Нарушение авторского права страницы; Мы поможем в написании вашей работы!

infopedia.su Все материалы представленные на сайте исключительно с целью ознакомления читателями и не преследуют коммерческих целей или нарушение авторских прав. Обратная связь - 3.236.234.62 (0.163 с.)